⬆
PE CE LUME TRĂIM
Pagina 58
Der Putin
Voi face o comparaţie riscantă. Voi compara Rusia de azi cu Germania de după 1933. Nu voi încerca vreo analogie între Hitler şi Putin. Ar fi mult prea mult. De asemenea, nu voi pune vreun semn egal între hitlerism şi regimul politic actual din Rusia. Nu se văd semne de rasism sau şovinism excesiv prin Moscova.
Un sport la Răsărit
Anglofonii au priceput primii. Un „trainer“ e una, „manager“ e alta. Iar categoria patronului e aparte. Există în lumile bine aranjate o structură a comenzii. Ca regulă, un ministru al Transporturilor nu se apucă să facă pe vatmanul, iar un proprietar nu bagă şi nu scoate jucători de pe teren sau din lot cînd îl apucă.
Controlul serviciilor secrete. Evaluarea
Imediat după Revoluţie, Securitatea ca structură s-a prăbuşit. Au rămas oameni şi grupuri acţionînd pentru propriile interese, ca să facă bani mai ales, dar şi ceva politică. A rămas şi o mentalitate securistă care cucerise nu doar pe cei din fostul sistem, ci şi pe cei care n-au avut de-a face cu el.
Québec sau „copilul-problemă“ al Canadei
Québec-ul este un tărîm al contrastelor absolute şi al aspiraţiilor spre independenţă. Sub acest ultim aspect, totul a început la 24 iulie 1967, atunci cînd preşedintele francez Charles de Gaulle a spus, în faţa a o sută de mii de oameni strînşi în jurul primăriei Montréal-ului, „Vive le Québec libre!“
Gazul şoaptelor
În ziua în care toată ţara era în plin efort de decriptare a faimosului deget la nas, colegul meu Moise Guran i-a categorisit pe cei din delegaţia Fondului Monetar drept „golani“. Rar l-am auzit folosind cuvinte atît de tari în emisiunea pe care o consider drept cea mai bună producţie de televiziune dedicată analizei evenimentelor.
Un sport la Răsărit
La capătul unui meci trist, terminat cu o victorie mică, 1-0, în faţa unei formaţii oarecare, jurnalistul s-a avîntat să-l chestioneze asupra stării de spirit. „Sînteţi supărat?“ După care a urmat pedeapsa verbală de mai sus. Atunci l-am recunoscut pe vechiul Iordănescu.
Poate preşedintele să schimbe „sistemul“?
Criticat pentru tăcerea din mijlocul furtunii ce a cuprins justiţia, politicul şi serviciile, preşedintele a vorbit, în sfîrşit. Deşi lipsit de spectacol – probabil parlamentarii au avut o surpriză să constate că de data asta preşedintele României nu-i mai beşteleşte –, răspunsul Palatului Cotroceni a dat un diagnostic corect.
Controlul serviciilor secrete. Contradicţia
Privesc toată nebunia penală care are loc la vîrful politicii ca pe o imensă şansă pentru fragila noastră democraţie şi am impresia că fructificarea acestei şanse depinde exclusiv de continuarea susţinută a acestei ofensive judiciare anticorupţie.
Sîntem de invidia (teoretică a…) Europei!
Păi, da! Europa ne invidiază! Sau ar trebui să ne invidieze… Să începem cu vecinii. Bulgarii ne invidiază pentru că la noi sînt arestaţi politicienii care fac afaceri necurate. Se uită la televiziunile noastre, vorba lui Moise Guran, cum ne uitam noi, pe vremuri, la Leka Noşt Deţa şi Studio Hix. Sînt plini de invidie.
Un sport la Răsărit
La noi e cam aşa: tot ce nu reuşim în propriile vieţi revărsăm cu asupra de măsură peste cei care au curajul să scoată capul deasupra covorului de ţeste, fie că se întîmplă să fie un „tătuc“, un tip care inventează SMURD-ul sau o jucătoare de tenis. Ne lăsăm în seama lor. E mai simplu. E ca un somn fără garanţia visului.
