2019 – minciunile și adevărurile lui

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
2019 – minciunile și adevărurile lui jpeg

Privind în urmă la anul ce tocmai se duce, facem bilanțuri de tot felul. Ne e mai bine sau ne e mai rău decît la finalul lui 2018? Ce-am realizat și ce-am ratat, ce-am cîștigat și ce-am pierdut în ultimul an? Cine a intrat în viețile noastre și cine ne-a părăsit? Bilanțul pe asemenea coordonate nu este, niciodată, strict contabil, obiectiv, căci fiecare pierdere sau cîștig se cîntărește de către om – ființă căreia îi este greu să admită că a greșit și e gata oricînd să se felicite că are dreptate. Și acest om privește o bucată din viața lui. Rezultă întotdeauna un bilanț afectat de (re)sentimente. Așadar, m-am hotărît să încetez să mai compar un an cu altul privindu-mi viața. Și mi-a venit ideea să contabilizez cîteva mari minciuni și cîteva mari adevăruri care au răvășit țara mea în acest an. A fost un an bogat, am văzut multe. Am avut campanii electorale pentru două rînduri de alegeri generale, dintre care una garnisită și cu un referendum, am avut o răsturnare de majoritate parlamentară, am avut mari tulburări de stradă și zvîrcoliri politice, iar la final, cel de-al 128-lea guvern al României moderne, condus de dna Dăncilă, a fost înlocuit cu cel de-al 129-lea, condus de dl Orban. Înainte să trec la clasamente, simt nevoia unei precizări, totuși.   

Bibliografia care documentează legătura dintre tirania politică (numiți-o cum vreți: dictatură, totalitarism, absolutism – în mare măsură termenii sînt interșanjabili, deși chițibușarii conceptelor găsesc diferențe peste tot) și minciună abundă. De la eseuri pînă la mărturii directe, legătura este atît de puternică încît, per a contrario, nu cred că există cineva să spună că tirania politică este prietenă cu adevărul. Dar să ne ferim de sofism, oricît de mult ne-ar împinge ideologia într-acolo: faptul că tiraniile politice sînt intrinsec legate de minciună nu înseamnă că democrațiile sînt atașate adevărului. Efortul de a discerne între adevăr și minciună nu este la fel de mare și la fel de necesar în democrație pe cît este în tiranie. Ba ar trebui să fie încă și mai intens, pentru că tiraniile ajung repede la minciuni gogonate, flagrante, pe care le depistează oricine, în vreme ce minciuna practicată în democrații are, vorba cunoscutei reviste de satiră, parfum de credibilitate. Un irezistibil parfum de credibilitate, cel mai adesea…

Acestei observații i se răspunde, adesea, că diferența dintre tiranie și democrație nu constă în prezența sau absența minciunii, ci în posibilitatea de a afla adevărul. Teoretic măcar, fiind o societate ce exersează libertatea și transparența decizională, democrația oferă acces înlesnit spre adevăr, în vreme ce în tiranii, se știe, e de-ajuns doar simpla îndoială față de minciuna de stat ca să poți ajunge la închisoare. Observația este corectă și diferența dintre efectele căutării adevărului în tiranie și-n democrație trebuie mereu amintită – este extrem de importantă! Dar asta, iarăși, nu înseamnă că minciuna nu-i prezentă, nu-i cultivată, nu-i propagată. Faptul incontestabil că minciuna este răspîndită în mod egal și-n tiranie, și-n democrație ne arată că existența minciunii nu are mare legătură cu natura regimului politic. Ea este direct legată de natura umană, tulburător de indiferentă la regimurile politice. Oamenii sînt fundamental la fel și în libertate, și în sclavie. Comerțul lor cu minciuna (oamenii mint, vor să fie mințiți, se lasă mințiți sau se trezesc mințiți împotriva voinței lor) se derulează liber în orice fel de regim politic.

