Bruiaj la radio
Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19: „Toată lumea are dreptul să caute, să primească și să transmită informații și idei prin orice mijloc, independent de frontierele de stat“. Aceste cuvinte erau inscripționate pe o placă, în holul principal de la intrarea în sediul Radio Europa Liberă din München.
„Problema cea mare era bruiajul“, scrie Liviu Tofan în cartea sa Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990 (Editura Omnium, 2021), lectură bună pentru o perspectivă în plus asupra modului de circulație a informațiilor în timp de criză și conflict, chestiune adesea învăluită de mai multe subtilități decît simpla (nu și ușoara) diferențiere dintre știri false și știri reale.
În România, problema cea mare, bruiajul, a încetat prin anul 1964, deși ascultătorii ar fi putut fi de altă părere avînd în vedere recepția uneori deficitară a postului radio, situație cauzată în fapt doar de unele realități tehnice cît se poate de obiective. Ca o completare, în Ungaria bruiajul a încetat în aceeași perioadă, în Polonia și în Uniunea Sovietică fiind oprit abia în ianuarie, respectiv noiembrie 1988, iar în Bulgaria și Cehoslovacia în decembrie 1988. Există și motive pentru care REL nu mai era bruiat în plină epocă comunistă în România.
Unul dintre motivele pentru care undele Radioului american al libertății nu au mai primit piedici în spațiul românesc era costul instalațiilor de bruiaj, se pare unul foarte mare – specialiștii spun că îți trebuie de zece ori mai mulți bani ca să bruiezi decît ca să emiți.
La aceasta se adaugă, desigur, și aspecte mai complexe, care țin de contextul politic și diplomatic al perioadei. Conducerea de la București era atunci în proces de consolidare a unei (aparente sau nu) distanțări față de Moscova și a apropierii de Occident. Din considerente pur pragmatice, firește. Cert este că, așa cum menționează Liviu Tofan, pentru regimul de la București dădea bine, de minune chiar, ca cetățenii români să audă, la Radio Europa Liberă, citată presa occidentală care relata că România duce o politică antisovietică.
Dar calitatea transmisiei în interiorul Radioului știți cum se verifica? THE QUICK BROWN FOX JUMPS OVER THE LAZY DOG – acest text era transmis prin teleimprimatoarele din redacție. Sintagma nu reprezenta vreun cod secret ori ceva similar, ci avea doar caracteristica de a conține toate literele alfabetului englezesc. Verificat.
Transmisia putea continua. Ca și istoria. Greu de bruiat.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
