Balanţe

Una dintre banalităţile care se pot spune despre o lege sau o decizie administrativă e că ea are părţi bune şi părţi rele. Mai toate reglementările sînt astfel, e vorba de o regulă aproape fizică. O lege avantajează o categorie şi dezavantajează alta. Important e ca, puse în balanţă, beneficiile şi pierderile să dea un rezultat pozitiv, iar partea negativă a reglementării să fie suportabilă. La noi, de cîte ori cineva propune o lege sau ia o decizie la nivel mai mare, o face evident în interesul grupului pe care-l reprezintă şi nu se uită decît la beneficiile care pot rezulta pentru acel grup care, în cel mai bun caz, poate fi chiar o categorie de cetăţeni. Iniţiatorul îşi susţine proiectul cu toată tăria şi cu toate mijloacele de care dispune, fără să-l intereseze partea negativă a reglementării. Nu vei auzi din gura autorităţilor un discurs ca, de pildă: "Am luat hotărîrea să construim un pasaj suspendat (orice posibilă asemănare cu fapte sau personaje reale e pur întîmplătoare) pentru un trafic mai bun în zona cutare. Vor fi avantajate atîtea zeci de mii de automobilişti, care zilnic vor ajunge mai repede la serviciu. Vor suferi cîteva sute de familii cărora pasajul le va trece prin faţa ferestrelor, acoperindu-le vederea, şi le va crea disconfort din cauza zgomotului. Alte cîteva zeci de familii vor fi obligate să-şi părăsească locuinţele care trebuie demolate. Acestea vor primi despăgubiri care să le asigure posibilitatea să-şi cumpere alte locuinţe. 15 familii acceptă aceste despăgubiri, 25 sînt nemulţumite şi solicită în plus daune morale pentru tot deranjul care le-a fost pricinuit de această situaţie". Nu auzim aşa ceva. Iar după construirea pasajului, cum ar fi ca Primăria să spună cu de la sine voinţă: "Construcţia a durat mai mult cu cinci luni. Vom lua măsuri (amenzi...). Vom da despăgubiri celor afectaţi. În urma funcţionării şantierului, pe lîngă cele 3 magazine demolate, alte 7 au avut mari pierderi. Nivelul de zgomot la blocurile din apropierea pasajului e cu atîţia decibeli mai ridicat decît am estimat. În schimb, traficul e mai fluid, iar în zonele adiacente s-au dezvoltat alte tipuri de afaceri (două benzinării şi trei magazine înfiinţate la capătul pasajului unde înainte era un teren viran etc.)". Părţile negative sînt dezvăluite la noi doar de presă sau de adversarii politici ori de concurenţii economici ai unui proiect. Autorităţile nu vorbesc decît de avantaje şi, cel mult, mai recunosc cîte un dezavantaj atunci cînd nu au încotro, deşi ele au răspundere pentru toţi cetăţenii (şi pentru cei care pierd). La Londra a fost introdusă, în urmă cu cîţiva ani, o taxă pentru şoferii care vor să circule, între anumite ore, în zona centrală. S-a făcut un proiect amănunţit în care s-au estimat toate consecinţele, bune sau rele. După intrarea taxei în vigoare, Primăria a făcut periodic rapoarte despre efectele sistemului. Rapoarte, adică nişte documente ştiinţifice şi în acelaşi timp pe înţelesul tuturor şi accesibile oricui, cu multe zeci de pagini, grafice şi analize despre cît a scăzut poluarea, cît a scăzut nivelul de zgomot, cît s-a pierdut în comerţ, cît s-a pierdut în servicii, ce sume s-au adunat din taxă, ce se va face cu banii etc. La un moment dat, şi-au pus chiar problema că taxa e prea mare şi nivelul traficului a scăzut prea tare, aşa încît nici din banii de pe taxă nu se mai puteau face toate investiţiile planificate (era vorba de transport în comun, pasaje subterane şi altele). Socoteala aceasta era dată periodic şi de fiecare dată cu aceeaşi acurateţe şi seriozitate. Toată lumea a putut vedea cît de fin trebuie să fie reglajul unor asemenea decizii. E adevărat că parcă nici acolo Primăria n-a vorbit prea mult despre cîştigul firmelor care au livrat sistemul de taxare. Dincolo de asta însă, la noi, de regulă, unii văd doar partea bună, alţii doar partea rea. Se creează militanţi care se angajează în bătălii mediatice, repede transformate în ceartă şi care ajung să nu mai aibă nici o legătură cu realitatea.