S-a „cuminţit“ Alexis Tsipras?
Este Alexis Tsipras un cal troian al Rusiei în Europa? Întrebarea a venit firesc săptămîna trecută, cînd premierul grec şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că declaraţia Uniunii Europene, privind posibilitatea unor noi sancţiuni pentru Rusia, în contextul atacului din oraşul Mariupol, a fost dată fără acordul Greciei.
Măsura decenţei
Nu e greu să constaţi că dezbinarea nu se manifestă în cuvinte, ci în sensul pe care oamenii îl dau aceluiaşi cuvînt. De pildă, toată lumea e de acord că decenţa este o valoare pozitivă – toţi aplaudă decenţa şi detestă indecenţa. Doar că deosebirea decenţilor de indecenţi ridică probleme mari.
Syriza
„Cum ar putea să aibă Tsipras succes? Populiştii nu au succes niciodată, hai să fim serioşi!“ Asta zice Dalibor. Este preşedintele celui mai mare fond de investiţii din Croaţia. Nu mă miră părerea lui. În fond, cred că are şi dreptate.
Un sport la Răsărit
Omul a inventat sistemul şi va muri odată cu el. Blatter, avînd în cîrcă o investigaţie de fraudă de peste 100 de milioane de franci elveţieni pe care o negociază cu fiscul (la ei, că sînt mai civilizaţi, se poate: furi, ascunzi banii şi, dacă recunoşti, te iartă), este omul care nu va pleca decît cu picioarele înainte de la FIFA.
Puie Mutin – din Georgia cu love
Sînt cîteva mii bune de romi născuţi în Georgia, dar care încă vorbesc moldoveneasca de Chişinău şi care au „bunei“ din România. Visez, oarecum logic, că mă chinuie Marin (care avea accent de Piatra Neamţ) să cînt împreună cu el, Gogu, Ghica şi unii dintre „moldovenii“ cu care am vorbit în timpul zilei.
O soluţie pentru Grecia? Salvarea Europei
Victoria partidului Syriza este mai întîi rezultatul unei reacţii umane şi de-abia în al doilea rînd o provocare de ordin politic sau ideologic. Semnalul dat de greci la urne a fost clar: aşa nu se mai poate merge, vrem să fim trataţi altfel. Grecii tocmai ne-au spus răspicat că au plătit destul şi că au suferit suficient de mult.
Gloria lăutarilor
Nu ştiu de ce într-o ţară ca România, în care „merge şi aşa“ e religie naţională, relativismul şi revizuirea constantă a convingerilor sînt porniri instinctuale şi, mai ales, nu am cunoscut om să nu iubească petrecerile cu lăutari, cuvîntul „lăutărie“ (sau „lăutărism“) are o asemenea proastă conotaţie.
Rochiile, capsatoarele şi embargoul
Să fie vreo săptămînă de cînd am stat în faţa televizorului, şocat de vestea pe care televiziunile de ştiri mi-o prezentau ca fiind şocantă: judecătorul de la Curtea Constituţională Toni Greblă şi finul său de sorginte socială mai degrabă modestă au fost chemaţi la anchetă de către DNA pentru tot soiul de grozăvii incredibile.
Un sport la Răsărit
Armata e în război cu Becali, care a reuşit cea mai ironică prestidigitaţie financiară: a luat Steaua cu banii făcuţi din terenurile cedate chiar de Armată. Becali are un SRL. Iar suporterii nu mai au nimic, decît nervi. Steaua, deci, nu mai există ca identitate, de altfel, nu mai exista de mult aşa cum o percep cei care au construit-o.
O nouă alianţă chino-rusă?
Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, care a anulat de facto alianţa SUA – China, a început o reîncălzire a relaţiei ruso-chineze. În 1992, cele două ţări declarau că urmăresc un „parteneriat constructiv“; în 1996, avansau pe calea unui „parteneriat strategic“, şi, în 2001, au semnat un tratat de „prietenie şi colaborare“.
Greenaccord 2014: Colonia Regală San Leucio – un socialism avant la lettre (3)
Povestea începe în anul 1750, cu regele Carol al VII-lea al Napoli-ului, care iniţiază la Caserta construirea unui palat regal menit să rivalizeze cu palatul de la Versailles. Nimic deosebit faţă de alte mari palate din epocă, doar că de data aceasta palatul urma să fie integrat în bogatele forme naturale înconjurătoare, şi să fie înconjurat de un oraş modern.
Ambiguitatea gîndirii europene şi limpezimea glonţului
Ceea ce m-a tulburat imediat după masacrul de la Charlie Hebdo a fost înţelegerea atît de diferită pe care noi, „spectatorii“ îngroziţi, am dat-o unui gest atît de tranşant, de radical, precum uciderea unei redacţii adunate în şedinţă de sumar. Pentru fraţii Kouachi nu a existat nici un dubiu.
Charlie Hebdo
A trecut o săptămînă de la cel mai brutal atac terorist trăit de Franţa în ultimii 50 de ani. O tragedie care dovedeşte, în cele din urmă, precaritatea normalităţii şi vulnerabilitatea lumii civilizate, a ţărilor pe care le considerăm stabile, puternice şi mature, în faţa fanatismului şi a barbariei de orice fel.
Anul 2015, necunoscute şi temeri
E greu de spus cîte dintre previziunile făcute la început de an ajung să se adeverească pe parcursul următoarelor 52 de săptămîni, dar exerciţiul este încercat de fiecare dată în primele zile ale lui ianuarie. Chit că, de multe ori, realitatea se dovedeşte greu – sau chiar imposibil – de prins în cuvinte.
Crăciun. Experienţa neîncrederii
Două zile înaintea Crăciunului. Stau, cuminte, la rînd. Ştiind că am de aşteptat cîteva ore, am luat cu mine Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. De 20 de ani citesc această carte fără să mă opresc. Obişnuiesc să o deschid la întîmplare şi citesc paginile una după alta.
Priorităţile Ivropei
Aşadar, în primăvara anului 2013, ce am aflat? Că Europa se pregătea să iasă cît o putea de bine din criză. Toate analizele au arătat că ţările care şi-au construit economiile pe producţia industrială au ieşit mult mai puţin şifonate din recesiune decît cele care au marşat snob pe marile găselniţe ale începutului de mileniu.
Un sport la Răsărit
Din cînd în cînd, pe diferiţi pereţi, pe panouri sau parapete apare ritos afirmaţia majusculară: „BASARABIA E ROMÂNIA“. Bun. Am propus de mult să tăiem prima silabă, dar am fost tras de urechi. Aşa că insist. Pînă în Basarabia nici măcar n-ai timp de un business class. Arabia e noul El Zorabo.
Putin şi regulile seducţiei
Agresiunea disimulată a preşedintelui rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei continuă – la fel ca şi sancţiunile Occidentului împotriva ţării sale. Şi nu doar economia ţării este astfel periclitată; capitalul soft power al Rusiei se diminuează, cu rezultate potenţial devastatoare.
Deruta conştiinţei în faţa complexităţii răului
Decorarea preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici de către preşedintele Iohannis a produs, în unele medii, iritare. S-a ajuns, repede, la politizarea chestiunii. Voi trece dincolo de conjunctură şi de justificate aversiuni personale care animă disputele din jurul subiectului.
La cumpăna dintre ani… – parcă aşa se zice, nu?
Păi, da. S-a făcut un sfert de secol de cînd căzură Zidul şi Comunismele de dincoace de el. Trecu şi un deceniu de cînd cea mai mare parte a Estului a aderat instituţional la cea mai valoroasă construcţie a Vestului, Uniunea Europeană. Evident, nu putem uita că trecură fix şapte ani de cînd reuşirăm şi noi performanţa.
