Am fost un fotbalist bunişor

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am început să joc fotbal la CFR Craiova. Fiind născut în decembrie şi cam mic pentru vîrsta mea, a fost destul de greu să îl conving pe antrenor că aş fi bun de ceva. Nu ştiu de ce se numea antrenor, căci talentul lui era la beţivăneală şi nu la fotbal, şi oricum tata era cu cîteva clase peste el, dacă aş fi avut chef să mă dedic ocupaţiei de alcoolic. Băga în teren puştii în funcţie de înălţime şi ne privea anesteziat de pe margine, cu o sticlă de rom în mînă. Mi a fost antrenor pentru cinci luni, pe timpul primăverii şi al verii. Nu purta chiloţi sub şortul larg, aşa că pot să zic că e unul dintre foarte puţinii bărbaţi pe care i-am cunoscut un pic mai mult decît mi-aş fi dorit.

În primele zile din septembrie am avut un meci cu Universitatea Craiova. Eram 12 cu toţii în ziua aia, aşa că am intrat în teren din primul minut. M-am prins că era un meci important, pentru că cei de la Universitate aveau un echipament beton şi făceau nişte scheme tactice la încălzire. La noi, cel mai tehnic exerciţiu era mîța. Am avut noroc şi am prins unul dintre cele mai bune meciuri pe care le am jucat vreodată.

Aşa am ajuns la Universitatea Craiova. Am jucat aproape doi ani în aceeaşi echipă cu Mitriţă, belind ochii la Gică Popescu şi fiind impresionat de talentul unui puştan, Stîngă. Am fost un fotbalist bunişor pînă cînd s-a prins mama că fotbalul şi şcoala nu mergeau tare bine împreună. Şi cum la Budrea toată lumea avea facultăţi şi doctorate, s-a decis în unanimitate că fotbal – canci. Mama a fost prima fată romă din sat care a ajuns la liceu, liceul sanitar. Nimeni din familie nu a mai repetat aceeaşi performanţă, frate-meu nu a fost nicicînd pasionat de carte, iar soră-mea a avut ghinion să îşi aleagă cea mai grea facultate, Medicina, unde a ratat să intre trei ani consecutivi şi apoi a decis să se mărite ca să scape de taică-meu.

Mama a hotărît că o să ajung la facultate. Nu ştiu pe nimeni mai încăpăţînat ca mama. Cred că dacă Dumnezeu ar veni şi ar încerca să o convingă invers decît crede ea, s-ar lepăda de religie după ce l ar face de tot rîsul cît de fraier a fost să creeze lumea aşa prost. I-ar zice şi un pic de dulce de rudele lui, că ea a trebuit să muncească toată viaţa ca o proastă, să şteargă praful şi să facă curat după un bețiv. Dacă ştia ce face, Dumnezeu ar fi trebuit să creeze o lume fără bețivi, fără praf şi unde bibelourile nu se sparg.

Mama m-a luat de la fotbal, pentru că trebuia să învăţ comentarii pentru examenul de treaptă de la sfîrșitul clasei a VIII-a. Comentariile erau scrise de profa mea de română, o doamnă respectabilă, divorţată şi cam isterică. Erau scrise într-o limbă română pompoasă şi plină de metafore tîmpite. Mi-a fost clar că nu o să pot să memorez capodoperele de comentarii, aşa încît m-am chinuit cu gramatica şi matematica, şi am decis că o să scriu ce îmi trece prin cap la partea de comentarii. La cît de agramat sînt din cînd în cînd şi la cît de puţină matematică folosesc, e clar că mi-am pierdut vremea aiurea.

