Aici este MAI-ul!

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am o zi senzaţională, în care simt că ar fi fost mai bine să fi făcut ceea ce cu drag îmi recomandă maică‑mea de fiecare dată cînd nu ştiau ce să fac: să mă iau cu mîinile de posterior şi să sar în sus. Ar fi fost mult mai satisfăcător. Am fost la minunăţia de Senat. A trebuit să susţin o poziţie a ministerului. Am citit ca un papagal 20 de rînduri într-o limbă de căpiaţi şi nu m-a ascultat nimeni. Am sărit voit vreo două paragrafe, să văd dacă se prinde cineva. Data viitoare poate zic din Căprioara lui Labiș. Senatorii şi senatoriţele erau prinși cu alte chestii vitale pentru ţară – telefoanele şi tabletele lor, şi nu s-a prins nimeni, în afară de colega mea, care e oricum foarte de treabă. Înainte de a lua eu cuvîntul în plen, s-a discutat despre ce e de făcut cu puşcăriabilii care au cîştigat alegerile. Cum intervenţiile sînt plătite,  a fost coadă la vorbit.

Au fost doi-trei senatori cu bun-simţ care au spus cam ceea ce credeam şi eu: sîntem idioţi că permitem aşa ceva. Majoritatea însă au găsit nişte justificări absolut fascinante despre cum ar trebui să fim în fapt mîndri că oamenii aleg puşcăriabili. Unul dintre domnii senatori, pe care îl ştiam de la televizor, a făcut un exerciţiu de perversiune a logicii care merita o cauză mai bună. Practic, omul a reuşit să transforme o aşteptată apologie a unei mîrlănii într-o glorificare a sistemului de justiţie care nu interzice hoţilor să ocupe funcţii publice. A fost ceva de felul: sîntem noi coprofagi, dar norocul nostru este că o bună parte dintre cei care ne votează nu ştiu că asta înseamnă că mîncăm căcat, ci cred despre noi că sîntem deştepţi pentru că folosim cuvinte şmechere.

Am plecat cu mare drag de acolo. Pe drum am aflat încă o veste bună. Am reuşit să amendăm una dintre cele mai tari femei din România şi încă vreo cîţiva oameni care au dat dovadă de simţ civic! Şi nu, nu e vorba de domnişoara Drăguşanu sau doamna/domnişoara Pelinel, deşi la cît plastic s-a investit acolo, ar putea să se simtă neîndreptăţite de ceea ce scriu eu (ele sînt tari chiar în sensul propriu). Nu e vorba nici de vreuna dintre celebrele televiziste justiţiare. La cît de multe şi minunat schizoide sînt poziţiile acestora, după atîta timp ar fi meritat măcar o amendă pentru producţia nejustificată de bioxid de carbon, dacă nu şi pentru atentat asupra sănătăţii şi moralei publice. Cîteodată mă gîndesc că riscul de a privi anumite emisiuni de „ştiri“ ar trebui să fie încadrat la fel ca riscul de boli venerice.

Dar să revenim. Nu, frăţică, nu am amendat vreo ştiristă nesimţită! Am reuşit să o amendăm pe una dintre femeile cu mult bun-simţ care se chinuie şi mai şi reuşeşte să schimbe în bine România. Îmi şi imaginez cît de mîndru a fost organu’ cînd a amendat-o pe cea care a ieşit să protesteze împotriva mafiei spitalelor.

Cumva nesigur de capacitatea birocratică de a atinge limitele inepţiei, am îndrăznit să mă folosesc de o întîlnire prestabilită la ministerul responsabil pentru decizia asta năucitoare. Întîlnirea a fost despre actele de identitate şi înregistrarea copiilor. Avem cîteva zeci de mii de copii (dacă nu peste 100.000) care nu au acte de naştere. Avem dovada că peste 3000 de copii se adaugă anual celor deja existenţi. În februarie am crezut că rezolvaserăm asta. Am aflat la întîlnirea menţionată că, timp de patru luni de zile, ceea ce am decis atunci a fost „în circuit de avizare intern“. Cu mult drag şi fără să men­ţio­nez mame sau sfinţi, am întrebat senin cum au reuşit performanţa asta. Mi s-a explicat, un pic iritat, dar serios, că „Aici este MAI-ul!“. Nici dacă ar citi cîte o literă pe oră şi tot nu ar fi avut cum să treacă patru luni. Dar e MAI-ul. Adică organu’. E drept că secretarul de stat şi-a dat seama cît de penibilă a fost justificarea şi a dat un ordin, aşa încît în două ore au reuşit validarea internă.

