Ca şi cum ar fi ultima

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Un vechi prieten îmi trimite înregistrarea unui discurs pe care Steve Jobs l-a ținut în fața promoției 2005 a Universității Stanford la momentul absolvirii. Să îl ascult sîmbătă dimineața la cafea. Discursul îmi pare inteligent, cu umor și, nu mă îndoiesc, pe moment cel puțin, motivant pentru mulți dintre cei de față. Întregul arsenal al budismului californian e pus la lucru, se adaugă și prestigiul de miliardar-inventator-vizionar al lui Jobs (una e cînd îți spune un oarecare că e important în viață să crezi în ceva, alta e cînd ți-o spune Steve Jobs!) și a ieșit ceva înțelept-impresionant după standardele Silicon Valley.

Mie, aici, pe valea noroioasă a Dîmboviței, băștinaș în acel teritoriu al nimănui ce există, ca un fel de eternă penumbră, la frontiera dintre istorie și neant, unele vorbe ale marelui guru al business-ului post-postmodern îmi sună ca un clișeu. De pildă, aceasta: să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Sigur ați mai auzit-o de zeci de ori. E parte a discursului care slăvește „viața din plin“ și „trăirea totală“. Este una dintre acele bijuterii de înțelepciune la care se clatină încet capul înainte, „da, da, da…“. Îndemnul e știut de toată lumea și are prestigiul unui sfat care sugerează ceva important – doar că, luați la întrebări, oamenii nu prea știu ce anume. Și, mărturisesc, nici eu nu prea știu. Cred că pot să-mi imaginez cum ar trăi un om fiecare zi știind că e ultima: într-o nevroză accelerată. Dar nu-mi pot da seama în ce constă beneficiul unui asemenea trai, raportat la altul, cel obișnuit, în care știi că mori, dar nu știi cînd, ba chiar speri să nu mori prea curînd, motiv pentru care te lași de fumat, mănînci mai cu grijă, vezi doctorul periodic sau, la nevoie, te odihnești și te hidratezi etc. Da, un asemenea trai ar putea fi banal, dar cum ar fi excepțional unul în care să te uiți de dimineață în oglindă, să spui cu toată convingerea „pînă mîine mor“ și apoi să pleci la treabă?

La care treabă? Dacă ai întreba pe cineva „cum ai trăi ziua dacă ai ști că e ultima?“ ai primi răspunsuri de toate felurile. Unii și-ar face de cap fără nici o opreliște, alții ar cădea în rugăciuni; unii ar încheia socotelile cu vîrf și îndesat cu dușmanii din viață, alții ar da uitării toate relele și ar petrece numai cu cei dragi; unii ar citi toată ziua, alții ar face turul propriei vieți luîndu-și la revedere de la locuri și oameni; unii ar plînge, alții ar rîde; unii ar profita să mai dea niște lovituri, alții s-ar tăvăli pe jos plîngînd de frică – în fine, am fi uimiți de varietatea soluțiilor pe care oamenii le-ar alege pentru ultima lor zi. Pe vremuri, erau și bancuri pe tema asta. Așadar, în ce constă înțelepciunea acestui clișeu din care fiecare înțelege ce vrea? Sau există, cumva, un fel anume în care trebuie să ne comportăm fiecare dintre noi în ultima noastră zi? Ultima zi ar trebuie să fie ziua perfecțiunii noastre, din moment ce e motivațional să îndemni oamenii să trăiască fiecare zi ca pe ultima. De unde această idee?

Mai întîi ceva despre autorii acestui îndemn. Cum ziceam, nu Steve Jobs l-a inventat. Eu l-am găsit prima dată cînd aveam 14 sau 15 ani în nu mai știu ce carte de Albert Camus, autorul meu preferat de pe atunci. Am fost, recunosc, impresionat și, cu toată inocența serioasă a puberului care buchisea eseuri cu parfum filozofic, am început să reflectez la ea. N aveam, firește, Internet. Știu că pentru mulți e incredibil, dar așa era: cei care au acum 20 de ani trebuie să știe că, acum 30 de ani, pe cînd eu eram adolescent, oamenii trăiau în peșteri înveliți în blănuri de mamut și nu aveau Internet. Dacă am fi avut Internet, aș fi dat imediat o căutare și aș fi aflat că aceeași vorbă, într-o formulare sau alta, este atribuită altor 25 de personalități, de la Gandhi la Muhammad Ali. Pe parcursul acestei căutări, aș fi dat și de o completare isteață la vorba pe care o discut aici: „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima și ai să ajungi într-o zi să ai dreptate“. O pomenește și Steve Jobs în discursul care m-a stîrnit. Autorul completării pare a fi un anume ofițer britanic pe nume H.H. Morant, personaj controversat al celui de-al doilea război al burilor. Cu acest adaos, vorba capătă un sens mai clar: ai dreptate să trăiești ca pe ultima zi chiar ziua în care vei muri, după ce în fiecare dintre celelalte zile ale vieții tale te-ai înșelat.

Totuși, nu vreau să ironizez în nici un fel așa vorbă mare. O iau cu totul în serios, așa cum o luam cînd eram teenager, și mă întreb cum ar arăta viața noastră dacă am trăi fiecare zi ca și cum am ști că e ultima. Dar cum ar arăta lumea aceasta dacă toți cei șapte miliarde de locuitori ai ei ar trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima? Nevrotic, ziceam mai sus. Întîi, lumea ar fi fără de speranță. Cînd știi că totul e încheiat și că finalul e la 24 de ore de tine, ai mai avea pornirea să începi să construiești azi ceva care va fi de continuat mîine și poimîine și răspoimîine? Cred că, fără ziua de mîine în minte, cel mai probabil n ai fi în stare să faci nimic serios azi. Asta pentru că lucrurile serioase nu se fac într-o zi. Veți spune că facerea lucrurilor serioase, totuși, se încheie într-o zi. Nu e deloc bine să tot prelungești punctul final. De acord, doar că n-ai ajunge niciodată la punctul final al unui lucru serios dacă ai trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima – ne-am lămurit, sub așa o presiune nici măcar nu te mai apuci de ceva serios. În al doilea rînd, viața nu se poate trăi, totuși, „ca și cum“. Admit că e bine să trăiești zile sau chiar ani, ori chiar toată viața, purtat de un vis. Este și acesta un mod de a trăi „ca și cînd“, dar visul acela nu poate fi că mori mîine. Ar fi o nebunie!

Și, în final, totuși, cum ai mai putea trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima, după ce trăiești zi după zi vreme de săptămîni, luni, ani și decenii și vezi că nu e deloc așa? Cîți de mîine vei suporta dacă tu știi, zi de zi, că mîine nu mai e posibil și totuși nu întîrzie să vină de fiecare dată? Mîine nu mori, deși știai că mori – ce efect are asta asupra vieții tale dacă se repetă în fiecare zi? Zău, așa nu-i de trăit…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.