Aroganţă

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Loază jpeg

În judecăţile asupra altora – în viaţa cotidiană, în mass-media şi mai ales în politică – se repetă în ultima vreme, cu o frecvenţă surprinzătoare şi cu o puternică notă negativă, acuzaţia de aroganţă. În anumite contexte, termenul suferă totuşi o schimbare de sens şi o atenuare a negativităţii: e folosit pentru a desemna – cu oarecare simpatie şi doar uşoară (auto)ironie – acte de teribilism, provocatoare sau surprinzătoare. În limbajul non-standard (mai „de periferie“), cuvîntul are sens concretizat şi chiar formă de plural (aroganţe), intrînd în expresii în curs de fixare (a face aroganţe). Polarizarea sa semantică se poate explica prin implicarea subiectivităţii: aroganţa altora e păcatul suprem, în vreme ce aroganţele proprii sînt motiv de mîndrie.

Pentru arogant (împrumut lexical modern, din secolul al XIX-lea, din franceză) există zeci de sinonime mai vechi sau mai noi, din diferite registre stilistice: îngîmfat, încrezut, înfumurat, fudul, semeţ, trufaş, infatuat etc. În genere, etichetările negative sînt numeroase şi în permanentă îmbogăţire; între ele, seria descriind insul „care se crede superior altora şi îşi afişează sentimentul de superioritate“ se referă la un defect judecat subiectiv, pentru că implică foarte direct relaţia cu judecătorul. Cine îl acuză pe celălalt de aroganţă (în DEX, „purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mîndrie dispreţuitoare“) nu e doar preocupat de sănătatea morală a aproapelui, ci îi reproşează, implicit, faptul de a-l fi pus într-o situaţie de inferioritate. De altfel, e greu de demonstrat ce crede cu adevărat cineva: eticheta depinde de interpretarea manifestărilor sociale, în care aroganţa (celor plasaţi egal sau mai sus) şi obrăznicia (celor plasaţi mai jos) sînt relative şi interpretabile, în funcţie de susceptibilităţile fiecăruia. Acuzaţia de aroganţă, foarte prezentă în politica ultimilor ani, e îngrijorătoare prin frecvenţă, pentru că poate fi semnul unor frustrări mai adînci. Locul ei central în discursul public implică faptul că imaginea, stilul comportamental şi modul de comunicare ar fi cele mai importante lucruri. E interesant că în genere acuzaţia de aroganţă e un argument politic, chiar în relaţiile internaţionale. În Trésor de la langue française informatisé este chiar indicat un uz special al termenului arrogance („ca atitudine a unui guvern sau a unui curent politic“), cu un exemplu din 1927, despre „aroganţa naţionalismului german“. Şi astăzi, informaţiile de actualitate consemnează că „Putin atacă «marile puteri arogante»“ (Adevărul, 7.11. 2011) sau că „Ministrul cubanez de externe acuză atitudinea arogantă a lui Obama“ (Adevărul, 21.12. 2009).

Un spaţiu propice pentru răspîndirea utilizării pozitive a aroganţei pare a fi presa sportivă, care preia trăsături ale registrului marginal-argotic şi le consolidează. Sînt foarte multe atestări ale aroganţei în comentariile fotbalistice: „M. renunţă la aroganţe: «M-aş fi mulţumit şi cu un egal!“ (sport.ro); „Aroganţa zilei! Cum rîd rapidiştii de T. pe pagina de Facebook!“ (ibidem); există şi „aroganţa etapei“ (prosport.ro) şi „aroganţa sezonului“ (sport.ro). Un fotbalist declară: „Sînt arogant, extrem de individualist şi am un ego cam cît 20 de stadioane“ (sport.ro); „Asta da aroganţă! Vasluienii au dat de pămînt cu Steaua după 1-0 în Ghencea“ (Adevărul, 20.04.2012). Aroganţa este adesea superlativă: maximă – „Aroganţe maxime înainte de meciul cu Dinamo!“ (sport.ro); „Aroganţa maximă a steliştilor înainte de derby-ul Dinamo – Rapid!“ (ibidem) –, supremă – „Mircea Lucescu, aroganţa supremă pentru milionarii lui Abramovich“ (ibidem); „Aroganţa supremă a lui Ibrahimovici după ce Messi a bătut recordul“ (ibidem), uriaşă, mega-aroganţă etc. În sport, se fac aroganţe: „După ce în ultima săptămînă a aruncat mai multe «săgeţi» în direcţia Stelei (...), patronul Astrei, I.N., a făcut o nouă aroganţă“ (prosport.ro); „I-a făcut o aroganţă! şeful lui CSKA l-a luat peste picior pe Gigi“ (sport.ro).

În bună măsură, atît acuzaţiile, cît şi laudele care invocă aroganţa au mai mult de-a face cu comentariile inflamate de pe stadioane decît cu analiza psihologică sau morală a faptelor; o abandonare a cuvîntului, pentru o vreme, ar ajuta la găsirea unor explicaţii mai subtile pentru comportamente şi relaţii.  

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).  

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.