Ale noastre crize, puse una peste alta – cu o propunere de prim-ministru

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Poate pentru că eu însumi sînt cam mizantrop și sceptic, îi prețuiesc mult pe optimiști. Îi admir chiar! Mi se pare că sînt oameni cu o putere sufletească remarcabilă. Dar mă și enervează cînd repetă la nesfîrșit aceleași prostii. De pildă, cînd spun că orice criză e o șansă ca să fii mai bun, cînd citează din J.F. Kennedy inepția cu pictograma chinezească („semnul chinezesc pentru criză este o combinație între semnele care spun pericol și oportunitate” – întrebați un sinolog și veți afla că nu e adevărat!) sau cînd se joacă solar cu etimologii (ba că vine de la krisis – gîndire și decizie, ba că vine de la crisis – punct de răscruce, adică rezolvarea stă oricum în puterea ta). Nu poți să fii optimist fără să spui prostii de-astea? Nu știu ce fel de crize trăiesc oamenii aceștia. Cum de nu văd crizele care te omoară sau te schilodesc pentru totdeauna, care te lasă în genunchi pentru tot restul vieții sau care te scot dintr-o liniaritate optimă și te aruncă într-un picaj ce se redresează cu un preț pe care nu-l mai poți răscumpăra niciodată? Cum de nu văd crizele care se combină imediat cu alte crize și te duc într-o situație imposibilă, din care ieși doar dacă lași o mînă și-un picior? Cum de nu văd România de azi? Ce oportunitate e de văzut în situația ei de acum?

Mai întîi, avem o criză politică din care nu se poate ieși într-o situație mai bună decît era înainte de ea. Cu acest președinte lamentabil la cîrmă, țara e devenit instabilă politic fără perspectivă. De la prima vedere, se pare că nu se mai poate alcătui o majoritate parlamentară. Adaug că majoritățile parlamentare care nu se văd imediat, care nu sînt firești de la prima vedere sînt de la bun început șubrede. Dacă ea, totuși, se poate alcătui, va rezulta un guvern încă și mai instabil decît cel anterior. E clar că mai fragil decît un guvern minoritar PNL-UDMR este, azi, un guvern PNL-USR-UDMR. În primul caz e o chestiune de timp să fie demis de Parlament. În al doilea caz e o chestiune de timp încă și mai scurt să se certe din nou peneliștii cu useriștii și guvernul să cadă iarăși. Soluția constituțională este, desigur, cea a alegerilor anticipate. Dar soluția constituțională nu garantează deloc și cea mai stabilă soluție politică. Căci la cea mai bună soluție politică pentru țară doar nebunii mai pot spera.

Pe de altă parte, avem o criză majoră de sănătate publică. Nu elaborez aici, dar virusul SARS-CoV-2 pare a-și fi găsit noi resurse, iar noi, oamenii, nu. Consecința acestui nou val, cu ridicarea cotelor de spaimă și creșterea intensității sportului nostru național care este găsirea vinovaților pentru orice, este creșterea tensiunii sociale între vaccinați și nevaccinați. Această tensiune se va perpetua și va crește în complexitate în condițiile în care Guvernul e vădit incompetent să gestioneze o asemenea delicată problemă în condițiile date. Netratată sau tratată cum nu trebuie, această tensiune socială se cuplează cu celelalte motive de clivaj social (ideologice, politice, culturale, de statut economic etc.) și capătă potențial exploziv. Ca să difuzezi o asemenea stare socială trebuie să ai exact calitățile pe care nu le are nici unul dintre conducătorii noștri, iar ca să o agravezi trebuie să ai exact trăsăturile pe care ei toți le au din belșug. Ce-i bun și stimulant în această criză?

Se adaugă, iată, și o criză economică. Indicatorii cu care se laudă Guvernul or fi ei „wow”, dar creșterile de prețuri care abia încep plus inflația care se simte tot mai mult vor pune o presiune foarte serioasă pe oameni. Incapacitatea tuturor guvernelor noastre de a duce momentele bune macroeconomic direct și palpabil în beneficiul fiecărui cetățean este o problemă endemică. Cheltuim tot mai mult pentru infrastructură, cheltuim tot mai mult pentru digitalizări și servicii de sănătate, cheltuim tot mai mult pentru educație, dar efectul acestor creșteri de cheltuieli nu se vede nici în drumuri, nici în servicii publice, nici în spitale și nici în școli.

Nu în ultimul rînd, începe să se simtă tot mai mult o criză la nivelul Uniunii Europene. Recenta decizie a Curții Constituționale poloneze șubrezește serios această Uniune, oricum șubrezită de Brexit și de tendința liderilor ei de a ideologiza cu program întregul ei spațiu social. Noi, toți europenii, traversăm o perioadă deprimantă sub aspectul liderilor politici pe care îi producem, iar societatea noastră este tot mai permisivă la propagandă și tot mai opacă la informație pentru că numărul „recenților”, tari în voință și moft, dar slabi în cultură și educație, crește. Așa că nu pot discerne lumina oportunității nici în ghemul încîlcit al acestei crize în creștere.

Știe toată lumea, fie și numai din documentarele de pe Discovery, că prăbușirea unui avion este determinată întotdeauna de cuplarea nefericită a două sau mai multe defecțiuni. Piloții sînt antrenați să facă față unei singure defecțiuni sau, poate, unui rizic generat de două defecțiuni simultane, dar sînt depășiți dacă jocul nefericit al coincidențelor asociază mai multe defecțiuni sau chiar două la care nimeni nu se gîndise că se pot asocia. În acest caz, tragedia e gata. E greu să spui că acest gen de criză este o oportunitate pentru cei care o pățesc să devină mai buni. Puteți zice că, totuși, trag un folos din ea martorii, adică cei care văd tragedia fără să fie afectați de ea. Așa este. Teoretic. Cu condiția ca martorii să fie capabili să învețe ceva, dar și în privința asta am unele mari îndoieli, căci oamenii îmi par din ce în ce mai puțin dispuși să învețe ceva în general și să învețe ceva din ceea ce li se întîmplă cu atît mai puțin. Nu știu cum se face, dar numărul celor care știu dinainte tot sau care nu sînt deloc dispuși să asculte, să studieze, să afle, să se îndoiască, să chestioneze crește pe măsură ce trec anii. Așa se face că, pe măsură ce trec ani din viața-mi și trăiesc tot mai multe crize,  îmi pare că crizele se tot repetă, aceleași. De pildă, în valul al patrulea al pandemiei avem exact aceeași problemă ca în primul: după două săptămîni, nu mai există capacități ATI. Cu Iohannis ajungem în exact același gen de blocaj în care ajunsesem cu Băsescu. Uniunea Europeană ajunge exact în aceeași criză în care o împinsese eșecul referendumurilor constituționale din 2005. În fine, economia se zguduie în același fel în care se zguduise în 2009-2010, chiar dacă cu alte simptome, căci nici delta nu seamănă cu alfa, deși dau aceeași boală.

Și dacă ce văd eu e adevărat, adică trăim mereu și mereu aceeași criză, nu pot pentru ca să zic mai multe decît zice Nae. Cum care Nae? Amicul. El zice că „este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dumneavoastră nu ştiţi, care, mă-nţelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sînt prost, înţeleg şi eu atîta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, cînd te gîndeşti, te-apucă groaza monşer, groaza!...”. Și ca să nu ziceți că critic, critic, dar nu sînt constructiv, am o propunere. Pentru o asemenea criză, un fel de criză a eternității noastre, propun un guvern condus de dl I.L. Caragiale. Asta, dacă nu vrem să cădem la extremitate...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.