Mîncărică, lux, pălăvrăgeală

Conferinţă de organizaţie ciumeacă, dar ciumeacă, frăţică! Plin de ambasadori. Hotel de super-fiţă. Eu stau frumuşel la IBIS. Mi-am atins obiectivul, am reuşit să fac şi ceva în plus, aşa că mă uit relaxat la circul plenarei şi al meselor rotunde. Se discută, cîteodată înfocat, cîteodată plictisit şi, în general, pe lîngă, despre toate cele. 

Lumea e acolo în principal pentru a cheltui bugetele exagerate ale acestor conferinţe. Sînt şi cei care mimează activ munca, prin blablageală, sau pasiv, prin dat din cap. Există şi super-experţii/ambasadorii, cei care pot să doarmă punînd faţa de „Sînt atent! Reveniţi în zece minute“. Sînt şi cei care au venit pentru o întrerupere scurtă a rutinei profesionale. În principiu, cu amantă sau – excepţional – cu soţia. Şi să nu-i neglijăm nici cei veniţi pentru un per diem drăguţel. Mîncărica – mîncărică, pălăvrăgeala – pălăvrăgeală şi luxul – mai ales – nu sînt deloc de ignorat. Participarea la astfel de evenimente dă bine şi la CV.

Sînt şi cîţiva activişti serioşi, care au venit bine pregătiţi, încercînd să schimbe lumea. Priviţi cu compasiune, ca şi cum sînt duşi cu capul de lumea care controlează conferinţa. Birocraţii şi  politicienii de la microfoane nu prea vor să schimbe nimic, ci mai degrabă sînt foarte preocupaţi cu menţinerea mecanismului care le furnizează slujbele gras plătite şi privilegiile multiple.

Conferinţa îmi aduce aminte de ultimele două congrese ale Partidului Comunist, pe care le-am vizionat cu atenţia omului obligat să o facă. Ştabii comunişti ştiau că noi ştim că ei ne spun aberaţii. Nimeni nu credea nimic şi mai toţi mimam că-i credeam, iar din cînd în cînd ne manifestam în mod disciplinat-forţat entuziasmul. Toată lumea era fericită pentru îndeplinirea rolurilor şi plecam înjurînd ipocrizia tuturor. Dar divaghez de la subiect – conferinţa cea procopsită.

Orice discurs bun este imediat sterilizat de moderatori sau de diplomaţii de carieră. Omorurile se transformă în abuzuri, războiul în criză, disperarea a milioane de oameni în escaladarea situaţiei din regiune. Condamnăm, regretăm, deplorăm energic, cerem rezoluţii şi recomandări care să sublinieze îngrijorarea şi nevoia de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, aerului şi vitelor. Mai avem cîteva mii de recomandări şi rezoluţii care au fost deosebit de utile pentru a justifica tocarea a sute de milioane de dolari. Sau de euro.

Încep să mă irit şi mă gîndesc că o să cer cuvîntul şi o să încep cu un: Muuuuu, excellencies, ladies and gentlemen. Mă abţin (cu greu) şi decid să mă amuz. Rezultatul – organigrama tipică a unei organizaţii interguvernamentale dominate de oameni numiţi acolo în general de guverne inepte şi corupte.  

Cea mai importantă divizie/directorat/oficiu al oricărei organizaţii ar trebui să fie divizia de Felicitatori. Felicitatorii sînt cei responsabili de respectarea şi implementarea directivei nr. 1: pupincurismul şăfului, şăfuţilor şi al oricui altcuiva cu perspectiva de a deveni şăf sau şăfuţ. Felicitatorii pot să transforme un căcat într-un simbol al rezilienţei, inteligenţei şi străduinţei diverşilor stakeholders de a soluţiona problemele grave cu care ne confruntăm.

O altă divizie sînt Mimatorii. Ei sînt coloana vertebrală a oricărei asemenea organizaţii. În general, Divizia Mimatorilor este plină de oameni cu experienţă politică şi a căror principală caracteristică este tocmai lipsa totală a vertebrelor, lucru care le permite mularea pe orice subiect sau individ. Mimatorii pot să susţină argumentat, oricînd şi oriunde, puncte de vedere contradictorii cu onestitate şi verticalitate şi pot să întărească orice inepţie atîta timp cît este în interesul instituţiei sau al propriei cariere.

Directoratul Ambiguizatorilor şi Sterilizatorilor este şi el foarte important. Responsabilitatea principală a Ambiguizatorilor şi Sterilizatorilor este castrarea oricărei intervenţii care ar putea suna critic şi care ar putea arăta ipocrizia şi mîrlănia organizaţiei care le plăteşte salariul. Sterilizarea şi transformarea într-un perfect inutil birocrat a oricărui idealist accidental angajat de organizaţie este, de asemenea, o prioritate. Acest directorat pregăteşte şi distribuie moderatori pentru întîlniri.

Directoratul Gorniştilor este cel care decide abordarea strategică. Gorniştii nu au nici un fel de experienţă în afară de aceea de a fi gornişti, dar simulează aproape perfect expertiza în orice domeniu şi asigură distribuirea stridentă a mesajului deja stabilit şi acoperirea oricărui alt mesaj care ar putea să ameninţe confortul instituţional. Gorniştii sfîrşesc rapid prin a deveni şefi sau şefuţi.

Directoratul Deşteptăreţilor este şi el important. Deşteptăreţii asigură, în primul rînd, trezirea la momentul oportun a şefilor, precum şi păstrarea nivelului IQ-ului instituţional la nivelul minim posibil pentru a nu supăra ego-urile sensibile ale ambasadorilor sau liderilor politici. Deşteptăreţii mai asigură şi intervenţia coordonată a diverşilor susţinători independenţi în conferinţe sau dezbateri publice. Susţinătorii independenţi sînt cei care depind de proiectele şi privilegiile distribuite de organizaţie. 

Neliniştitorii sînt cei responsabili cu exprimarea, bineînţeles, a neliniştii, a îngrijorărilor instituţiei în cauză la adresa diverselor crize, evenimente, tragedii, în legătură cu care instituţia nu va face absolut nimic concret în afara discursurilor sforăitoare.

Foarte căutaţi sînt, de asemenea, Raportatoreţii şi Replicatoreţii. Raportatoreţii se ocupă de producerea periodică de documente (în majoritate inutile şi foarte scumpe), iar Replicatoreţii sînt responsabili de răspîndirea modelelor de bună practică, un eufemism pentru nişte super-gogoşi.

Munca de decenii a acestor instituţii începe să dea roade. Nu numai clasa politică europeană, dar şi ONG-urile adoptă încet, dar sigur, aceleaşi modele instituţionale. Orice asemănare cu o recentă conferinţă a OSCE-ului este pur întîmplătoare.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities.