Borgesiada

Publicat în Dilema Veche nr. 810 din 29 august – 4 septembrie 2019
Borgesiada jpeg

Muzeul greșelilor

Cu ani în urmă, dl Andrei Pleșu a publicat o carte intitulată Despre îngeri. Cartea a avut mare succes. Cînd a fost lansată la Cluj, evenimentul s-a petrecut la Universitate, într-un amfiteatru plin de oameni. După ce autorul a vorbit despre carte și despre îngeri, publicul a fost invitat să pună întrebări. Din sală, cineva probabil preocupat mai mult de imaginarul medieval decît de teologie, a întrebat: „Ce legătură vedeți între îngeri și eter?“ Andrei Pleșu nu a înțeles bine și a întrebat la rîndul lui: „Între îngeri și etern?“ „Nu“, a răspuns spectatorul, „între îngeri și eter“, a precizat acesta silabisind pentru claritate. „Aha“, zice Andrei Pleșu lămurit, „între îngeri și eter… era mult mai interesantă întrebarea despre îngeri și etern…“ Mi-a venit în minte acest incident citind un fragment dintr-un dialog purtat de Borges cu Willis Barnstone. Barnstone: „Cînd Hart Crane a scris la mașină «această mare a aripă (wing) a eternității» și-a dat seama că a bătut din greșeală «această mare clipă (wink) a eternității» și pentru că suna mai bine a lăsat-o așa“. Borges: „«Clipă» sună mai bine decît «aripă»? Nu, nu cred. Nu sînt de acord. Cum să poți prefera «clipă» în loc de «aripă»? Nu, nu poți continua așa“. Barnstone: „În orice caz, Hart Crane a greșit fie bătînd la mașină, fie compunîndu-și poemul și întrebarea mea este dacă greșelile pe care le facem…“ Borges: „Eu prefer «aripă» în loc de «clipă»…“ Barnstone: „Greșeli personale, profesionale, literare. Unele ne aduc dezastrul, altele numai lucruri bune“. Borges: „Viața mea este o enciclopedie de greșeli. Un adevărat muzeu“.

Willis Barnstone a fost prieten cu Borges. S-au cunoscut în 1968, la un salon de poezie de la New York. Borges era deja orb. De la acea întîlnire, Barnstone și-a legat viața de Borges, de care s-a apropiat ca un ucenic. A scris, mai tîrziu, o biografie a lui. Acolo a povestit o întîmplare petrecută la finalul anilor ‘70, pe cînd în Argentina se desfășura ceea ce se chema „la guerra sucia“, în fapt o represiune militară extrem de dură a dictaturii împotriva militanților socialiști. Bombele explodau destul de des în Buenos Aires la acea vreme și, într-o dimineață, o asemenea explozie l-a trezit pe Borges din somn. Barnstone a sosit acasă la Borges ca să-l ia să plece împreună undeva. L-a găsit pe Borges surescitat. Borges i-a spus că avusese un vis formidabil, „nu obișnuitul coșmar cu care mă trezesc“. Era la Londra și căuta o locuință. A găsit o cameră destul de deteriorată și sărăcăcioasă, dar convenabilă, deasupra unei farmacii. Proprietarul, „un individ imens și urît“, i-a spus lui Borges că îl aștepta. Borges a fost surprins și i-a răspuns provocator: „Nu poți avea ceea ce e al meu“. Proprietarul a zîmbit și a spus: „Nu ca să te fur sînt aici, ci ca să te fac cel mai fericit om din lume. Am la mine Memoriile lui Shake-speare“ – și i-a întins un manuscris. Borges a deschis prima pagină, a recunoscut scrisul lui Shakespeare, a citit fragmente dintr-o piesă necunoscută și a fost fermecat. A pus imediat mîna pe telefon și a sunat la Buenos Aires, cerînd lichidarea urgentă a întregului cont bancar pentru a cumpăra manuscrisul, dar atunci a explodat bomba în apropierea locuinței sale și Borges s-a trezit. I-a spus lui Barn-stone: „Nu mai țin minte absolut nimic din ceea ce am citit în acel manuscris. M-am trezit doar cu această poveste“.

