Ca şi cum ar fi ultima

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Un vechi prieten îmi trimite înregistrarea unui discurs pe care Steve Jobs l-a ținut în fața promoției 2005 a Universității Stanford la momentul absolvirii. Să îl ascult sîmbătă dimineața la cafea. Discursul îmi pare inteligent, cu umor și, nu mă îndoiesc, pe moment cel puțin, motivant pentru mulți dintre cei de față. Întregul arsenal al budismului californian e pus la lucru, se adaugă și prestigiul de miliardar-inventator-vizionar al lui Jobs (una e cînd îți spune un oarecare că e important în viață să crezi în ceva, alta e cînd ți-o spune Steve Jobs!) și a ieșit ceva înțelept-impresionant după standardele Silicon Valley.

Mie, aici, pe valea noroioasă a Dîmboviței, băștinaș în acel teritoriu al nimănui ce există, ca un fel de eternă penumbră, la frontiera dintre istorie și neant, unele vorbe ale marelui guru al business-ului post-postmodern îmi sună ca un clișeu. De pildă, aceasta: să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Sigur ați mai auzit-o de zeci de ori. E parte a discursului care slăvește „viața din plin“ și „trăirea totală“. Este una dintre acele bijuterii de înțelepciune la care se clatină încet capul înainte, „da, da, da…“. Îndemnul e știut de toată lumea și are prestigiul unui sfat care sugerează ceva important – doar că, luați la întrebări, oamenii nu prea știu ce anume. Și, mărturisesc, nici eu nu prea știu. Cred că pot să-mi imaginez cum ar trăi un om fiecare zi știind că e ultima: într-o nevroză accelerată. Dar nu-mi pot da seama în ce constă beneficiul unui asemenea trai, raportat la altul, cel obișnuit, în care știi că mori, dar nu știi cînd, ba chiar speri să nu mori prea curînd, motiv pentru care te lași de fumat, mănînci mai cu grijă, vezi doctorul periodic sau, la nevoie, te odihnești și te hidratezi etc. Da, un asemenea trai ar putea fi banal, dar cum ar fi excepțional unul în care să te uiți de dimineață în oglindă, să spui cu toată convingerea „pînă mîine mor“ și apoi să pleci la treabă?

La care treabă? Dacă ai întreba pe cineva „cum ai trăi ziua dacă ai ști că e ultima?“ ai primi răspunsuri de toate felurile. Unii și-ar face de cap fără nici o opreliște, alții ar cădea în rugăciuni; unii ar încheia socotelile cu vîrf și îndesat cu dușmanii din viață, alții ar da uitării toate relele și ar petrece numai cu cei dragi; unii ar citi toată ziua, alții ar face turul propriei vieți luîndu-și la revedere de la locuri și oameni; unii ar plînge, alții ar rîde; unii ar profita să mai dea niște lovituri, alții s-ar tăvăli pe jos plîngînd de frică – în fine, am fi uimiți de varietatea soluțiilor pe care oamenii le-ar alege pentru ultima lor zi. Pe vremuri, erau și bancuri pe tema asta. Așadar, în ce constă înțelepciunea acestui clișeu din care fiecare înțelege ce vrea? Sau există, cumva, un fel anume în care trebuie să ne comportăm fiecare dintre noi în ultima noastră zi? Ultima zi ar trebuie să fie ziua perfecțiunii noastre, din moment ce e motivațional să îndemni oamenii să trăiască fiecare zi ca pe ultima. De unde această idee?

Mai întîi ceva despre autorii acestui îndemn. Cum ziceam, nu Steve Jobs l-a inventat. Eu l-am găsit prima dată cînd aveam 14 sau 15 ani în nu mai știu ce carte de Albert Camus, autorul meu preferat de pe atunci. Am fost, recunosc, impresionat și, cu toată inocența serioasă a puberului care buchisea eseuri cu parfum filozofic, am început să reflectez la ea. N aveam, firește, Internet. Știu că pentru mulți e incredibil, dar așa era: cei care au acum 20 de ani trebuie să știe că, acum 30 de ani, pe cînd eu eram adolescent, oamenii trăiau în peșteri înveliți în blănuri de mamut și nu aveau Internet. Dacă am fi avut Internet, aș fi dat imediat o căutare și aș fi aflat că aceeași vorbă, într-o formulare sau alta, este atribuită altor 25 de personalități, de la Gandhi la Muhammad Ali. Pe parcursul acestei căutări, aș fi dat și de o completare isteață la vorba pe care o discut aici: „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima și ai să ajungi într-o zi să ai dreptate“. O pomenește și Steve Jobs în discursul care m-a stîrnit. Autorul completării pare a fi un anume ofițer britanic pe nume H.H. Morant, personaj controversat al celui de-al doilea război al burilor. Cu acest adaos, vorba capătă un sens mai clar: ai dreptate să trăiești ca pe ultima zi chiar ziua în care vei muri, după ce în fiecare dintre celelalte zile ale vieții tale te-ai înșelat.

Totuși, nu vreau să ironizez în nici un fel așa vorbă mare. O iau cu totul în serios, așa cum o luam cînd eram teenager, și mă întreb cum ar arăta viața noastră dacă am trăi fiecare zi ca și cum am ști că e ultima. Dar cum ar arăta lumea aceasta dacă toți cei șapte miliarde de locuitori ai ei ar trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima? Nevrotic, ziceam mai sus. Întîi, lumea ar fi fără de speranță. Cînd știi că totul e încheiat și că finalul e la 24 de ore de tine, ai mai avea pornirea să începi să construiești azi ceva care va fi de continuat mîine și poimîine și răspoimîine? Cred că, fără ziua de mîine în minte, cel mai probabil n ai fi în stare să faci nimic serios azi. Asta pentru că lucrurile serioase nu se fac într-o zi. Veți spune că facerea lucrurilor serioase, totuși, se încheie într-o zi. Nu e deloc bine să tot prelungești punctul final. De acord, doar că n-ai ajunge niciodată la punctul final al unui lucru serios dacă ai trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima – ne-am lămurit, sub așa o presiune nici măcar nu te mai apuci de ceva serios. În al doilea rînd, viața nu se poate trăi, totuși, „ca și cum“. Admit că e bine să trăiești zile sau chiar ani, ori chiar toată viața, purtat de un vis. Este și acesta un mod de a trăi „ca și cînd“, dar visul acela nu poate fi că mori mîine. Ar fi o nebunie!

Și, în final, totuși, cum ai mai putea trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima, după ce trăiești zi după zi vreme de săptămîni, luni, ani și decenii și vezi că nu e deloc așa? Cîți de mîine vei suporta dacă tu știi, zi de zi, că mîine nu mai e posibil și totuși nu întîrzie să vină de fiecare dată? Mîine nu mori, deși știai că mori – ce efect are asta asupra vieții tale dacă se repetă în fiecare zi? Zău, așa nu-i de trăit…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.