Arte și traume

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În ultima vreme, constat că se înmulțesc cazurile în care ideologii recenți simt nevoia să medieze contactul oamenilor cu mai vechi opere de artă. E tot mai prezentă această pulsiune totalitară: lumea trebuie să înțeleagă dintr-o operă de artă ce spunem noi și nu altceva! Nu e vorba de ghidaj, ci de avertisment; nu explicație, ci disclaimer. Opera artistică pe care o vezi nu e despre ce-ai crede tu, nu e nici măcar despre ce voia autorul, e despre ce vrem noi. Este, fără îndoială, un mod agresiv de a pune stăpînire pe mințile oamenilor, un violent atentat la libertatea intelectuală a fiecăruia dintre noi. Suprimarea autonomiei oamenilor în raport cu arta este unul dintre cele mai cumplite atentate la adresa umanității însăși.

Cazul e binecunoscut: HBO  a scos de pe platforma lor Pe aripile vîntului pe motiv că, fără explicații prealabile, oamenii pot înțelege lucruri inacceptabile azi. Cum ar fi acela că existau cazuri în care stăpînul alb se sfătuia la un whiskey cu sclava neagră, care avea pentru stăpînii albi o grijă maternă. Motiv pentru care albul îi și zicea negresei „Mammy”. Știu cîte ceva despre sclavagismul american, dar nu suficient cît să pot spune dacă asemenea cazuri au existat ori nu. Să o spună, responsabil, cei care știu. Dar am văzut de prea multe ori filmul ca să nu știu că, idilizată ori nu, prezentarea relațiilor dintre stăpînii albi și sclavii negri în sudul Statelor Unite la vremea Războiului Civil nu era obiectivul filmului. Mai pe românește: bre, nu despre asta e vorba în film! Realizatorii nu au vrut să facă o frescă a fenomenului sclaviei, ci au vrut să spună o poveste de dragoste. O ficțiune. Un produs al imaginației, căci, ce să-i faci, artă fără imaginație nu se poate.

În ceea ce mă privește, nu am înțeles niciodată că filmul glorifică sclavia. Ca și rasismul, sclavia îmi repugnă. Dar nici nu mă obsedează. Și, cred, asta este atitudinea celor mai mulți oameni de pe lume, care nu au fost niciodată sclavi sau ale căror familii nu au cunoscut direct această oroare. Acum, că o minoritate zgomotoasă vrea să mă facă să fiu obsedat de sclavie și rasism, dictîndu-mi „trendy” ce griji trebuie să am și ce griji nu trebuie să am, mă irită. Cred că fiecare om are obsesiile lui și traumele lui; mi se pare normal ca fiecare om să fie obsedat și traumatizat de ceea ce a trăit și să exorcizeze cum poate mai bine răul pe care l-a suportat. Da, negrii americani au tot dreptul să resimtă sclavia ca pe o traumă și să se comporte ca atare. Față de strămoșii lor, au chiar obligația să fie hipersensibili la rasism și sclavie. Așa cum eu am tot dreptul să resimt comunismul ca pe o traumă și să mă comport ca atare. De aceea, cînd cineva traumatizat de sclavie va vedea că aplaud sclavia are dreptul să reacționeze împotriva mea, așa cum și eu am tot dreptul să reacționez cînd văd că apar secera și ciocanul vopsite cu roșu pe statuile profanate. Există o democrație a traumelor istoriei în care cred pînă la capăt. Asta înseamnă exact că într-o lume civilizată, de secol XXI, liberă cu adevărat, ne respectăm traumele unii altora. Socotesc inacceptabil să-ți vindeci trauma ta promovînd răul pe care l-am suferit eu, după cum chiar te rog să mă oprești dacă vezi că încerc să-mi vindec trauma mea promovînd răul care te-a rănit!

Am făcut această mică digresiune ca să explic de ce înțeleg pe deplin că pot exista privitori ai acestui film care devin furioși. Dar, așa cum eu le recunosc dreptul de a înțelege că acest film e despre sclavi, să mă lase și ei pe mine să înțeleg că e un film de dragoste. Dacă înțeleg că Pe aripile vîntului nu e neapărat despre sclavie, nu înseamnă că promovez sclavia sau că sînt de acord cu ea. Excesul ideologic constă anume în promovarea unui unic unghi de percepție a filmului. Dimpotrivă, libertatea de orice ideologie înseamnă să mă lași să văd acolo și altceva decît ce vezi tu. Precizez: nu opusul a ceea ce vezi tu, ci pur și simplu altceva!