Willis Barnstone a scos în America, în 1982, un volum intitulat Borges at eighty: conversations. A apărut și la noi, în 1990, la Editura Dacia, cu titlul Borges despre Borges.

Pasiune și tango

În „Superstițioasa etică a cititorului“, Borges deplînge o anume patologie a cititorilor pe care o numește „superstiția stilului“. Cititorii caută stilul, „nu eficiența sau ineficiența unei pagini, ci aparenta iscusință a scriitorului“. Cititorii abdică de la propriile emoții sau chiar de la propriile convingeri, dacă li se pare că au în față o pagină scrisă „cu stil“. Cititorii „au aflat că adjectivele nu trebuie să fie banale și vor opina că o pagină este rău scrisă atunci cînd îmbinarea adjectivelor cu substantivul nu oferă surprize… au aflat că și concizia este o virtute și îl socotesc concis pe cel care se înnămolește în zece fraze scurte și nu pe cel care strunește una amplă“. Prejudecata stilului, în fapt o formă de vanitate a cititorului, merge atît de departe încît nimeni nu ar accepta vreodată că o carte pe care o iubește sau o carte mare a culturii universale nu are stil. Borges demonstrează că Don Quijote (nici mai mult, nici mai puțin!) este o carte fără stil. Notăm ca atare observația lui Borges. Nu putem avea vreo părere de vreme ce nu am citit-o în spaniolă, căci e absurd să te pronunți asupra stilului unei cărți pe care nu o citești în limba în care a fost scrisă. În sprijinul tezei sale, Borges invocă o susținere importantă: Baltasar Gracián, Quevedo, Leopoldo Lugones. Fiind o carte fără stil, Don Quijote supraviețuiește foarte bine în orice limbă este tradusă și este perfect clară pentru oricine. Dar Cervantes nu se preocupă prea mult de stil, pentru că spune povestea cu pasiune. Cînd autorul are pasiunea personajelor și a poveștii lor, este preocupat să o spună cît mai clar și nu cît mai frumos. Între un autor pasionat, care povestește direct implicat afectiv, și cititor se stabilește imediat o relație de încredere care îl poate duce pe cititor spre concluzii greșite, cum ar fi convingerea că o poveste care îi place este cu necesitate povestită „cu stil“. Cînd, de fapt, miracolul lecturii, miracolul clipei de fericire pe care cititorul o trăiește cînd savurează povestea nu este produsul stilului, ci al pasiunii scriitorului. Așadar, goanei după stil, Borges îi preferă pasiunea pentru subiect. Și atunci, de ce detesta Borges tangoul? Cum poți să cauți pasiunea în literatură și să ocolești tangoul?

Cu atît mai misterioasă e această știută antipatie a lui Borges pentru tango, cu cît îi plăcea milonga și adesea amintea cu mîndrie că a și scris versuri pentru anumite milongas. Culeg, din cîte pagini scrise de Borges îmi vin în minte, cîteva motive. Primul, vulgaritatea. Tangoul e un produs de bordel (Borges amintește undeva cît de ridicoli erau bărbații din Buenos Aires care dansau la colț de stradă tango între ei, pentru că greu puteau găsi o femeie care să accepte să danzeze acest dans de curve). Senzualitatea sa e nerușinată. Al doilea, violența. „Tangoul cuțitelor“. Tangoul are ceva umbros-amenințător. Cineva din apropiere își poate pierde mințile în pasiunea aceasta tumultuoasă și poate deveni violent. În fine, paradoxal, tangoul este o suprimare a masculinității, a machismului. Borges spune undeva că un „compadrito“ care se respectă nu admite o asemenea dependență și nu se vulnerabilizează sufletește în asemenea hal față de o femeie.

