Fetişul contribuabilului

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu zic o noutate: este mult mai greu decît credea oricare dintre noi să ne obișnuim cu aerul tare și proaspăt al libertății. Fondul de idei fundamentale din care se naște retorica societății democratice, deși descoperit relativ repede de români după 1990, este încă în curs de metabolizare în biata noastră ființă națională. Nu am găsit încă spiritul și adevărata semnificație a multor precepte democratice, deși le cam știm pe toate și le tot repetăm, mantric. Nu am descoperit, încă, dozajul în care trebuie să ne hrănim cu marile idei ale democrației. Uneori, simțim că democrația pe care o trăim este prea puțin față de cît ar trebui să avem și cerem, în stradă sau pe unde putem cere, dublarea sau triplarea rației. Alteori, amețiți de o doză bună de democrație, intrăm într-un fel de transă, ne repezim spre cei din jur (inevitabil, mai înapoiați decît noi pe drumul democrației, de nu cumva chiar dușmanii ei cei mai perfizi) și îi acoperim cu vorbe grele, lovim vitejește în dreapta și-n stîn­ga, fluturăm extatici steagul eliberării chiar în mijlocul Pieței Libertății. Se în­tîmplă, vreau să zic, ca ideile democrației să ne intoxice. Idei bune, precum cea a preeminenței indiscutabile a contribuabilului, pot fi prizate ca niște droguri de mare putere. Secretul știut de toată lumea sînt echilibrul și temperanța. Evitarea „căderii la extremitate“, cum ar spune un erou caragialian. Fetișul contribuabilului este departe de retorica democratică, nu doar pentru că e fetiș, deși asta ar trebui să fie suficient pentru orice sensibilitate democratică.

Mai întîi, pentru că statul nu este o societate pe acțiuni. Știu că modelul „tehnocrat“ al unui stat văzut ca un fel de corporație are ceva priză, dar acesta nu este cu nimic mai profund și mai serios decît alte modelări naive, precum cel al statului ca un trup omenesc (cu cap, brațe, trunchi și picioare), cel al statului ca o mașinărie, al statului ca un monstru sau al statului ca o biserică – fiecare dintre aceste viziuni avînd, de-a lungul timpului, voga ei, așa cum ideea statului ca o corporație are astăzi. Statul este o alcătuire de instituții și proceduri atît de complicate și de diferite una de cealaltă, încît nu seamănă cu nimic altceva. De aceea, universalitatea eficienței managementului se oprește, de regulă, la poarta Guvernului. Ca să conduci o companie (fie ea și de stat) trebuie să fii un bun manager, dar ca să conduci un guvern trebuie să fii nu doar mult mai mult, ci pur și simplu altceva. Știu că atentez la o iluzie frumoasă a multor nemulțumiți de starea de lucruri din România…

În al doilea rînd, adorația contribuabilului nu merge într-o societate liberă pentru că drepturile pe care cetățeanul le are în raport cu statul nu se originează în plata taxelor, ci în cetățenia sa. Plata taxelor este o consecință a cetățeniei și nu invers. Un cetățean care nu plătește taxe dintr-un motiv sau altul (e prea tînăr ca să realizeze venituri, de pildă) rămîne în deplină legătură cu statul său, nu este mai puțin cetățean decît unul care plătește taxe. A fi cetățean este mai mult decît a fi contribuabil. A participa la existența statului presupune mult mai mult decît să plătești taxe. Uneori, statul îți plătește ție – de pildă, cazul celor fără venituri care sînt susținuți prin ajutoare sociale.

În România, de cînd cu delirul contribuabilului, am putut nota situații destul de confuze generate, fără îndoială, de specificul național. De cîte ori sînt arestați marii bogătași ai țării pentru fraude financiare enorme, ei se apără spunînd: „Eu, care am plătit 100 de milioane de euro taxe către stat…“ Sigur, după lege, ar fi trebuit să plătească 300 de milioane, că de-asta e arestat, dar suta de milioane plătită e atît de impresionantă în retorica slăvirii contribuabilului, încît mai că l-ai apăra pe borfaș aflînd cît de contribuabil a fost. La noi, încă multă lume gîndește că hoțul poate să fure atîta timp cît „face ceva și pentru noi“. Ideea că a fi contribuabil este un fel de fudulie ce impune automat respect nu e doar caraghioasă estetic, dar e eronată etic. Respectul unei societăți pentru oamenii săi are alte temeiuri decît plata taxelor.

Însă cred că eroarea cea mai mare pe care o presupune acest cult al contribuabilului este că ratează esența omenescului, cea care îți dă toate drepturile din lume. Esta cam același rateu pe care îl comite și dna Merkel argumentînd că refugiații din Orientul Mijlociu trebuie primiți pentru că sînt „forță de muncă“ (și pentru Hitler, și pentru Stalin, oamenii erau forță de muncă!). De cîte ori îi privești pe ceilalți unilateral, adică doar într-un singur aspect din toate cele pe care ei le întruchipează în același timp, ca un făcut,  ceea ce prevalează în comportamentul lor este exact un altul, la care nici nu te gîndești. Manifestanții din zilele bune ale Străzii bucureștene nu sînt o forță a schimbării pentru că sînt contribuabili, ci pentru că sînt purtătorii unui nou etos.

Sever Voinescu este avocat și publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.