Am avut noroc şi mi-a picat un comentariu uşurel, aşa că am intrat între primii 30. Mama a fost tare mîndră. Tata a fost şi el fericit pentru că a mai avut un motiv în plus de pileală. Liceul a fost tare fain, cu cîteva excepţii. Munca agricolă la Urzicuţa, din vacanţa de după treaptă, a fost cumplită. Am muncit ca un cretin la strîns castraveţi şi ceapă pe nişte călduri cumplite. Supraveghetorul nostru era un profesor de electronică – Cicerone –, un dobitoc rasist, căruia îi plăcea să-i chinuie în mod sadic pe cei care arătau a romi. Ca profesor de electronică s-a dovedit a fi priceput. Însă am urît electronica la fel de mult ca pe el.

La Urzicuţa a fost prima dată cînd am mîncat varză dimineaţa, la prînz şi seara. Singura deosebire era că varza era cu ceai de zahăr ars dimineaţa şi seara, şi cu ciorbă de varză la prînz. Stăteam în nişte barăci cu paturi suprapuse. Barăcile erau pline de libărci. Ca în orice grup mare, erau îndeajuns de mulţi cretini care credeau că au umor. Te puteai trezi oricînd plin de pastă de dinţi sau gem pe faţă şi pe pernă. Pentru prima dată mi-am dat seama că să fiu mai tuciuriu, în condiţiile în care colegii nu îmi ştiau familia, era un avantaj. Ţineam cuţitul de bucătărie pe care îl luasem de acasă pentru conserve la vedere, deşi îmi era teamă că o să mă tai ca prostul cu el. Nu şi-a permis nimeni glume tîmpite cu mine.

Tot la Urzicuţa am văzut pentru prima dată beţivi căraţi acasă cu roabele de neveste. Mi s-a părut super-haios şi m-am gîndit că o roabă nu ar fi deloc o investiţie proastă, avînd în vedere pasiunile pentru băutură în familion. Peste cîţiva ani aveam să văd, în alt sat din Oltenia, două femei cărîndu-şi în cîrcă bărbaţii la limita comei alcoolice. Cînd oboseau, îi trînteau cu mare delicateţe în şanţul de la marginea drumului.

Am descoperit baschetul, tot în liceu, şi m-am îndrăgostit cum numai un adolescent se poate îndrăgosti. Cum zîna juca şi ea baschet, am început să mă antrenez în mod serios. Am reuşit să prind o tabără la Costineşti, unde a mers şi zîna adolescenţei. Am ţinut-o pentru prima oară de mînă în trenul de Costineşti şi am sărutat-o pentru prima dată în castelul pentru copii de pe malul mării. Sînt încă unele dintre cele mai puternice amintiri din capul meu.

Am fost incredibil de fericit ca adolescent. Ultimii doi ani de liceu au fost probabil cei mai duri din timpul comuniştilor, dar pentru mine au fost fantastici. Jucam baschet din ce în ce mai bine, nu puteam să îmi imaginez o zînă mai zînă decît prietena mea şi aveam nişte super-colegi în clasă. Citeam mult şi îmi construiam o mulţime de poveşti în cap care mă ajutau să evadez din realitatea din ce în ce mai dură de acasă, unde taică meu începea să fie tot mai abuziv şi mai rasist.

Am renunţat de tot la fotbal cînd am ajuns să joc în echipa de baschet a şcolii. Am avut noroc şi cu treapta următoare şi apoi am intrat lejer la facultate. Armata, în ultimele trei luni de comunism, a fost o aventură, dar despre asta o să povestesc altă dată.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
De ce nu este bine să ținem niciodată pâinea la frigider: „Acest lucru grăbește practic uscarea sau mucegăirea”
Specialiștii nu recomandă să ținem pâinea la frigider, deoarece temperatura scăzută face ca amidonul să se recristalizeze, iar asta duce, de fapt, la uscarea pâinii.
image
Lup singuratic, filmat cum face o scurtă baie de nămol: „Te scapă de paraziți și te mai răcorește” VIDEO
Imagini cu un lup care face o mică baie de nămol în Pădurile din Parcul Natural Putna Vrancea au fost publicate de angajații Romsilva.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.