Adevărul, premisa dreptății

Publicat în Dilema Veche nr. 989 din 23 martie – 29 martie 2023
O mare invenție – contractul social jpeg

Ce legătură există între adevăr și dreptate? Punîndu-și această întrebare, un prieten lăsa să se înțeleagă că adevărul, înțeles nu numai ca noțiune epistemică, ci și ca valoare morală, ar fi uneori o piedică în calea dreptății. Pentru a justifica această supoziție, a imaginat un exemplu, oricînd posibil în cazuistica judiciară: un ticălos este în proces cu un om virtuos; drept ar fi ca ticălosul să fie sancționat, dar probele și adevărul stabilit pe baza acestora îi sînt favorabile; dacă, în acest exemplu, adevărul este înșelător în raport cu dreptatea, ar fi echitabil ca judecătorul să dea cîștig de cauză celui virtuos, iar nu celui ticălos; dreptatea se situează uneori dincolo de adevăr. Exemplele sînt bune pentru a pune în scenă o idee, dar nu întotdeauna o confirmă. Astfel, exemplul dat de prietenul cu imaginație juridică infirmă ideea că dreptatea ar trebui să fie dincolo de adevăr. O precizare și mai multe argumente susțin această apreciere.

Ideea de justiție ca temei al organizării sociale și instituția Justiției care exercită puterea judecătorească nu se confundă, dar nici nu sînt separate una de alta. Activitatea magistraților, chiar și fără cusur, nu este suficientă pentru a realiza și a menține echilibrul social, dacă dreptul și sistemul instituțional nu sînt ele însele în concordanță cu principiile dreptății. Oricît ar fi de important, procesul judiciar, ca formă de exercitate a puterii judecătorești, are totuși o funcție limitată în ansamblul funcționării structurilor democrației constituționale. 

Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi. Într-un asemenea proces se judecă doar anumite fapte săvîrșite de împricinați, iar nu viețile acestora. Înainte de a fi un mijloc pentru a face dreptate, un asemenea proces este o cale către adevăr, înțeles ca noțiune epistemică. Procesul judiciar este, în primul rînd, unul de cunoaștere a faptelor deduse judecății, ceea ce nu înseamnă că adevărul ca valoare morală ar fi indiferent. Pentru a avea o reprezentare corectă asupra faptelor, este necesară o metodologie de cunoaștere, care cuprinde atît instrumente și tehnici specifice procesului judiciar, cît și principii și procedee de epistemologie generală. Toți participanții la proces trebuie să fie însă călăuziți și de adevăr ca valoare morală, pentru a nu măslui probele și pentru a nu le interpreta părtinitor. În ambele sale sensuri, adevărul cu privire la faptele deduse judecății este premisa dreptății.  Aproape tot ce se află dincolo de sfera faptelor care constituie, în termeni tehnici, cadrul procesual al fiecărei judecăți este indiferent, de cele mai multe ori, pentru înfăptuirea dreptății. Cea mai cunoscută excepție de la acest principiu procedural este reglementată în materie penală, în sensul cuprinzător stabilit în jurisprudența europeană a drepturilor omului, în forma circumstanțelor atenuante cu caracter personal. Dacă făptuitorul a fost un ticălos sau un om virtuos ar putea să intereseze individualizarea sancțiunii, adică numai ceea ce  urmează  stabilirii, pe bază de probe, a vinovăției acestuia. 

Stabilirea situației de fapt în fiecare proces judiciar în concordanță cu adevărul, urmînd atît criteriul epistemic, cît și criteriul moral, include nu numai acțiunile sau inacțiunile făptuitorului, ci și pe cele ale victimei. Numai corelînd toate aceste acțiuni și inacțiuni se limpezește țesătura relațiilor dintre părți pentru o corectă aplicare a normelor și principiilor juridice incidente. Din acest moment, criteriile adevărului nu mai sînt suficiente, intrînd în joc criteriile sau elementele dreptății, o problemă cu o istorie multimilenară. Măsura în care se face dreptate într-un proces judiciar este croită pe tiparul adevărului, dar prin recursul la criterii sau elemente distincte. Variabile în timp și spațiu, elementele dreptății sînt punțile care leagă Justiția ca instituție de ideea de justiție ca fundament al societății. Pe aceste punți circulă în ambele sensuri sentimentele și atitudinile care exprimă satisfacția sau insatisfacția celor „flămînzi și însetați de dreptate”. Caracterul limitat al dreptății, în sfera adevărului sau a neadevărului din fiecare proces judiciar, nu împiedică această comunicare, ceea ce explică nivelul fluctuant al încrederii pe care membrii comunității o au în instituția Justiției.

Deși termenul de echitate trimite la ideea de egalitate, aceasta nu este singurul element al dreptății. Dintre multele teorii, mai mult sau mai puțin seducătoare, aceea elaborată de David Schmidtz oferă o imagine mai nuanțată a dreptății, alcătuită dintr-o pluralitate de elemente. Pe lîngă egalitate, funcționează – în mod complementar sau distinct de aceasta, în raport cu fiecare context – fie criteriul meritului, fie criteriul nevoii, fie criteriul reciprocității. Preferința acestui autor față de criteriul reciprocității – avut în vedere și de Aristotel, dar nu în mod autonom, ci doar ca accesoriu al egalității – pare  justificată. Teza lui Schmidtz este că „nici un principiu unic nu reprezintă mai mult decît un element al dreptății. Însă principiile reciprocității sînt în centrul unei societăți drepte”. Este pusă astfel în lumină funcția reciprocității de stimulare a cooperării, adică de schimb mutual avantajos. Fără să presupună egalitatea absolută a prestațiilor reciproce, schimbul este liantul care dă coeziune oricărei comunități, nu numai în economie, ci și în cultură și în organizarea politică. Societățile întemeiate pe democrația constituțională și pe economia de piață sînt drepte tocmai pentru că spațiile de libertate ale persoanelor nu sînt doar garantate, ci se află și în raporturi de comunicare patrimonială și nepatrimonială prin care se îmbogățesc reciproc, material și spiritual. În felul acesta, dreptatea se asociază nu numai cu libertatea și cu prosperitatea, prin care liberalii clasici se apropie de utilitariști, ci și cu virtutea, așa cum a fost gîndită de Aristotel și, pe urmele lui, de jurisconsulții romani Ulpian și Celsus. 

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară
image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare

Adevarul.ro

image
„Cum am reușit eu cu soțul să facem toxiinfecție“. Angajata unui restaurant gustă din ciorbă cu polonicul, apoi îl pune în oală FOTO
Imaginile cu o angajată a unui restaurant dintr-un centru comercial din Cluj care atentează la sănătatea publică au devenit virale.
image
Un român a rămas trei luni fără permis pentru consum de alcool, deși nu pusese gura pe băutură. Cum s-a ajuns aici
Șoferul din Galați a fost oprit de agenții rutieri pentru un control de rutină, iar în urma testării cu alcooltestul a rezultat o alcoolemie de 0,05 mg/l alcool pur în aerul expirat. Polițiștii i-au suspendat permisul, dar în urma analizelor de sânge s-a stabilit că bărbatul nu consumase alcool.
image
Femeia care nu i-a lăsat bacșiș coafezei pentru cele 7 ore de muncă, deși i-a plăcut rezultatul. „I-am dat banii și ea a început să-i numere“ VIDEO
O femeie a stârnit valuri de reacții pe TikTok după ce a mărturisit că nu i-a dat bacșiș coafezei sale care a muncit șapte ore și jumătate ca să-i aranjeze părul.

HIstoria.ro

image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.