„Babă straşnică“
În ştirile despre alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, presa de la noi a reţinut şi unele detalii anecdotice, pitoreşti, lipsite de relevanţă politică. Acestea nu erau, însă, de cele mai multe ori, lipsite şi de interes lingvistic. Un articol reprodus de mai multe ziare prezenta, de pildă, o candidată independentă, mai în vîrstă, pozînd în costum de baie şi justificîndu-şi publicarea fotografiilor printr-o declaraţie polemică la adresa celor care îi negau calităţile fizice: „Ani la rînd mă murdăreau, mă numeau o babă straşnică“ (stirileprotv.ro). Formula de caracterizare ilustrează în mod surprinzător şi amuzant una dintre diferenţierile semantice suferite de anumite cuvinte româneşti prin uzul lor curent în două spaţii culturale parţial separate. Cititorul din România tinde să acorde formulei (datorită adjectivului straşnic) un sens glumeţ şi chiar admirativ, care nu pare să fi existat în intenţia vorbitoarei (şi mai ales a denigratorilor ei).
Multe exemple actuale ilustrează contexte prototipice ale adverbului şi ale adjectivului straşnic, cu evidente diferenţe între uzul dominant în România şi cel din Republica Moldova. Pe teritoriul actualei Românii, cuvîntul vechi şi popular nu se mai foloseşte foarte mult, dar apare încă, mai ales în legătură cu frigul („se opresc ninsorile, dar vine un ger strașnic!“, renasterea.ro), cu paza („bacalaureatul, păzit straşnic de poliţişti“, ziare.com) şi cu petrecerile de tot felul („de obicei, la hanuri se mînca bine şi se chefuia straşnic“, hotelsavoytimisoara.ro; „Fiul lui M. V. a petrecut straşnic în acest weekend“, cancan.ro). În toate cazurile, cuvîntul indică intensitatea unei stări sau acţiuni, din perspectiva unei atitudini favorabile, apreciative. Definiţia din DEX validează această evaluare pozitivă, prin primul sens indicat pentru adjectiv: „foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit“. E drept, dicţionarul înregistrează şi un înţeles negativ al cuvîntului – „îngrozitor, înfiorător“ –, precum şi unul neutru, ambivalent – „foarte sever, foarte aspru“ –; numai că sensul negativ nu mai este în uz în limba actuală, iar cel aparent neutru capătă valoare de apreciere pozitivă, pentru că severitatea este prezentată ca îndreptată împotriva lucrurilor nedorite: „amendă straşnică pentru un vitezoman prins în trafic“ (enational.ro). Cînd este asociat unor acţiuni în esenţă negative, straşnic le atribuie o notă umoristică, de îngăduinţă plină de simpatie, prin care se elimină orice dramatism: „a încasat o bătaie straşnică de la părinţi!“ (ziaruldevalcea.ro). Cea mai clară dovadă a valorii pozitive a cuvîntului straşnic este oferită de prezenţa sa actuală în domeniul culinar: „Despre cum se face un kebap straşnic“ (da.zf.ro); „bucătar straşnic şi salată delicioasă“ (shesaidbeauty.com); „Gustul straşnic de la ţară“ (sloganul unei campanii publicitare).
Cu totul altele sînt contextele tipice ale cui straşnic în româna vorbită în Republica Moldova. Cuvîntul are aici o semnificaţie predominant negativă, fiind folosit pentru situaţii foarte supărătoare – „E ceva straşnic. De mult trebuia hotărîtă problema asta. Să circule mai multe troleibuze, autobuze“ (publika.md) – şi chiar pentru accidente grave, cu sensul „îngrozitor“: „Accident straşnic la Tiraspol, un tînăr a fost spulberat de o maşină şi aruncat cîţiva metri în aer“ (actualitati.md); „Durere de nedescris în capitală. Victimele accidentului din Bulgaria, petrecute pe ultimul drum: «Este straşnic»“ (protv.md). Cuvîntul poate primi marca de superlativ absolut „asta i foarte strașnic“ (canal3.md); „o agresiune foarte straşnică“ (patriarchia.ru) – şi poate intra în construcţii speciale, calchiate (corespunzînd tiparului „a-i fi groază“): „dacă îi iei pe fiecare și te uiți cine-s, ți-i strașnic“ (basarabia.md).
Cele două uzuri divergente nu au nimic neobişnuit şi se explică, de fapt, prin originea şi istoria cuvîntului. Împrumut vechi din slavă (unde forma de bază, straşinu, avea sensul „teribil, înfricoşător, îngrozitor“, aşa cum a arătat încă din secolul al XIX-lea, în dicţionarul său etimologic, A. Cihac), cuvîntul a avut în româna veche mai ales sensuri negative („groaznic şi strajnic“, la Cantemir). La „ameliorarea“ semantică din limba de azi au contribuit fie tocirea prin uz a expresivităţii iniţiale, fie capacitatea intensificatorilor de a se potrivi la fel de bine contextelor pozitive şi celor negative. Oricum, româna din Republica Moldova a fost în acest caz mai conservatoare, desigur şi sub influenţa rusă (unde vechiul cuvînt slav e continuat de straşno, cu acelaşi sens – „groaznic, îngrozitor“).
Ambiguitatea între o evaluare pozitivă a intensităţii şi una negativă poate produce confuzii grave – sau doar comice; evident, în ciuda caracterului peiorativ al termenului babă, o babă extraordinară e cu totul altceva decît o babă îngrozitoare...
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
Foto: wikimedia commons