Un sport la Răsărit
O dată la patru ani, România află cît îi poate pielea sportivă. Şi nu, acela nu e anul olimpic. E cel dinaintea lui. În 2015 sînt aproape toate calificările pentru Rio 2016. Vom şti cum stăm cu gimnastica, scrima, canotajul, cu canoe şi judo-ul, cu handbalul la fete şi cu alte sporturi de echipă, dacă mai există.
Odesa – avanpostul Occidentului în Răsărit
Odată sfîrşită experienţa de la Izmail, ajungem la Cetatea Albă, după ce înfruntăm iarăşi infernul şoselelor din regiune. Cel puţin, de data asta, fuseserăm preveniţi, la o staţie de benzină din Izmail. „Odesa? Road-dizastăr“.
Cine e vocea României?
Ziceam că avem o Comisie europeană care a stabilit o regulă pe care o păstrează cu anasîna: pune pe site, la pagina Your Voice in Europe (vocea ta în Europa) cam tot ceea ce urmează să intre în dezbaterile formale, în materie de legislaţie emisă la Bruxelles.
A fi şi a avea împreună înseamnă a da
Există, prin marginile boeme ale Cetăţii, oameni splendizi care cultivă, ca pe un veritabil catehism, distincţia dintre a fi şi a avea. Ei spun că a avea sufocă pe a fi şi că e preferabil pentru orice om, în general, dacă ajunge să fie pus în situaţia de a opta, să se decidă pentru a fi.
Izmail: atît de aproape, atît de departe
Ţinta noastră este ceea ce se numeşte Basarabia istorică. Este regiunea din nordul Deltei şi al Mării Negre, intrată, în secolul al XIV-lea, sub stăpînirea domnitorilor basarabi ai Ţării Româneşti. După 1812, cînd teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Imperiul Rus, denumirea de Basarabia s-a extins asupra întregii regiuni.
Vocea României
„Your Voice – Public consultations“. Altfel spus, pagina de consultări pe care Comisia Europeană o ţine în viaţă nonstop. Acolo găseşti cîte-n lună şi-n stele. Cu alte cuvinte, cetăţenii îşi pot exersa vocea, dacă au de oferit o părere calificată în legătură cu vreo intenţie legislativă iminentă.
Un sport la Răsărit
Poate că jucătorii nu sînt chiar aşa de buni. Poate că antrenorul sau tactica îi fac mai buni sau mai puţini buni. Poate că Steaua performantă era, de fapt, o echipă întinsă nefiresc către stele, şi doar atunci cînd astrele se aliniau.
Nu refuzaţi invitaţiile!
Minunate eseuri, prelegeri şi predici s-au alcătuit în timp după această parabolă, zisă „a cinei celei mari“. Simt nevoia să vă mărturisesc ce gînd m-a cuprins duminica trecută, cînd am auzit parabola ca pericopă a slujbei la biserica unde obişnuiesc, prea rar, să merg.
„Lista lui Dughin“: să privim dincolo de răfuieli!
Ruşii sînt mari jucători de şah şi calculează cu multe mutări înainte. Matrioşka este tot o invenţie rusească. Nu ştii niciodată, cu ruşii, ce se ascunde înăuntru, mai ales în această perioadă de război hibrid. Aşa şi cu lista aceasta. Nu ştii dacă chiar a fost descoperită de hackeri, sau a fost lăsată anume pentru a fi descoperită.
La mormîntul jurnalismului – sau cum a devenit requiemul o manea de jale
Prin anii ’80, auzisem zvonul că Leon Kalustian, unul dintre cei mai străluciţi gazetari interbelici, trecut prin temniţele comuniste şi recuperat de A. Păunescu la Flacăra, în vremea mincinoasei deschideri, îşi scrie memoriile sub titlul Requiem la o meserie care nu mai există.
