Aici este MAI-ul!

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am o zi senzaţională, în care simt că ar fi fost mai bine să fi făcut ceea ce cu drag îmi recomandă maică‑mea de fiecare dată cînd nu ştiau ce să fac: să mă iau cu mîinile de posterior şi să sar în sus. Ar fi fost mult mai satisfăcător. Am fost la minunăţia de Senat. A trebuit să susţin o poziţie a ministerului. Am citit ca un papagal 20 de rînduri într-o limbă de căpiaţi şi nu m-a ascultat nimeni. Am sărit voit vreo două paragrafe, să văd dacă se prinde cineva. Data viitoare poate zic din Căprioara lui Labiș. Senatorii şi senatoriţele erau prinși cu alte chestii vitale pentru ţară – telefoanele şi tabletele lor, şi nu s-a prins nimeni, în afară de colega mea, care e oricum foarte de treabă. Înainte de a lua eu cuvîntul în plen, s-a discutat despre ce e de făcut cu puşcăriabilii care au cîştigat alegerile. Cum intervenţiile sînt plătite,  a fost coadă la vorbit.

Au fost doi-trei senatori cu bun-simţ care au spus cam ceea ce credeam şi eu: sîntem idioţi că permitem aşa ceva. Majoritatea însă au găsit nişte justificări absolut fascinante despre cum ar trebui să fim în fapt mîndri că oamenii aleg puşcăriabili. Unul dintre domnii senatori, pe care îl ştiam de la televizor, a făcut un exerciţiu de perversiune a logicii care merita o cauză mai bună. Practic, omul a reuşit să transforme o aşteptată apologie a unei mîrlănii într-o glorificare a sistemului de justiţie care nu interzice hoţilor să ocupe funcţii publice. A fost ceva de felul: sîntem noi coprofagi, dar norocul nostru este că o bună parte dintre cei care ne votează nu ştiu că asta înseamnă că mîncăm căcat, ci cred despre noi că sîntem deştepţi pentru că folosim cuvinte şmechere.

Am plecat cu mare drag de acolo. Pe drum am aflat încă o veste bună. Am reuşit să amendăm una dintre cele mai tari femei din România şi încă vreo cîţiva oameni care au dat dovadă de simţ civic! Şi nu, nu e vorba de domnişoara Drăguşanu sau doamna/domnişoara Pelinel, deşi la cît plastic s-a investit acolo, ar putea să se simtă neîndreptăţite de ceea ce scriu eu (ele sînt tari chiar în sensul propriu). Nu e vorba nici de vreuna dintre celebrele televiziste justiţiare. La cît de multe şi minunat schizoide sînt poziţiile acestora, după atîta timp ar fi meritat măcar o amendă pentru producţia nejustificată de bioxid de carbon, dacă nu şi pentru atentat asupra sănătăţii şi moralei publice. Cîteodată mă gîndesc că riscul de a privi anumite emisiuni de „ştiri“ ar trebui să fie încadrat la fel ca riscul de boli venerice.

Dar să revenim. Nu, frăţică, nu am amendat vreo ştiristă nesimţită! Am reuşit să o amendăm pe una dintre femeile cu mult bun-simţ care se chinuie şi mai şi reuşeşte să schimbe în bine România. Îmi şi imaginez cît de mîndru a fost organu’ cînd a amendat-o pe cea care a ieşit să protesteze împotriva mafiei spitalelor.

Cumva nesigur de capacitatea birocratică de a atinge limitele inepţiei, am îndrăznit să mă folosesc de o întîlnire prestabilită la ministerul responsabil pentru decizia asta năucitoare. Întîlnirea a fost despre actele de identitate şi înregistrarea copiilor. Avem cîteva zeci de mii de copii (dacă nu peste 100.000) care nu au acte de naştere. Avem dovada că peste 3000 de copii se adaugă anual celor deja existenţi. În februarie am crezut că rezolvaserăm asta. Am aflat la întîlnirea menţionată că, timp de patru luni de zile, ceea ce am decis atunci a fost „în circuit de avizare intern“. Cu mult drag şi fără să men­ţio­nez mame sau sfinţi, am întrebat senin cum au reuşit performanţa asta. Mi s-a explicat, un pic iritat, dar serios, că „Aici este MAI-ul!“. Nici dacă ar citi cîte o literă pe oră şi tot nu ar fi avut cum să treacă patru luni. Dar e MAI-ul. Adică organu’. E drept că secretarul de stat şi-a dat seama cît de penibilă a fost justificarea şi a dat un ordin, aşa încît în două ore au reuşit validarea internă.

Avem, de asemenea, cîteva zeci de mii (dacă nu sute de mii) de români fără acte de identitate şi mult prea mulţi cu acte de identitate temporare (o prostie care nu are nici o logică în afară de a determina oamenii foarte săraci să voteze cu primarul cu care trebuie). În martie am crezut că am rezolvat şi problema asta. Alte scuze penibile justificînd frecţionarea dibace a subiectului. Iarăşi o intervenţie a şefului care a făcut, oarecum brusc, posibil imposibilul. Dacă şefu’ vrea, atunci se poate. Şi nu e o afirmaţie sarcastică, ci realitatea înfricoşătoare din ministere.Am crezut că am rezolvat probleme de care mă ocupasem în februarie, mă gîndeam să îi fac o statuie mică secretarului de stat şi începusem să mă simt util. A durat vreo două minute pînă cînd a apărut o piedică nouă: MAI-ul nu poate să justifice urgenţa. Ca să traduc: dacă am fost tîmpiţi atîta timp, de ce ar fi urgent să ne deşteptăm?