Cu ani mulți în urmă am fost de față la o proiecție a filmului Filantropica, la Chicago. Era o seară organizată de diaspora română de la fața locului, sala s-a umplut cu româno-americani, așa că, firesc, s-a vorbit cu voluptate numai românește și numai despre România. După proiecția filmului, unii spectatori s-au arătat contrariați: „Bine, domnule Caranfil“, i-au spus ei realizatorului care era prezent, „ce fel de imagine faceți României cu acest film, cum să mai vrea un american să viziteze România după ce vede acest film?”. Firește, Nae Caranfil a răspuns că filmul său nu e un ghid turistic al frumuseților patriei pentru simplul motiv că nu și-a propus nici o secundă să fie asta. Scopul filmului nu este să încurajeze sau să descurajeze turismul în România. Dar omul nimic, nu și nu, că filmul care este despre cerșetori și escroci, și se deschide cu fraza „A fost odată un oraș în care locuitorii se împărțeau în prinți și cerșetori. Între aceste două lumi nu existau decît cîinii vagabonzi”, compromite România, țară mănoasă și prietenoasă. Caranfil a replicat: „Nu cred că Bucureștiul din filmul meu e mai neprimitor decît New York-ul din filmele lui Spike Lee, și marea metropolă americană nu duce lipsă de vizitatori, din cîte știu”. Ce voia el să spună era că nemulțumitul rata de departe tema, subiectul și, în cele din urmă, scopul filmului.

De cîte ori îmi aduc aminte de acest episod, îmi dau seama iarăși și iarăși că oamenii înțeleg lucruri neașteptat de diverse văzînd același film, citind aceeași carte, uitîndu-se la același tablou. Unii chiar înțeleg cu totul anapoda sau, crezînd că au înțeles ceva, n-au înțeles de fapt nimic. Dar libertatea lor de a înțelege ce pot sau ce vor, corect sau eronat, inteligent sau idiot, nu trebuie niciodată suprimată. Nicăieri oamenii nu sînt mai liberi decît în fața unui produs artistic.

Ce vreau să spun este că oamenii sînt liberi să administreze și să trateze cum cred ei mai bine traumele pe care istoria le-a lăsat în sufletele și mințile lor. Există doar o unică limită: tratamentul traumei tale să nu agraveze trauma mea. În rest, orice e permis.

Mie, de pildă, nu-mi vine să cer ca de acum înainte Crucișătorul Potemkin al lui Eisenstein – film celebru, pus de toți istoricii de film ai lumii în categoria marilor clasici ai artei, acolo unde stă și Pe aripile vîntului, de altfel – să fie etern deschis cu o avertizare despre ororile bolșevismului. Chiar dacă Crucișătorul... chiar a fost comandat de Comitetul Central Executiv al Rusiei sovietice în scop direct propagandistic, cu ocazia  împlinirii a 20 de ani de la Revoluția din 1905. În cazul filmului lui Eisenstein, așadar, miza propagandistică este, ca să zic așa, asumată de autor prin contract la vedere, ceea ce, totuși, nu e cazul cu Pe aripile vîntului. Constat, bineînțeles, că vînătoarea ideologică a filmului american e mult mai virulentă decît cea a filmului sovietic. Dar chiar și așa, tot nu mi s-ar părea normal să direcționez ideologic vizionarea unui film care glorifică originea traumei mele. Și sînt chiar încîntat să constat această diferență față de ceilalți, așa că persist în ea.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Cseke Attila Eduard Novak Kelemen Hunor foto Inquam Photos / George Călin
Doi lideri PNL cer scoaterea UDMR de la guvernare: „Nu are ce să mai caute”
Eugen Pîrvulescu (Teleorman) și Adrian Cozma (Satu Mare) solicită scoaterea UDMR de la guvernare, după atitudinea lui Csoma Botond de la ședința solemnă de 1 Decembrie, apoi lipsa de reacție a liderilor Uniunii de Ziua națională.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.