Arta pentru artă și diversitatea cu tendință

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…iar asta pentru că oceanele sînt săbii cu două tăișuri – deopotrivă o binecuvîntare și un blestem. Pe de o parte, întîrzie, chiar și în ziua de astăzi, propagarea rapidă a unor aberații. Le dau răgaz să își mai domolească inflamările meteorice. Pe de alta, întîrzie și difuzarea ideilor bune. Le răpesc din prospețime și le diluează. Pînă traversează oceanele, indiferent în ce direcție, ideile bune încep să se transforme din vin în spirt, dacă nu se acresc de-a dreptul. Cum ziceam: un blestem și o binecuvîntare. Pe de o parte, oceanele întîrzie viteza de reacție. Ca-n bancul cu ardeleanul plecat la vînătoare de melci: „Pîîîn-am ridicat toporul, pîîînă l-am lăsat să cadă, melcul «țuști!» dup-o piatră”. Pe de alta, taman această latență face posibilă o anumită detașare benefică pentru o perspectivă mai corectă și mai odihnitoare. Fără bruiajul agitației de moment.

La ce bun să mă agit pentru rezultatul alegerilor locale? La ora la care scriu aceste rînduri, încă n-au avut loc. La ora la care dumneavoastră veți citi aceste rînduri, rezultatele vor fi fiind nu doar știute, ci și interpretate și răsucite pe toate părțile. Așa că mai bine vă scriu despre un fenomen care încă n-a trecut oceanul, dar, precum zmeul, și-a trimis deja buzduganul – fenomenul diversității impuse. Ca români, oceanul ne oferă răgazul de a ne pregăti din timp. Pentru a înțelege mai bine fenomenul diversității impuse, să facem o comparație ajutătoare. Să comparăm, așadar, diversitatea cu arta, pentru că, la urma urmelor – urma care scapă turma –, ce este arta dacă nu o celebrare nesfîrșită a diversității? Să folosim arta ca pe o lupă pentru a înțelege mai bine capcanele diversității impuse.

Cititorii mai tineri vor fi uitat o dezbatere care a marcat secolul trecut – cea dintre adepții artei cu tendință și cei ai artei pentru artă. Că arta a fost folosită dintotdeauna în scopuri mai mult sau mai puțin ideologice, nu e nici un secret. Lumea va încerca întotdeauna să folosească arta „pentru ceva”. Pînă de curînd, însă, aceste încercări de înregimentare a artei se făceau mai cu fereală, cu puțină stînjeneală instinctivă. Primii care-au preamărit și teoretizat importanța artei „cu tendință” au fost neo-marxiștii. Filozofia, după cum declara Marx în Teza a XI-a despre Feuerbach, era menită nu să interpreteze, ci să schimbe lumea. De bună seamă că și arta trebuia înregimentată în acest proiect transformator. Rezultatele se cunosc, dar ele nu par să-i demoralizeze pe toți. Precum în cazul comunismului, încă se mai caută „variante îmbunătățite”, atît la stînga, cît și la dreapta capitalist-consumeristă. Istoria, însă, pare să le dea dreptate adepților artei pentru artă. Arta de dragul artei, ca bun în sine, nu „pentru altceva”. S-au scris cîteva biblioteci pe tema asta, însă mie-mi pare că Eugène Ionesco a rezumat-o cel mai bine: „Arta este absolut inutilă, dar acest inutil este absolut necesar”.

Așa și cu diversitatea. Și ea e absolut inutilă, dar absolut necesară. John Stuart Mill, bunăoară, susținea că una dintre explicațiile pentru care Europa – în definitiv, o biată peninsulă a Asiei – a ajuns să influențeze decisiv o întreagă planetă a fost tocmai diversitatea concentrată pe un teritoriu restrîns. Studiile de genetică arată și ele că o populație „amestecată genetic” are mai multe șanse de supraviețuire decît una care își menține „puritatea”. Iar iubitorii de frumos pot confirma asta chiar și în absența studiilor de specialitate. Pînă aici, toate bune și frumoase. Problema, ca și în cazul artei, intervine în momentul în care diversitatea e impusă cu anasîna. Cînd i se vîră pe gît societății, cu forța. Cu tendință. Ca și cum l-ai trezi pe Beethoven din somn și i-ai spune: „Băi, Ludwig, ia apucă-te matale și compune un imn al Europei!”. Credeți că, pe jumătate adormit fiind, Beethoven va compune Simfonia a IX-a?

De curînd, Academia Americană de Film a anunțat că, pentru a se califica la Oscarul „Cel mai bun film al anului”, o peliculă va trebui să respecte patru standarde de „diversitate impusă”, atît în film, cît și pe platourile de filmare (regizor, scenarist, echipa tehnică). Bieții regizori români, oricît de străluciți vor fi fiind, au pierdut pînă și speranța teoretică de-a cîștiga Oscarul pentru cel mai bun film (străin), că-n România n-ai de unde scoate atîta diversitate, oricît de adînc ai săpa pentru ea. În Statele Unite, diversitatea a devenit, de cîțiva ani buni, o mantră în sine, repetată cu rost și (mai ales) fără, indiferent de situație. Declarațiile de diversitate („diversity statements”) sînt deja regula pentru ca un candidat să fie admis la echivalentul de peste Ocean al facultăților de Drept. (În America, pentru a fi admis la Law School, trebuie să ai deja o diplomă de colegiu, să treci un test, iar la sfîrșit vei obține titlul de J.D., doctor în jurisprudență.) Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheazma diversității! Ca unul care a scris multe scrisori de recomandare pentru candidații la Drept, dar a crescut și sub comunism, simpatizez cu eforturile multora de a-și descoperi pe undeva, cumva, niște „origini sănătoase”, adicătelea „diverse”. Ce te faci dacă ai crescut într-o familie normală, n-ai fost abuzat de părinți și nu ești minoritar în vreun fel?

Universitatea din Houston e, conform statisticilor, cea mai diversă universitate din Statele Unite. Nici un grup – etnic, rasial sau religios – nu e majoritar: nici negrii (africani sau americani, că e o diferență), nici latino (mexicani sau sud-americani – e o altă diferență), nici albii, nici arabii sau indienii, nici evreii (ortodocși sau liberali), nici creștinii (protestanți sau catolici), nici musulmanii (sunniți sau șiiți). Nici, nici, nici. Datorită acestei diversități nici nu ne confruntăm cu problemele cu care au de-a face alte universități, unde există majorități și minorități bine definite. E o binecuvîntare de care ne bucurăm din întîmplare: cum Houston e un oraș bazat pe trei mari „industrii” – NASA, medicină și petrol –, aici vin oameni din toate colțurile planetei rotunde. Asta, însă, nu mai pare suficient. Pentru a intra „în rîndul lumii”, am înființat și noi „cursuri de diversitate și incluziune”.

Cum ar veni, în America, învățăm să ne scremem, de unde pînă acum ne venea. Cum ar veni, ne constipăm de bunăvoie, după care luăm laxative. Pentru că pînă și ideile se digeră diferit de o parte și de alta a oceanelor. Și nu vorbesc aici doar de Atlantic. Stați să vedeți Pacificul!

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.