Avem, de asemenea, cîteva zeci de mii (dacă nu sute de mii) de români fără acte de identitate şi mult prea mulţi cu acte de identitate temporare (o prostie care nu are nici o logică în afară de a determina oamenii foarte săraci să voteze cu primarul cu care trebuie). În martie am crezut că am rezolvat şi problema asta. Alte scuze penibile justificînd frecţionarea dibace a subiectului. Iarăşi o intervenţie a şefului care a făcut, oarecum brusc, posibil imposibilul. Dacă şefu’ vrea, atunci se poate. Şi nu e o afirmaţie sarcastică, ci realitatea înfricoşătoare din ministere.Am crezut că am rezolvat probleme de care mă ocupasem în februarie, mă gîndeam să îi fac o statuie mică secretarului de stat şi începusem să mă simt util. A durat vreo două minute pînă cînd a apărut o piedică nouă: MAI-ul nu poate să justifice urgenţa. Ca să traduc: dacă am fost tîmpiţi atîta timp, de ce ar fi urgent să ne deşteptăm?

Şi uite aşa, brusc, am avut revelaţia motivului pentru care am amendat într-un mod cretinoid unii dintre cetăţenii români cu cel mai mult simţ civic. Oameni care ar trebui să primească recunoştinţa „organului“. Nu de alta, dar riscul de a muri cu zile în spitale s-a redus din cauza lor. I-am amendat pentru că exista rutina tîmpeniei şi MAI-ul nu se schimbă aşa uşor. Schimbarea unei legi proaste sau a lipsei de bun-simţ sînt lucruri care nu au fost considerate urgente pentru cîteva decenii, nici de majoritatea clasei politice şi – logic – nici de aparatul birocratic. Şi e greu de crezut că ar putea exista o reacţie din interior care să forţeze acest lucru.

Săritul în sus ţinîndu-mă cu mîinile de posterior nu este o alternativă care să îmi fie dragă şi, în concluzie, am decis să scriu despre ceea ce se întîmplă. Există şi oameni buni şi foarte muncitori în sistem, dar atîta timp cît cultura instituţională rămîne una în care cetăţenii şi, în special, cei cu cel mai mult simţ civic ne sînt duşmani, lucrurile nu au cum să se schimbe. Iar schimbarea nu poate veni doar din afara sistemului.M-am plîns secretarului de stat. Sper ca articolul meu să fie inutil, căci apare după șase zile de la momentul în care a fost scris. Dacă nu, aştept amenda pe adresa de acasă, căci sper să nu o trimită la „Euro-Narnia“ (rubrica pentru care scriu) sau la Facebook.

Valeriu Nicolae este secretar de stat.

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

mihai bendeac
Culisele plecării lui Mihai Bendeac de la Antena 1. Actorul este la al doilea scandal cu postul TV
Mihai Bendeac a părăsit emisiunea „iUmor“ după 13 sezoane în care a făcut parte din juriu. Actorul a plecat și de la postul Antena 1, în urma unui conflict cu colegii din echipa de producție. Lucrurile nu sunt definitiv tranșate.
Mig 21 Fortele Aeriene Romane sursa roaf ro jpg
Justiția, contrazisă de experți militari în scandalul kerosenului de proastă calitate
Recent, procurorii DIICOT au ajuns la concluzia că siguranța națională a fost pusă în pericol, iar țara noastră ar fi fost pusă, temporar, în situația în care să nu-și mai poată îndeplini îndatoririle față de NATO.
baraj siriu sursa shtiu ro jpg
Soluția folosită la construirea Barajului Siriu, printre cele mai sigure amenajări hidrotehnice din țară
Barajul Siriu din Buzău se află în parametri de siguranță, conform celor mai recente verificări efectuate de Apele Române după cele întâmplate în Alba. Barajul din Buzău are însă nevoie de lucrări de reabilitare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.