Nemţia, Thor şi Gogu
Vară-mea Karina s-a ajuns: stă pe lîngă Frankfurt și se poartă ca și cum ar fi fost rebotezată direct de Thor şi tac-su Odin la Primăria din Valhalla. E Arianca – salvatoarea brunetă a Jărmaniei. Se dă nemțoaică get-beget: după trei ani de Nemția, urăște cu spume imigranții și țiganii – nu au cultura Zeitgeist-ului. Nu contează că tac-su e amestecătură de evreu cu șvab, că mă-sa Geta e cam cea mai cunoscută țigancă din Caransebeș, care trăiește din ghicit, şi că bărbat-su e ungur. A hotărît fata că e ariancă, e ariancă. Îi trimite, ce e drept, medicamente maică-mii și scoate ochii la juma’ din neam (mie și vară-mii Nuța, în special) că sîntem proști și needucați. Cum mama are nevoie de medicamentele germane care costă cam cît salariul meu, înghit în sec și înjur în gînd.
Geta, în schimb, o cam spurcă de fiecare dată cînd o bîrfește cu maică-mea. Karina e subiectul numărul trei de bîrfă, după taică-meu și după Gogu.
Gogu a fost bogătașul familiei. Curăța cazane de termoficare și făcea o avere. Nu a plătit taxe și a cheltuit banii pe o grămadă de tîmpenii. Kentane, curve și coniac în baruri procopsite erau visurile lui în timpul lui Ceașcă. Visurile astea i-au mîncat averea la vreo opt ani după Revoluție. Acum fumează chiștoace și are datorii la dughenele de pe lîngă gară, care vînd alcool contrafăcut. Îl mai sponsorizez din cînd în cînd cu bani de un pachet de ţigari sau o cafea. Oricum, nu se mai duce la Cățeaua Leșinată – locul în care se matolește cu sfințenie taică-meu. E o chestiune de principiu: după ce te-ai pilit ca porcul la barul de fițe de la Hotel Jiul, acum nu mai merge să borăști oriunde, că rîde țigănia de tine.
Gogu a avut două apartamente și eu am avut cheia de la unul dintre ele pentru o bună perioadă de timp. Înainte de a avea cheia de la apartament, Gogu îmi lăsa Oltcit-ul lui pe mînă. I-am spurcat (vorba maică-mii) mașina de multe ori, din lipsă de bani și exces de hormoni, și am și bușit-o o dată. Gogu a fost întotdeauna un domn și nu a pomenit nimănui nesimțirile mele. Acum, Gogu stă într-o cocioabă pe care și-a construit-o pe un teren cumpărat cînd avea bani. Nu l-am mai văzut de cîteva săptămîni.
Am o prietenă frumoasă tare, care tocmai a devenit avocată. Mă-sa e din neam de aristocrați, iar tac-su face afaceri. Nu le convine deloc că umblă cu mine, dar cumva s-au obișnuit, căci relația noastră durează de cîțiva ani. Se decide că ieșim împreună – eu cu fata și părinții ei – la un film, la Cinema Central. Faptul că am o verișoară în Germania și o soră blondă sînt cam singurele lucruri bune pe care le pot zice despre familionul meu. Maică mea e o minunăție de femeie, dar mult prea neagră pentru standardele elitelor oltenești, iar tata e alcoolic. În concluzie, mă dau, practic, orfan.
Sînt anunțat că trebuie să mă înțolesc bine pentru ocaziune. E prima oară cînd se întîmplă un astfel de eveniment și mă înțolesc cu ce a adus mama de la nemțoaica pentru care face curat. Nemțoaica e o mică șefă la fabrica de confecții din Craiova și poartă aceeași măsură ca a mea. Își aruncă țoalele vechi, mama le ia, așa că am un pardesiu ielegant rău: maro cu catifea neagră la guler. E de gagici, e drept, dar nu știu diferența. Mi-am pus și pantofi de lac negri, așa că sînt asortat și frumușel.
Merg țanțoș în față cu blonda avocată și în urma noastră – familia de fițe. Trecem prin fața Primăriei din Craiova – e un nene acolo: murdar, brunet rău, cu barbă și cu un afiș mare cu greva foamei. Trecem pe lîngă el fără să îl bag în seamă și, cînd ajung și viitoarele rude aristocrate lîngă el, începe să urle. (Aici un sumar tradus diplomatic al celor trei minute de spurcare temeinică.)
– Băăăăăăăăăăăiii, nesimțiților, v-ați ajuns!!! Nu mă mai salutați!!!!! Băăăăăăă, ați uitat cînd v-o puneați ca iepurii la mine în apartament, nemernicilor?
Gogu înjură impecabil. E în greva foamei pentru că e convins că românii i-au omorît cățeaua-lup numită, bineînțeles, Lady. Îmi cer scuze, rîd, îl pup și dau să mă duc la film. Văd fețele foștilor mei viitori socri care par să fi fost loviți de ciocanul lu’ nașu Thor care a rebotezat-o pe vară-mea. Au o privire despre care îmi imaginez că era foarte populară printre ucigașii naziști.
Lady era în călduri și a revenit după vreo trei zile.
Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.