Eu, oneghistul…
Era o zi mohorîtă de noiembrie şi ne plimbam prin curtea Teleradio Moldova (televiziunea publică din Chişinău). O incintă cam în ruine, cu clădiri jerpelite, printre care erau parcate cîteva relicve auto. Dintre ele, cea mai arătoasă era maşina directoarei, un Volvo construit înainte de Perestroika.
Un sport la Răsărit
Cînd l-am întîlnit acum cîţiva ani pe fostul primar, în legătură cu Turul Sibiului, discuţia n-a fost lungă şi n-a trebuit repetată. Eu am vorbit mai mult, el mai puţin. Trebuia fixat un plan de drum pentru susţinerea financiară şi mediatică a unei curse care a ajuns între primele din Centrul şi Estul Europei.
Tristeţea de la Chişinău
În ziua anunţării rezultatului final al alegerilor din Basarabia, am primit un mesaj de la o prietenă din Chişinău: „La mulţi ani, de ziua noastră! Dar e cel mai trist 1 Decembrie pe care l-am trăit pînă acum. E ruşinos că nu reuşim să fim un popor. Pentru prima dată, mi-a venit să-mi fac bagajele şi să plec de-aici.“
Provocările Americii în Orientul Mijlociu
Potenţialele beneficii ale reorientării politicii externe americane către regiunea Asia – Pacific s-au văzut din plin în noiembrie. Dar în Orientul Mijlociu, unde miza pare să crească pe săptămînă ce trece, Statele Unite au întîmpinat obstacole.
Rusia şi cartea ei cu şapte peceţi
Agresivitatea cu care Putin continuă să manipuleze naţionalismul şi să agite spiritele împotriva Occidentului, abătînd totodată atenţia, de la marile probleme ale Rusiei, unui popor parţial anesteziat prin inocularea cu visuri de grandoare, are motive evidente.
Alegerile din Moldova: nimic de sărbătorit
Noul guvern va trebui să facă simţite – şi încă repede – avantajele opţiunii proeuropene. O misiune foarte grea, avînd în vedere atît situaţia economică din Moldova, dar mai ales creşterea slabă a economiei europene. Pur şi simplu, Moldova are un spaţiu de manevră cît se poate de îngust. Nu va fi deloc simplu.
Provocări la care Biserica nu răspunde bine
Înregistrările apărute în campania electorală cu baronul roşu de Satu-Mare, care trimitea literalmente la dracu’ pe preoţii şi preotesele care nu-i aduceau voturi pentru Ponta, m-au durut, m-au ofensat, m-au revoltat. Pare-se că pe mine mai mult decît pe înalţii ierarhi BOR.
Ocheade de peste Ocean
Nu este un secret pentru nimeni. Americanii sînt foarte interesaţi de orice se întîmplă la Bruxelles. Ba chiar, zic cunoscătorii, ei sînt mai în temă cu activitatea zilnică a Comisiei decît unele vechi state membre. Comunitatea lobby-iştilor din capitala neoficială a UE este dominată numeric de firme venite de peste Ocean.
Fotbalul e totuşi un joc?
E un joc extrem de serios. E ca la bridge, pînă la urmă, trebuie să gîndeşti cu două-trei mutări înainte şi să nu te bazezi mai deloc pe noroc. Dacă e să ţi se arate, mulţumeşti şi te gîndeşti că suma baftei şi a ghinionului lui ar trebui, pe parcursul unei vieţi, să fie nulă.
Iohannomania nu-i bună pentru România!
De ceva vreme, iohannomania a luat în stăpînire presa şi reţelele de socializare. Iar problema nu stă, desigur, în satisfacţia sinceră manifestată de alegători pe Facebook, sub diferite forme. Şi nici în prăjiturelele ori noile feluri de pizza botezate cu numele noului preşedinte.