Am fost un fotbalist bunişor

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am început să joc fotbal la CFR Craiova. Fiind născut în decembrie şi cam mic pentru vîrsta mea, a fost destul de greu să îl conving pe antrenor că aş fi bun de ceva. Nu ştiu de ce se numea antrenor, căci talentul lui era la beţivăneală şi nu la fotbal, şi oricum tata era cu cîteva clase peste el, dacă aş fi avut chef să mă dedic ocupaţiei de alcoolic. Băga în teren puştii în funcţie de înălţime şi ne privea anesteziat de pe margine, cu o sticlă de rom în mînă. Mi a fost antrenor pentru cinci luni, pe timpul primăverii şi al verii. Nu purta chiloţi sub şortul larg, aşa că pot să zic că e unul dintre foarte puţinii bărbaţi pe care i-am cunoscut un pic mai mult decît mi-aş fi dorit.

În primele zile din septembrie am avut un meci cu Universitatea Craiova. Eram 12 cu toţii în ziua aia, aşa că am intrat în teren din primul minut. M-am prins că era un meci important, pentru că cei de la Universitate aveau un echipament beton şi făceau nişte scheme tactice la încălzire. La noi, cel mai tehnic exerciţiu era mîța. Am avut noroc şi am prins unul dintre cele mai bune meciuri pe care le am jucat vreodată.

Aşa am ajuns la Universitatea Craiova. Am jucat aproape doi ani în aceeaşi echipă cu Mitriţă, belind ochii la Gică Popescu şi fiind impresionat de talentul unui puştan, Stîngă. Am fost un fotbalist bunişor pînă cînd s-a prins mama că fotbalul şi şcoala nu mergeau tare bine împreună. Şi cum la Budrea toată lumea avea facultăţi şi doctorate, s-a decis în unanimitate că fotbal – canci. Mama a fost prima fată romă din sat care a ajuns la liceu, liceul sanitar. Nimeni din familie nu a mai repetat aceeaşi performanţă, frate-meu nu a fost nicicînd pasionat de carte, iar soră-mea a avut ghinion să îşi aleagă cea mai grea facultate, Medicina, unde a ratat să intre trei ani consecutivi şi apoi a decis să se mărite ca să scape de taică-meu.

Mama a hotărît că o să ajung la facultate. Nu ştiu pe nimeni mai încăpăţînat ca mama. Cred că dacă Dumnezeu ar veni şi ar încerca să o convingă invers decît crede ea, s-ar lepăda de religie după ce l ar face de tot rîsul cît de fraier a fost să creeze lumea aşa prost. I-ar zice şi un pic de dulce de rudele lui, că ea a trebuit să muncească toată viaţa ca o proastă, să şteargă praful şi să facă curat după un bețiv. Dacă ştia ce face, Dumnezeu ar fi trebuit să creeze o lume fără bețivi, fără praf şi unde bibelourile nu se sparg.

Mama m-a luat de la fotbal, pentru că trebuia să învăţ comentarii pentru examenul de treaptă de la sfîrșitul clasei a VIII-a. Comentariile erau scrise de profa mea de română, o doamnă respectabilă, divorţată şi cam isterică. Erau scrise într-o limbă română pompoasă şi plină de metafore tîmpite. Mi-a fost clar că nu o să pot să memorez capodoperele de comentarii, aşa încît m-am chinuit cu gramatica şi matematica, şi am decis că o să scriu ce îmi trece prin cap la partea de comentarii. La cît de agramat sînt din cînd în cînd şi la cît de puţină matematică folosesc, e clar că mi-am pierdut vremea aiurea.

Am avut noroc şi mi-a picat un comentariu uşurel, aşa că am intrat între primii 30. Mama a fost tare mîndră. Tata a fost şi el fericit pentru că a mai avut un motiv în plus de pileală. Liceul a fost tare fain, cu cîteva excepţii. Munca agricolă la Urzicuţa, din vacanţa de după treaptă, a fost cumplită. Am muncit ca un cretin la strîns castraveţi şi ceapă pe nişte călduri cumplite. Supraveghetorul nostru era un profesor de electronică – Cicerone –, un dobitoc rasist, căruia îi plăcea să-i chinuie în mod sadic pe cei care arătau a romi. Ca profesor de electronică s-a dovedit a fi priceput. Însă am urît electronica la fel de mult ca pe el.

La Urzicuţa a fost prima dată cînd am mîncat varză dimineaţa, la prînz şi seara. Singura deosebire era că varza era cu ceai de zahăr ars dimineaţa şi seara, şi cu ciorbă de varză la prînz. Stăteam în nişte barăci cu paturi suprapuse. Barăcile erau pline de libărci. Ca în orice grup mare, erau îndeajuns de mulţi cretini care credeau că au umor. Te puteai trezi oricînd plin de pastă de dinţi sau gem pe faţă şi pe pernă. Pentru prima dată mi-am dat seama că să fiu mai tuciuriu, în condiţiile în care colegii nu îmi ştiau familia, era un avantaj. Ţineam cuţitul de bucătărie pe care îl luasem de acasă pentru conserve la vedere, deşi îmi era teamă că o să mă tai ca prostul cu el. Nu şi-a permis nimeni glume tîmpite cu mine.

Tot la Urzicuţa am văzut pentru prima dată beţivi căraţi acasă cu roabele de neveste. Mi s-a părut super-haios şi m-am gîndit că o roabă nu ar fi deloc o investiţie proastă, avînd în vedere pasiunile pentru băutură în familion. Peste cîţiva ani aveam să văd, în alt sat din Oltenia, două femei cărîndu-şi în cîrcă bărbaţii la limita comei alcoolice. Cînd oboseau, îi trînteau cu mare delicateţe în şanţul de la marginea drumului.

Am descoperit baschetul, tot în liceu, şi m-am îndrăgostit cum numai un adolescent se poate îndrăgosti. Cum zîna juca şi ea baschet, am început să mă antrenez în mod serios. Am reuşit să prind o tabără la Costineşti, unde a mers şi zîna adolescenţei. Am ţinut-o pentru prima oară de mînă în trenul de Costineşti şi am sărutat-o pentru prima dată în castelul pentru copii de pe malul mării. Sînt încă unele dintre cele mai puternice amintiri din capul meu.

Am fost incredibil de fericit ca adolescent. Ultimii doi ani de liceu au fost probabil cei mai duri din timpul comuniştilor, dar pentru mine au fost fantastici. Jucam baschet din ce în ce mai bine, nu puteam să îmi imaginez o zînă mai zînă decît prietena mea şi aveam nişte super-colegi în clasă. Citeam mult şi îmi construiam o mulţime de poveşti în cap care mă ajutau să evadez din realitatea din ce în ce mai dură de acasă, unde taică meu începea să fie tot mai abuziv şi mai rasist.

Am renunţat de tot la fotbal cînd am ajuns să joc în echipa de baschet a şcolii. Am avut noroc şi cu treapta următoare şi apoi am intrat lejer la facultate. Armata, în ultimele trei luni de comunism, a fost o aventură, dar despre asta o să povestesc altă dată.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?