Fetişul contribuabilului

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu zic o noutate: este mult mai greu decît credea oricare dintre noi să ne obișnuim cu aerul tare și proaspăt al libertății. Fondul de idei fundamentale din care se naște retorica societății democratice, deși descoperit relativ repede de români după 1990, este încă în curs de metabolizare în biata noastră ființă națională. Nu am găsit încă spiritul și adevărata semnificație a multor precepte democratice, deși le cam știm pe toate și le tot repetăm, mantric. Nu am descoperit, încă, dozajul în care trebuie să ne hrănim cu marile idei ale democrației. Uneori, simțim că democrația pe care o trăim este prea puțin față de cît ar trebui să avem și cerem, în stradă sau pe unde putem cere, dublarea sau triplarea rației. Alteori, amețiți de o doză bună de democrație, intrăm într-un fel de transă, ne repezim spre cei din jur (inevitabil, mai înapoiați decît noi pe drumul democrației, de nu cumva chiar dușmanii ei cei mai perfizi) și îi acoperim cu vorbe grele, lovim vitejește în dreapta și-n stîn­ga, fluturăm extatici steagul eliberării chiar în mijlocul Pieței Libertății. Se în­tîmplă, vreau să zic, ca ideile democrației să ne intoxice. Idei bune, precum cea a preeminenței indiscutabile a contribuabilului, pot fi prizate ca niște droguri de mare putere. Secretul știut de toată lumea sînt echilibrul și temperanța. Evitarea „căderii la extremitate“, cum ar spune un erou caragialian. Fetișul contribuabilului este departe de retorica democratică, nu doar pentru că e fetiș, deși asta ar trebui să fie suficient pentru orice sensibilitate democratică.

Mai întîi, pentru că statul nu este o societate pe acțiuni. Știu că modelul „tehnocrat“ al unui stat văzut ca un fel de corporație are ceva priză, dar acesta nu este cu nimic mai profund și mai serios decît alte modelări naive, precum cel al statului ca un trup omenesc (cu cap, brațe, trunchi și picioare), cel al statului ca o mașinărie, al statului ca un monstru sau al statului ca o biserică – fiecare dintre aceste viziuni avînd, de-a lungul timpului, voga ei, așa cum ideea statului ca o corporație are astăzi. Statul este o alcătuire de instituții și proceduri atît de complicate și de diferite una de cealaltă, încît nu seamănă cu nimic altceva. De aceea, universalitatea eficienței managementului se oprește, de regulă, la poarta Guvernului. Ca să conduci o companie (fie ea și de stat) trebuie să fii un bun manager, dar ca să conduci un guvern trebuie să fii nu doar mult mai mult, ci pur și simplu altceva. Știu că atentez la o iluzie frumoasă a multor nemulțumiți de starea de lucruri din România…

În al doilea rînd, adorația contribuabilului nu merge într-o societate liberă pentru că drepturile pe care cetățeanul le are în raport cu statul nu se originează în plata taxelor, ci în cetățenia sa. Plata taxelor este o consecință a cetățeniei și nu invers. Un cetățean care nu plătește taxe dintr-un motiv sau altul (e prea tînăr ca să realizeze venituri, de pildă) rămîne în deplină legătură cu statul său, nu este mai puțin cetățean decît unul care plătește taxe. A fi cetățean este mai mult decît a fi contribuabil. A participa la existența statului presupune mult mai mult decît să plătești taxe. Uneori, statul îți plătește ție – de pildă, cazul celor fără venituri care sînt susținuți prin ajutoare sociale.

În România, de cînd cu delirul contribuabilului, am putut nota situații destul de confuze generate, fără îndoială, de specificul național. De cîte ori sînt arestați marii bogătași ai țării pentru fraude financiare enorme, ei se apără spunînd: „Eu, care am plătit 100 de milioane de euro taxe către stat…“ Sigur, după lege, ar fi trebuit să plătească 300 de milioane, că de-asta e arestat, dar suta de milioane plătită e atît de impresionantă în retorica slăvirii contribuabilului, încît mai că l-ai apăra pe borfaș aflînd cît de contribuabil a fost. La noi, încă multă lume gîndește că hoțul poate să fure atîta timp cît „face ceva și pentru noi“. Ideea că a fi contribuabil este un fel de fudulie ce impune automat respect nu e doar caraghioasă estetic, dar e eronată etic. Respectul unei societăți pentru oamenii săi are alte temeiuri decît plata taxelor.

Însă cred că eroarea cea mai mare pe care o presupune acest cult al contribuabilului este că ratează esența omenescului, cea care îți dă toate drepturile din lume. Esta cam același rateu pe care îl comite și dna Merkel argumentînd că refugiații din Orientul Mijlociu trebuie primiți pentru că sînt „forță de muncă“ (și pentru Hitler, și pentru Stalin, oamenii erau forță de muncă!). De cîte ori îi privești pe ceilalți unilateral, adică doar într-un singur aspect din toate cele pe care ei le întruchipează în același timp, ca un făcut,  ceea ce prevalează în comportamentul lor este exact un altul, la care nici nu te gîndești. Manifestanții din zilele bune ale Străzii bucureștene nu sînt o forță a schimbării pentru că sînt contribuabili, ci pentru că sînt purtătorii unui nou etos.

Sever Voinescu este avocat și publicist.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.