Şi uite aşa, brusc, am avut revelaţia motivului pentru care am amendat într-un mod cretinoid unii dintre cetăţenii români cu cel mai mult simţ civic. Oameni care ar trebui să primească recunoştinţa „organului“. Nu de alta, dar riscul de a muri cu zile în spitale s-a redus din cauza lor. I-am amendat pentru că exista rutina tîmpeniei şi MAI-ul nu se schimbă aşa uşor. Schimbarea unei legi proaste sau a lipsei de bun-simţ sînt lucruri care nu au fost considerate urgente pentru cîteva decenii, nici de majoritatea clasei politice şi – logic – nici de aparatul birocratic. Şi e greu de crezut că ar putea exista o reacţie din interior care să forţeze acest lucru.

Săritul în sus ţinîndu-mă cu mîinile de posterior nu este o alternativă care să îmi fie dragă şi, în concluzie, am decis să scriu despre ceea ce se întîmplă. Există şi oameni buni şi foarte muncitori în sistem, dar atîta timp cît cultura instituţională rămîne una în care cetăţenii şi, în special, cei cu cel mai mult simţ civic ne sînt duşmani, lucrurile nu au cum să se schimbe. Iar schimbarea nu poate veni doar din afara sistemului.M-am plîns secretarului de stat. Sper ca articolul meu să fie inutil, căci apare după șase zile de la momentul în care a fost scris. Dacă nu, aştept amenda pe adresa de acasă, căci sper să nu o trimită la „Euro-Narnia“ (rubrica pentru care scriu) sau la Facebook.

Valeriu Nicolae este secretar de stat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

pexels catscoming 6601712 jpg
Desert aerat și pufos: cum prepari acasă chiffon cake cu cocos
Descoperă rețeta de chiffon cake cu cocos, un desert pufos și aerat, cu textură ușoară și gust intens, perfect alături de fructe tropicale.
Conferință de presă Ilie Bolojan
Îşi poate permite PNL să-l sacrifice pe Ilie Bolojan? Analist: „Dacă ar dansa cum le cântă pesediștii, ar fi o sinucidere politică"
Cu o majoritate covârșitoare, PSD a votat retragerea sprijinului politic pentru Ilie Bolojan. Social-democrații cer liberalilor să numească un alt premier. Prin urmare, apare întrebarea: pot liderii PNL să renunțe la prim-ministrul în funcție pentru a face pe plac partenerilor de coaliție?
4000 png
Comoara ascunsă de sub apele Gibraltarului. Peste 130 de epave, descoperite între Europa și Africa
Timp de mai bine de 2.500 de ani, apele dintre sudul Spaniei și Stânca Gibraltarului au înghițit corăbii, galere, vase comerciale, nave de război și chiar avioane. Unele au dispărut în furtuni, altele în timpul luptelor, iar multe au fost îngropate încet sub straturi de nisip și sedimente.
Terapie în cadrul Centrului Balnear al Hotelului Palace de la Băile - Govora din Vâlcea Foto Adevărul - credit Hotel Palace
Pensionarii primesc primele bilete de tratament din 2026. Plecarea are loc în câteva zile, iar prețurile au explodat
Caselor județene de pensii le-au fost repartizate spre valorificare primele bilete de tratament din 2026. Prețul integral al biletelor a crescut comparativ cu anul 2025, condițiile de acordare sunt cele din anii trecuți.
Cristi Chivu FOTO AFP
emanuel parvu piata universitatii 1990 1 sursa fotografi romani ro 800x533 jpeg jpg
22 aprilie: Ziua în care începe „fenomenul Piața Universității”, cea mai amplă manifestație anticomunistă postdecembristă
La 22 aprilie 1990, a început protestul din Piața Universității, care avea să devină cea mai amplă manifestație anticomunistă postdecembristă, după ce demonstranții au rămas în stradă și au transformat zona într-un simbol al opoziției civice.
frigider, foto shutterstock jpg
7 alimente pe care nu ar trebui să le depozitezi niciodată pe ușa frigiderului. Greșeala pe care o fac milioane de oameni fără să știe
Ușa frigiderului este, fără îndoială, unul dintre cele mai accesibile locuri din bucătărie. Este ideală pentru produsele pe care le folosim frecvent, precum cremele pentru cafea, iaurturile sau gemurile. Totuși, specialiștii în siguranță alimentară avertizează că acesta este cel mai cald și mai ins
Orașul Blaj  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (114) JPG
Trei orașe istorice din centrul României vor scăpa de traficul greu. Centurile din Blaj, Mediaș și Sighișoara, în șantier
Rămase în afara rețelei de autostrăzi, trei orașe istorice din centrul României vor avea centuri ocolitoare spectaculoase. Noile șosele din Blaj și Sighișoara sunt în șantier, iar construcția variantei din Mediaș va începe în curând.
casa traditionala pixabay jpg
Ce este paianta. Cât de durabile sunt casele construite astfel și ce soluții există pentru întărirea lor
Casele din paiantă fac parte din moștenirea culturală a țării noastre, iar nenumărate locuințe tradiționale românești sunt construite din acest material. În anumite cazuri, astfel de case nu sunt doar o parte a patrimoniului construit, ci și o opțiune reală pentru locuire.