Bunul-simţ în instanţă (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 96 din 17 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Întîlnirea neplanificată dintre proprietar şi hoţ a fost, de multe ori, pretext literar. Mi-aduc aminte de o scenetă a lui Eduardo de Filippo, de o povestire din culegerile lui Hitchcock sau de o schiţă sadoveniană. În toate cazurile, stăpînul casei îl duce cu vorba pe infractor şi-l îndreaptă spornic spre pocăinţă sau poliţie. Realitatea nu a fost însă niciodată cordială, iar cea recentă arată că nimeni nu e dispus să se lase jefuit. Cu un an în urmă am văzut la ştiri o septuagenară furioasă, care-şi apărase sărăcia muşcîndu-l pe tîlhar. Mai mult, proprietarii au acum la îndemînă nu numai instrumente de capitalizare, ci şi de apărare. Boom-ul spargerilor, al violurilor şi crimelor a creat o psihoză. Unul are lîngă pat o bîtă de baseball, alţii - sisteme electronice. O realizatoare TV i-a fugărit pe hoţi cu pistolul. Dl Iovan are puşcă. Bogdan Iancu s-a condamnat singur la moarte. Pentru cei ca el, moartea era un risc colateral. Se putea întîmpla doar altora şi numai în circumstanţe hilare - vreun disperat care pune mîna pe maşina de tocat sau aruncă cu vitrion englezesc. Poate că într-un ungher al minţii sale (înverşunate? complexate? disperate?), Bogdan Iancu era conştient de această posibilitate. Totuşi, şi-a văzut de treabă, ca-ntr-o tragedie greacă răsturnată, în care destinul lucrează implacabil. (Comparaţia nu e chiar ironică, la urma urmei, ce poate fi mai general uman decît furtul, care nu ştie de nici o discriminare?) Bogdan Iancu a sărit gardul, a deschis uşa şi, pentru o secundă, şi-a văzut destinul printr-o lunetă tip Winchester. După care, luminiţa de la capătul tunelului s-a apropiat fulgerător. Acesta a fost sfîrşitul unui spărgător bucureştean. Un specialist creat în şcoala (?) de corecţie a căzut la program. E momentul unui truism. Moartea oricărui om e tragică. Pentru că e ireversibilă. Sau pentru că viaţa cuiva ajunge să fie anulată de altcineva decît cel (Cel?) care a creat-o. Desigur, există şi opinii mai nuanţate. Doctorii sau militarii au o relaţie mai specială cu moartea - observaţi dezbaterile despre euthanasia voluntară sau pierderile colaterale (pe front). Istoria recentă a oferit multe situaţii în care sacra viaţă umană a ajuns monedă de schimb, obiect de sacrificiu sanitar sau ambalaj nerecuperabil. Rudele lui Bogdan Iancu cred însă că moartea sa e o asigurare de viaţă. Teoria lor aşteaptă acum verdictul justiţiei. Să invocăm jurisprudenţa thailandeză - un naiv şi-a băgat mîna în cuşca tigrului şi n-a mai avut ce să scoată. A cerut daune, dar a fost condamnat pentru că a acţionat prosteşte (adică împotriva bunului-simţ). A trebuit să plătească el însuşi daune grădinii zoologice, care pierduse clienţi. Sau poate ar fi mai utilă experienţa americană, căci justiţia SUA nu se mulţumeşte să examineze moartea, ci uneori o şi administrează. Ciudat, americanii nu i-ar trimite pe death row nici pe Iancu, nici pe Iovan, şi nici n-ar face mare caz de tragedia din Primăverii. Bunul-simţ şi circumstanţele atenuante au acolo tradiţii bine înrădăcinate. La noi, fiind primul incident de acest fel, excitarea justiţiară e oarecum normală. Dar ce se întîmpla dacă - să zic - Bogdan Iancu era înjunghiat de ciobanul peste care ar fi intrat ca să-i salte chimirul? Precis că ecourile nu supravieţuiau înmormîntării. Dar dacă - să zic - Romaniţa nu s-ar fi dus la parchet arborînd acea băsmăluţă de adolescentă trecută, care se grăbeşte la un picnic? Dar dacă nu lăcrima de sub o coafură tip "palmier", de parcă aştepta carnavalul din Rio? Dar dacă nu organiza imediat "după", o mică paranghelie, cu modele şi şampanie? Ipoteze absurde, fără-ndoială! Dar în ochii populişti ai mass-media, aceste mofturi au întunecat analiza raţională a faptelor din Primăverii. Pentru mulţi, soţii Iovan au devenit, din victime ale circumstanţelor (ceea ce sînt) nişte bogătani nesimţiţi. Şi vinovaţi (ceea ce nu sînt)! Dintr-o carenţă de bun-simţ, dna Iovan şi-a făcut mai mult rău decît încercase defunctul. Şi, cît ar părea de exagerat, gîndul mi-a zburat imediat la motivele pentru care eterna Franţă e mai luminoasă ca de obicei.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.