În 1965, Argentina întreagă aștepta cu sufletul la gură rezultatul primei colaborări dintre scriitorul ei cel mai important, Jorge Luis Borges, și compozitorul ei cel mai important, Astor Piazzolla. A rezultat un disc, El tango, găsibil și azi, pe care vă las să-l judecați singuri. Și o polemică între cei doi titani, care nu s-au înțeles deloc. Interesant este că fiecare îl acuza pe celălalt de același lucru: de surzenie. Piazzolla a spus despre Borges că a scris versuri splendide („niciodată nu am citit ceva mai frumos“), dar că în materie de muzică era de-a dreptul surd („nu știe nimic, nimic și nici nu-l interesează muzica deloc… nu face diferența între Beethoven și Juan de Dios Filiberto“). Borges, la rîndul lui, a spus despre Piazzolla că „nu are auz deloc – e singurul om pe care l-am cunoscut în viață la care surzenia muzicală se conjugă perfect cu surzenia poetică“.

Foto: Jorge Luis Borges, 1951, credit: Grete Stern

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

12509806 jpg
Reacția liderilor Hezbollah în primele ore ale ataculul Israelului: Un „șoc masiv”
Hezbollahul libanez întrevedea un risc al escaladării militare israeliene, însă nu a anticipat acest atac, care a cufundat gruparea susținută de Iran în ore de haos fără precedent, au declarat pentru Reuters surse familiare cu operațiunile Hezbollah.
chiftele pexels jpg
Cum se preparau chiftelele în anul 1935. Ce secret aveau străbunicele noastre
Rețetele tradiționale de chiftele din anii 1930 ne aduc mai aproape de gusturile autentice ale bucătăriei de odinioară. Una dintre cele mai cunoscute rețete din acea vreme a fost descrisă de Constantin Bacalbașa în cartea sa, 1501 feluri de mâncări, publicată în 1935.
banner Viva
Apariții una și una. Cum s-au îmbrăcat vedetele la Viva Influencers Party! Ce au înțeles din dress code-ul „sicilian inspiration”!
Sunt două petreceri pe an în care vedetele se mobilizează de la mic la mare și își doresc să fie cele mai frumoase, cu adevărat de revistă.
colin farrell transformare jpg
Transformare șocantă a unuia dintre cei mai frumoși actori, pentru un rol de răufăcător. „Creierul îți spune că e el”
Privindu-l este de nerecunoscut, iar aflându-i numele este șocant pentru că transformarea este totală. Machiajul despre care actorul spune că i-a transformat
pepe
Cine a fost prima iubire a lui Pepe? Nu, nu e vorba de Oana Zăvoranu: „Ne-am despărţit fără să ne certăm..”
Pepe, cunoscutul cântăreț de muzică latino, a avut de-a lungul anilor un trecut amoros destul de tumultuos, fiind implicat în relații celebre și adesea intens mediatizate. Deși Oana Zăvoranu a fost una dintre iubirile sale celebre, prima mare dragoste a artistului a fost Dana Gheorghe
planseu unirii FOTO ID276265 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Planșeul de la Piața Unirii, în pericol de prăbușire. Primarul Băluță confirmă dezastrul: „Un risc major pentru bucureșteni”
Pericol de prăbușire la Planșeul de la Piața Unirii, care este într-un stadiu avansat de degradare. Primarul Daniel Băluță, Raed Arafat și Prefectul Capitalei au mers, joi, 19 septembrie, în subteran pentru noi verificări. „Tot ceea ce vedeți aici ne spune că trebuie să acționăm la timp”.
2nd life jpg
Dă o nouă viață jucăriilor tale participând la Târgul de Jucării 2nd Life!
Duminică, 22 septembrie, ești așteptată alături de cei mari și mici la Târgul de Jucării 2nd Life, un eveniment special ce va avea loc la Roaba de Cultură din Parcul Herăstrău.
Duckadam
Helmut Duckadam, operație pe cord deschis. Probleme pentru fostul mare portar
”Eroul de la Sevilla” a ajuns astăzi la spital.
clatite de ovaz cu somon si branza jpg
Clătite de ovăz cu somon și brânză de vaci
Iată o rețetă simplă și delicioasă de clătite de ovăz cu somon și brânză de vaci.