Părintele Scrima în România

Publicat în Dilema Veche nr. 588 din 21-27 mai 2015
Ce ştii să faci? jpeg

S-au împlinit 15 ani de la trecerea din această viaţă a Părintelui Andrei Scrima. L-am evocat, la librăria Humanitas de lîngă Cişmigiu, împreună cu Anca Manolescu şi Horia-Roman Patapievici. Apoi, joia trecută, la Facultatea de Teologie, invitat, cu generozitate, de Părintele Profesor Gheorghe Holbea. Înaintea intervenţiei mele, a fost proiectat un film realizat de dl Radu Găină despre episodul libanez din biografia intelectuală şi duhovnicească a Părintelui Scrima. Cei din sală au putut constata cît de bogată, de influentă, de prestigioasă a putut fi prezenţa teologului român la Universitatea Franceză din Beirut. Unul dintre foştii săi colegi, musulman, profesor la aceeaşi universitate, şi-a exprimat convingerea că foarte curînd, în România, se va înfiinţa un Institut „Andrei Scrima“, sau măcar o catedră universitară care să-i poarte numele. Ca în multe alte cazuri, ecoul valorii cîte unui român important trebuie să ne vină din afară. E nevoie de un musulman ca să ajungem să preţuim un mare teolog ortodox. Cineva din public, un preot, m-a întrebat de ce, totuşi, Andrei Scrima nu s-a integrat, după rînduială, în viaţa Bisericii noastre, dat fiind că şi-a petrecut ultimii nouă ani de viaţă la Bucureşti. O altă întrebare exprima nedumerirea întrebătorului faţă de „portul“ părintelui: nu umbla pe stradă în strai monahal.

La prima întrebare, răspunsul mi-a fost la îndemînă: Andrei Scrima a păstrat legătura, pînă la sfîrşit, cu vechile lui cunoştinţe dintre preoţii şi teologii autohtoni: Părintele Sofian Boghiu, Părintele Ilie Cleopa, Părintele Grigorie Băbuş, Părintele Bartolomeu Anania ş.a. A fost într-o caldă relaţie cu Părintele Patriarh Teoctist, care, din proprie iniţiativă, l-a slujit şi la înmormîntare. E drept, n-a depăşit sfera dialogului privat, iar despre modul său de a fi „îmbisericit“, despre viaţa sa de rugăciune, despre „statutul“ său instituţional nu-mi îngădui să fac comentarii. Părintele Scrima era, într-adevăr, un personaj neconvenţional, potenţial smintitor pentru cei care văd credinţa ca strictă „ortopraxie“, ca „execuţie“ rituală impersonală, ca discurs previzibil. Spunea mereu că monahismul nu e o „meserie“, că el angajează „persoana“ în aşa fel încît nu i se pot impune reguli pe care nu şi le-a impus, mai întîi, el însuşi, sub supravegherea inanalizabilă a harului. Pentru Andrei Scrima nu exista primejdie mai mare decît „sedentarismul“ spiritual, instalarea suficientă şi somnolentă într-un rol gata făcut.

Monahul trebuie să rămînă mereu singur, mereu „străin“, mereu „pe cale“. Restul riscă să devină simplă birocraţie lumească. L-aş fi putut întreba, la rîndul meu, pe cel care întrebase, dacă avea vreo informaţie despre straiele purtate în pustie de Sfîntul Antonie cel Mare. Nu fac comparaţii deplasate, dar ţin să semnalez tradiţionalul nostru ataşament pentru „formele fără fond“. Şi tot tradiţionala noastră suspiciune faţă de cel care e altfel, care nu se integrează molcom, fără chip, fără palpitul vieţii adevărate în „anonimatul“ obştesc. Nu cred că Dumnezeu ne vrea standardizaţi, fără profil propriu, fără unicitatea constitutivă a „persoanei“. Dacă aşa ne-ar fi vrut, nu ne-ar fi înzestrat, de la început, cu libertate, cu toate riscurile pe care acest dar le presupune.

Aş fi putut şi eu să pun o întrebare, apropo de relativa distanţă dintre „forurile“ religioase locale şi Andrei Scrima, ştiau cine e. Ştiau că trăieşte la Bucureşti. Cum de nu s-a gîndit nimeni, vreme de nouă ani, să-l invite pe „fratele“ din imediata vecinătate la un dialog, la o serie de prelegeri sau măcar la un sfat „de taină“? Trebuia el să facă primul pas? Să inoportuneze printr-un apel care ar fi fost deîndată calificat drept arogant şi neavenit? (Am auzit adesea, în cercuri bisericeşti, o sumedenie de bombăneli, care mai de care mai suprarealiste: Andrei Scrima s-a dat cu catolicii, e francmason, e chiar ateu, e vinovat de arestarea celor de la „Rugul Aprins“, e „luciferic“ etc.) Fapt e că Părintele Scrima nu semăna cu „modelul“ consacrat al credinciosului de pe la noi, fie el laic, sau „instituţionalizat“. Şi, de vreme ce nu semăna, era suspect.

Andrei Scrima a rămas, din păcate, greu asimilabil în atmosfera bisericii româneşti. Nu atît el însuşi, în datele lui specifice, constituia o problemă, cît un anumit tip uman, aflat, cred, la ora actuală, pe cale de dispariţie. Acelaşi tip uman pe care l-au ilustrat, în anii ’50, toţi participanţii la întîlnirile de la Antim ale „Rugului Aprins“ şi, în primul rînd, Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş, Vasile Voiculescu etc. Era vorba de oameni foarte cultivaţi, foarte credincioşi şi foarte împliniţi omeneşte: adevăraţi „domni“, familiarizaţi, deopotrivă, cu „modul de întrebuinţare“ a lumii, ca şi cu iradierea ei transcendentă, cu ne-lumescul ei… Vom relua, poate, această temă, cu alt prilej.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.