Beslan, Rusia, 2004
rezumat Pe 1 septembrie 2004, un comando terorist cu 32 de membri a luat ostatici peste 1.300 de copii şi părinţi în Şcoala nr. 1 din oraşul Beslan din republica Osetia de Nord. Ei cereau retragerea ruşilor din Cecenia. După două zile de pseudo-negocieri, un schimb de focuri între teroriştii pro-ceceni şi forţele speciale ruse a precipitat deznodămîntul. Conflictul s-a încheiat cu moartea teroriştilor (mai puţin unul), cu moartea a 344 de civili (din care 176 de copii) şi rănirea altor 700 de persoane. Masacrul a fost revendicat de liderul radical separatist cecen Shamil Basaev. Liderul moderat al separatiştilor, Aslan Maskhadov, a deplîns atacul printr-un comunicat dat publicităţii de emisarul său de la Londra. Acestea sînt faptele primare. Ce ştim azi, mai mult decît acum un an? Autorităţile mobilizaseră cîteva sute de poliţişti, militari şi luptători din forţele Alfa, Omon şi Spetsnaz. 11 au fost împuşcaţi. La asaltul final au fost folosite elicoptere, aruncătoare de flăcări şi tancuri. Localnicii au atacat şi ei cu armele proprii. Ei penetraseră cordonul militar de securitate, în sens invers decît cei 13 terorişti, care au fost ucişi ulterior. În haosul inerent, civilii au prins un tînăr şi l-au omorît în bătaie, crezîndu-l terorist. Una dintre mamele eliberate s-a dus drept acasă şi s-a sinucis. Dintre cei 32 de terorişti, 25 au fost identificaţi (uneori imprecis) ca fiind inguşeţi şi ceceni, activi în alte incidente teroriste sau apropiaţi ai lui Basaev. Patru erau "străini" - un rus, un gruzin, un mercenar negru şi un mercenar corean. Din comando făceau parte şi Khaula Nazirov, o "văduvă neagră" (soţul ei fusese anchetat ca lider terorist şi torturat pînă la moarte) împreună cu copiii ei - un băiat de 18 ani şi o fată de 16. Singurul terorist scăpat din măcel, Nur-Pashi Kulayev, a fost judecat în mai 2005 şi condamnat la închisoare pe viaţă, partea civilă fiind constituită din 1.343 de persoane. La faţa locului, preşedintele Putin a respins ideea unei anchete publice şi a acceptat cu greu constituirea unei comisii parlamentare de anchetă, spunînd că aceasta se va transforma într-un circ. Într-un fel avea dreptate. În noiembrie 2004, 5 suspecţi au murit în timpul anchetei paralele a procurorilor militari. Numele lor nu sînt cunoscute. În ianuarie 2005, comisia parlamentară declara că în atac fuseseră implicaţi oficiali ruşi şi funcţionari din Beslan. Potrivit unui sondaj din septembrie, 83% din ruşi credeau că Guvernul ascunde adevărul despre Beslan. În cursul evenimentelor, doi ziarişti au fost împiedicaţi să ajungă la Beslan. Andrei Babitski, de la Radio Libertatea, a fost acuzat că i-a agresat pe agenţii de securitate de pe aeroportul Vnukovo şi a primit cinci zile de închisoare. Ziarista Anna Politkovskaia de la Novaia Gazeta a intrat în comă în avionul care o ducea în regiune. Amîndoi erau cunoscuţi pentru vederile lor antiguvernamentale. În acelaşi timp, tuturor angajaţilor de la spitalele din regiune li s-au confiscat telefoanele mobile şi li s-a interzis să părăsească spitalele. Cotidianul Izvestia a publicat pe larg detalii de la Beslan (cu fotografii extrem de dure) şi a pus la îndoială versiunea oficială asupra măcelului. Redactorul-şef, Raf Shakirov, a demisionat pe nepusă masă. Mai multe organizaţii au acuzat serviciul secret FSB că a provocat aceste incidente. După cîteva zile de la măcel, ministrul de Interne al Osetiei de Nord a demisionat, iar preşedintele l-a demis pe şeful FSB din republică. Putin a cerut apoi restructurarea serviciilor de securitate, dar şi a Constituţiei. El a cerut ca pedeapsa cu moartea să fie reintrodusă şi ca guvernatorii regiunilor Rusiei să nu mai fi aleşi prin vot, ci să fie numiţi de preşedinte. Din Europa şi din Statele Unite au venit semnale de dezaprobare, continuînd acuzaţiile elitei liberale din Rusia, care consideră că Putin a folosit argumentul Beslan pentru a-şi consolida puterea. Un sondaj din primăvară arăta că 58% din ruşi sînt de acord cu pedeapsa capitală şi că 33% vor să li se interzică cecenilor accesul în Rusia.