Așadar, două mari minciuni ale lui 2019:

1) Minciuna că se poate interzice vreodată amnistia și grațierea pentru o anumită categorie de infracțiuni. La referendumul despre Justiție din mai, poporul a căzut în masă în capcana acestei întrebări. Evident, este nu doar în afara unei Constituții democratice, dar în afara oricărei gîndiri juridice cît de cît normale, să impui interzicerea amnistiei și grațierii pentru unele infracțiuni. Altceva este, firește, politica penală a unui guvern. Un guvern sau un președinte poate anunța clar că politica sa penală exclude amnistia și grațierea pentru anumite infracțiuni sau pentru toate și se va ține de cuvînt. Așa ceva se poate și, în cazul nostru, pare chiar dezirabil în anumite privințe. Dar să minți poporul că amnistia și grațierea pot fi interzise cumva (prin lege?) este o formă de tupeu populist enorm. Am găsit mulți oameni inteligenți care au votat la referendumul convocat de președinte pe teme de Justiție convinși că așa e bine și că așa se va întîmpla. Iată, au venit la putere cei care au susținut referendumul. Pe cît punem pariu că nu o să interzică amnistia și grațierea pentru fapte de corupție, așa cum a cerut poporul? Eu sînt sigur că nu vor emite acte în acest sens și chiar cred că politica lor penală exclude orice clemență pentru faptele de corupție, dar la fel de sigur sînt că nu vor interzice nici amnistia și nici grațierea. Și știți de ce? Pentru că nu pot. Și nu pot pentru că nu se poate! Ei știau bine că nu se poate, dar au mințit.

2) Minciuna că dl Barna nu intră în turul doi al prezidențialelor din cauza dlui Paleologu. Îmi amintesc doi propagandiști USR deghizați în jurnaliști hărțuindu-l pe Paleologu: „Vă asumați răspunderea morală că va intra Dăncilă în turul 2?“. Totul, însă, era o minciună. Adevărul a fost de la început același: în nici un moment de pe parcursul campaniei și precampaniei electorale, dl Barna nu a avut o șansă reală să o întreacă pe dna Dăncilă. Diferențele dintre ei au oscilat, desigur, cînd mai mari, cînd mai mici. Înainte de ancheta Rise Project, dl Barna era aproape de dna Dăncilă, apoi diferența a crescut iarăși. Însă nici măcar o secundă dl Barna nu a trecut peste dna Dăncilă. Iar sursa diferenței era obiectivă: chiar demoralizată și demonizată, mașinăria organizatorică a PSD nu e demonetizată. În cea mai proastă formă a ei, produce mai multe voturi decît organizația pseudomorală, vag isterică și cam haotică a USR. Deocamdată, așa stau lucrurile. Poate că în viitor nu va mai fi așa, dar, în 2019, oricine cît de cît informat în ale politicii știa acest lucru. Mulți știau acest adevăr. Unii îl și spuneau, dar erau exact vocile necredibile pentru tabăra useristă, așa că nu conta că aveau, de data asta, dreptate. Să nu mă înțelegeți greșit. Sînt de acord că în campanie trebuie să faci tot ce îți trece prin cap ca să-ți mobilizezi electoratul. Inclusiv să-l minți. Dacă trebuie să-l minți ca să-l enervezi și să-l scoți astfel din casă, dacă trebuie să-i creezi iluzii ca să-l motivezi, fă-o! N-am nimic împotrivă. Dar e corect ca la sfîrșit să admiți, cumva, că ai mințit. În scop nobil, firește. Politica admite minciuna în scop nobil, nu-i așa?

Și două adevăruri care s-au impus în acest an:

1) Ca să învingi PSD nu este deloc suficient să-l urăști. Poate că nici nu este necesar, dar asta e altă discuție. Fapt este că, urînd PSD, îi poți administra lovituri, dar nu-l poți doborî. Rețeta îngenuncherii PSD o are, iată, dl Iohannis. Rece, incapabil de empatie și departe de orice patimă, omul dovedește că tactica asediului isteric la adresa PSD nu duce prea departe. E nevoie de calcul, de reținere și, mai ales, de un plan de care să te ții. Pînă una-alta, nimeni altcineva nu a învins PSD într-o asemenea manieră.

2) Procesul de occidentalizare a socie­tății noastre este, cred, ireversibil în a­cest moment. România va ieși din Uniunea Europeană doar dacă Uniunea însăși se va face praf (Doamne ferește!) și chiar și atunci vom căuta să stăm integrați în umbra ei sau în ce-o mai rămîne. E clar că discursul antioccidental nu mai prinde. Mai rămîne ca statul să urmeze spiritul societății. Și de acum înainte nu cred că noi, cei care vrem o Românie tot mai europeană, vom mai avea de luptat cu antioccidentalii autohtoni, ci cu prostia și cu incompetența românească. Și s‑ar putea să fie mai greu de învins! S-ar putea să ne ia mai mult de 30 de ani…

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.