A lua o piatră-n gură

Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
„Cu bule“ jpeg

Expresia a lua o piatră-n gură, care apare de cele mai multe ori în îndemnuri glumeţe însoţind acte inaugurale, a căpătat şi sensul figurat „a începe ceva nou“. Vorbitorii de astăzi o folosesc pentru a marca ironic un început – „O piatră în gură! Steaua a fost bătută de Ceahlăul“ (telegrama.ro); „Contra Berceniului, S. a luat o piatră-n gură, făcîndu-şi prezenţa în tribunele stadionului“ (desteptarea.ro); „cu ocazia asta am «luat o piatră-n gură», cum se spune, şi am pregătit o tartă cu sparanghel“ (bucataras.ro). Unii evocă transmiterea formulei de la o generaţie la alta – „bunica mea tot timpul îmi zice să iau o piatra în gură oriunde merg“ (hanuancutei.com) –, iar mulţi sînt intrigaţi de sensul şi de originea expresiei, care pare să evoce o superstiţie reală, fiind însă mereu pe muchia dintre înţelesul literal şi cel figurat: „Şi, pînă la urmă şi la coadă, aţi văzut pe cineva vreodată cu o piatră în gură sau e doar cea mai manifestată intenţie fără concretizare din colecţia superstiţiilor româneşti?“ (raluxa.com). Nu lipsesc glumele bazate pe confuzia dintre superstiţia presupus benefică şi actele de violenţă cu manifestări asemănătoare: „interlocutorul, D.B., i-a urat lui B. să ia o piatră în gură pentru a marca evenimentul, dar C. i-a replicat că se teme pentru mai rău. «Cred că o să ia mai multe pietre în gură, nu doar una. De la cei pe care îi imită“ (cancan.ro).

De fapt, şi atestările literare mai vechi ilustrează tratarea expresiei în cheie umoristică. În evocările teatrale ale lui Caragiale (Din carnetul unui vechi sufleor) există o scenă a batjocurilor pe care şi le lansează reciproc mitocănimea de la galerie: „– Uite, mă! zice Niță către altul de lîngă el; vezi, nene, mitocanii din Tirchilești și de pă la Bonaparte a-nceput și ei să vie la teatru… Oleu! Apoi se-ntoarce spre cel din față care-l chemase: – Mă, pîrlitule, ai luat piatră-n gură cînd ai intrat înăuntru?“ O descriere comic-realistă a actului de a lua piatra în gură este oferită de G. Topîrceanu, în Minunile Sf. Sisoe: „Dînd cu ochii pentru întîia oară de sălașurile pămîntenilor, Sisoe s-aplecă grăbit și luă o piatră-n gură; dar cum soarele îi venea în ochi, sfinția-sa strănută de trei ori în șir și zvîrli pietricica din gură cît colo“.

Chiar dacă atestările sînt aproape exclusiv glumeţe, e posibil ca la originea expresiei să fi stat o superstiţie reală. Gh. F. Ciauşanu o menţiona, de altfel, localizînd-o în Oltenia şi explicînd-o printr-un transfer de forţă magică: „Piatra este în superstiţie simbol al tăriei şi al sănătăţii, dar şi puternic talisman contra duhurilor şi a influenţelor rele. În judeţul Vîlcea şi în toată Oltenia se obişnuieşte a se zice, cînd faci un lucru pentru întîia oară (te duci la oraş, la moară, coşi etc.), că «trebuie să bagi (iei) piatră în gur㻓 (Superstiţiile poporului român, 1914, reeditare din 2001, p. 221). În culegerea de proverbe a lui Iuliu Zanne, expresia era citată cu sensul dominant – a lua o piatră-n gură – „cînd vezi ceva pentru întîia oară“ (în volumul X, din 1912), dar şi cu o valoare, atestată tot în Oltenia, de întărire a vorbelor proprii: „a susţine o afirmare cu mare jurămînt“ (vol. II, 1897).

Pînă la urmă, exemplele mai vechi nu ilustrează o practică reală, ci doar o formulă lingvistică prin care este evocată piatra. Chiar dacă se pot oricînd face speculaţii asupra semnificaţiei posibilei practici magice – de întărire, de apărare, de fixare (în memorie) a importanţei unui început –, valoarea sa primară rămîne nesigură. Ambiguitatea este menţinută şi datorită existenţei altor funcţii tradiţionale ale pietrei: de la cea legendară, de instrument pentru perfecţionarea dicţiei (de către Demostene), la diverse oprelişti simbolice în calea vorbirii sau a atacului. O veche menţiune – din Dosoftei, Viaţa şi petreacerea sfinţilor (1682-1686) – îl prezintă pe Sfîntul Luca Noul Stîlpnicul impunîndu-şi tăcere: „puindu-şi o pietricea în rost [= gură], loc de zăbale, de bunăvoie“. Într-o povestire din lumea păstorilor aromâni, o femeie întreabă „dacă lupul – piatră-n gură-i – a mai sfîşiat vreuna [dintre căpriţe]“ (Luceafărul, 1-15.12.1911). În fine, obiceiul de a umple cu pietre gura rămăşiţelor celor bănuiţi că s-ar putea transforma în strigoi e larg atestat etnografic, nu numai în spaţiul românesc: „Descoperire sinistră: scheletul unui vampir. A fost îngropat acum 500 de ani, cu o piatră în gură“ (evz.ro). Rămînînd tot în spaţiul speculaţiilor, expresia a lua o piatră în gură ar putea fi deci interpretată şi ca provenind de la un mijloc preventiv – contra excesului de vorbe, de minciuni şi de mirări, sau chiar a riscului de a rămîne cu gura căscată în faţa unei experienţe noi. O asemenea interpretare nu se bazează pe nimic sigur, dar permite mai uşor alunecarea în zona comicului, acolo unde pare să se fi instalat astăzi expresia.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

termoficare bucuresti
Părerea unui expert despre soluția lui Nicușor Dan pentru ca bucureştenii să aibă căldură la iarnă
Primarul Capitalei a anunţat că a identificat unele soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de termoficare și, în acest sens, a fost demarat un proiect prin care se propune instalarea a 20 de minicentrale.
Mireasa FOTO Shutterstock jpg
Valul de scumpiri a crescut darul de nuntă. Cât trebuie să pună în plic invitații pentru miri
După explozia prețurilor, organizarea unei nunţi costă anul acesta cu cel puţin 20% mai mult. Cel mai ieftin meniu se apropie de 100 de euro. Scumpirile sunt resimţite şi de invitaţi.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.