Afaceri de familie

Un cunoscut mi-a povestit cum a fost ajutat pe vremea regimului comunist să nu divorţeze. Era prin anii ’80. Locuia într-un sat cu pretenţii de suburbie, de la marginea Bucureştiului. Avea o soţie tînără şi frumoasă, dar cu care, din diverse motive, începuse să nu se mai înţeleagă. Apăruseră, zicea el, unele incompatibilităţi. După ce-a răbdat o vreme situaţia, omul şi-a găsit o altă parteneră şi a început a-şi neglija familia. Dădea tot mai rar pe acasă. Soţia l-a luat la întrebări şi un timp a tot minţit-o. În cele din urmă însă, într-o discuţie aprinsă, i-a explicat că are pe altcineva şi că vrea să divorţeze. La ţară, pe atunci (şi de bună seamă că şi astăzi), faptul că bărbatul avea o ibovnică se mai trecea cu vederea, dar chestiunea cu divorţul era de-a dreptul inacceptabilă. Aveau doi copii şi familia nevestei considera că ar fi rămas singură şi "de ruşinea satului". Disperată, femeia s-a sfătuit atunci cu un văr de-al ei care le era vecin şi lucra la Bucureşti. Bărbatul îl cunoştea bine pe acel văr al nevestei cu care uneori mai bea cîte o bere. Ştia în acelaşi timp şi că e un mare securist. Aşa de mare, că uneori îl zărea la televizor în filmările cu Nicolae Ceauşescu, pe undeva prin planul al doilea. Şi s-a făcut ca în toiul crizei conjugale, vărul nevestei să-l invite la o plimbare pînă în Bucureşti. I-a spus că nu-i funcţionează maşina şi l-a rugat să-l repeadă pînă la locul unde lucra şi unde musai ar fi trebuit să ajungă. Au pornit spre Bucureşti cu maşina soţului care şi conducea. Locul de muncă al securistului s-a dovedit a fi chiar somptuosul sediu al Ministerului de Interne (cu vedere atunci către Calea Victoriei). Vărul nevestei a insistat să intre şi soţul în clădire, să nu aştepte pe afară. Au străbătut mai multe culoare, au coborît nişte scări la subsol, iar securistul l-a introdus într-o sală de sport unde l-a rugat să aştepte. Destul de nedumerit, omul tocmai începea să devină bănuitor cînd... pe uşă au năvălit doi zdrahoni care l-au înşfăcat cît ai zice peşte şi l-au legat cu mîinile întinse, cu faţa la perete, de unul din spalierele aflate în sală. Total impasibili la protestele şi strigătele sale, au scos dintr-o cutie două instrumente ciudate. Erau " îmi povestea omul " un fel de mingi de oină în care era înşurubat cîte un resort metalic asemănător aceluia de la şanurile de pantofi. S-au postat în spatele lui şi cum stătea aşa, aproape atîrnat de barele spalierului, a simţit cum încep să-l lovească uşurel în şale cu acele bile. La început s-a mirat de delicateţea cu care zdrahonii făceau operaţia şi a crezut chiar că e o glumă proastă. Frecvenţa micilor lovituri era însă foarte mare şi după cîteva minute în care nu s-a auzit decît acel tîc-tîc-tîc, tîc-tîc-tîc produs de contactul bilelor cu trupul său, senzaţia a devenit de-a dreptul insuportabilă. Îşi aminteşte că pur şi simplu îi venea să muşte din lemnul spalierului. Cînd credea că leşină, uşa s-a dat de perete şi cei doi s-au oprit. Intrase vărul nevestei care, într-un cu totul alt rol, a început să-l dojenească pentru comportamentul lui de soţ: "Mai pleci, măi, nenorocitule, de acasă? O mai chinuieşti, mă, pe vară-mea? Mai divorţezi? Vezi la ce m-ai obligat? Să-mi faci tu mie una ca asta..." Omul spunea că pînă atunci nu vorbise niciodată cu vărul nevestei despre problemele din căsnicia lui. I se părea revoltător ce i se întîmpla, dar de durere şi de spaimă, şi-a înăbuşit toată ura şi a jurat, aşa cum i s-a cerut, că nu va mai călca strîmb şi că va sta toată viaţa lîngă nevastă-sa. Atunci l-au dezlegat, i-au dat să bea apă, l-au şters de transpiraţie cu nişte prosoape şi l-au pus pe picioare. Vărul nevestei l-a însoţit la maşină şi i-a cerut să-l conducă înapoi acasă (îşi terminase treaba de la serviciu). "În drum spre casă " mi-a povestit omul " mă gîndeam să bag maşina cu partea dreaptă într-un copac să-l omor. I-am spus şi lui că pot să fac asta. Mi-a răspuns calm că ştie bine că nu voi face nimic. Şi n-am făcut. Nenorocitul mai vine şi astăzi pe la noi pe acasă şi eu nu sînt în stare nici măcar să-i amintesc acel episod." Cei doi soţi şi-au reluat căsnicia ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.