Duşmanii islamului

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Fellini și spiritele jpeg

La un an după declanşarea războiului din Irak, disputele privind legitimitatea lui continuă cu aceeaşi intensitate, fără să aducă lămuriri sau puncte de vedere noi. Cele două fronturi aflate în conflict n-au făcut decît să-şi consolideze poziţiile: lumea „civilizată“ (euro-atlantică) a bătut în cuie echivalenţa dintre islam şi terorism, iar lumea islamică şi-a reafirmat statutul de victimă (neînţeleasă şi nedreptăţită) a unui agresor străin. Cei dintîi ripostează pentru a se apăra, ceilalţi atacă pentru a se răzbuna. Dincolo de această schemă maniheistă, se află însă realităţi mai subtile. Există deja o dezbatere intraeuropeană despre destinul viitor al convieţuirii cu islamul, după cum există şi o dezbatere intraislamică despre criza „modelului“ propriu.

Despre aceasta din urmă ştim foarte puţin, ceea ce sporeşte opacitatea „occidentală“ faţă de problematica musulmană în ansamblul şi în detaliul ei. Informaţia e, totuşi, la îndemînă. Într-un volum apărut la sfîrşitul anilor ’801, elita scriitorimii arabe din Iordania, Liban, Algeria, Egipt, Tunisia, Irak, Sudan, Palestina, Siria şi Maroc răspunde unei serii de întrebări, dintre care una ne interesează în mod deosebit: „Care este astăzi principalul duşman al islamului?“ Inevitabil, cîteva răspunsuri sînt strict ideologice. Marxizanţii demască imperialismul (mai ales cel american), colonialismul apusean în genere, sionismul sau „societăţile multinaţionale“. În replică, dreapta tradiţională dă vina pe comunism, pe modernizarea fără discernămînt şi pe secularizare. Analişti ceva mai neutri invocă înapoierea, fanatismul, regimurile dictatoriale, conservatorismul rigid, resentimentul, ignoranţa, contextul internaţional. Se vorbeşte şi despre politicieni, care folosesc în mod ipocrit islamul pentru a rămîne la putere, sau despre „ghinionul“ de a depozita resurse naturale rîvnite de prea mulţi. Arabii – spune un prozator din delta Nilului – au primit două mesaje istorice: unul este Coranul, venit din cer, iar celălalt este petrolul, venit de sub pămînt, de la Diavol. Un alt duşman redutabil al islamului este – în viziunea scriitorilor arabi – înţelegerea lui greşită, interpretarea lui vicioasă în ţările nonmusulmane. Nu e de mirare, de altfel – declară un romancier sudanez – că jihad-ul, prost aplicat de unele comunităţi arabe, sfîrşeşte prin a fi prost înţeles în Europa.

Majoritatea autorilor intervievaţi sînt însă de părere că principalul duşman al islamului este islamul însuşi. Refuzul istoriei, al evoluţiei globale, transformarea clerului într-o castă autoritară, spiritul reacţionar, obtuzitatea celor care practică ritualul fără să-l priceapă şi necinstea celor care predică mesajul Profetului fără să creadă cu adevărat în el, epuizarea resurselor interioare de regenerare, utilizarea manipulatorie a religiei de către conducători – iată, în rezumat, „pietrele de poticnire“ pe care intelectualitatea arabă le identifică în însăşi fiziologia lumii ei.

Un scurt comentariu e de rigoare. Mai întîi, trebuie să luăm notă cu seriozitate de faptul că reflecţia lucidă, percepţia de sine necomplezentă nu sînt străine spaţiului islamic. Ţările arabe n-au nevoie de luminile noastre, ci, mai curînd, de încrederea şi de răbdarea noastră simpatetică. O a doua observaţie ar fi aceea că islamul se află dinaintea unei provocări fără precedent. El trebuie să-şi reafirme identitatea, la egală distanţă de izolarea integristă şi de abandonul propriilor tradiţii. Islamul trebuie să se arate lumii în adevărul lui, a cărui rigoare n-are nimic de a face cu isteria revendicativă şi cu ideologia morţii. Calea de urmat ar fi o reaşezare armonioasă în familia religiilor Cărţii, o radicală, înnoitoare, schimbare la faţă. Coranul constituie, în această privinţă, o încurajare mereu actuală: „Dumnezeu nu schimbă nimic în destinul unui popor, înainte ca poporul însuşi să schimbe ceva înlăuntrul său“ (Sura 13, „Tunetul“, versetul 11). În sfîrşit, o a treia observaţie ne priveşte direct. Există şi în spaţiul ortodox pietre de poticnire care seamănă surprinzător de mult cu cele inventariate mai sus à propos de spaţiul islamic. Ignoranţa, resentimentele, politicianismul, complexele de tot soiul, religiozitatea deviată şi manevrată autohtonist, fudulia retardatară, pendularea confuză între „moştenirea“ comunistă şi „colonialismul“ european, bigotismul nocturn şi secularizarea decerebrată nu ne sînt, întotdeauna, străine. Din fericire, Dumnezeu – şi relativismul nostru congenital – ne-au ferit, pînă acum, de îndîrjiri sîngeroase. În rest, ni se întîmplă şi nouă, din cînd în cînd, să fim vag „musulmani“. Dar atunci, să răsfoim, din cînd în cînd, Coranul. Sau măcar Sura 13, versetul 11.

articol apărut în Dilema veche, nr. 11/26 martie 2004

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Aiden Aslin, fost prizonier / Foto Captură Video / The Sun
Un prizonier britanic, luptător în Ucraina și eliberat de Rusia, spune că a fost „tratat mai rău decât un câine”
Un fost prizonier britanic, care a fost eliberat de Rusia, a spus că a fost „tratat mai rău decât un câine” după ce a fost ținut captiv timp de cinci luni.
Lucian Ovidiu Heiuş INQUAM Photos George Calin jpg
Șeful ANAF primește zilnic SMS-uri de amenințare. Rezultatele controalelor se vor vedea la finalul anului
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, a declarat duminică, că primește aproape zilnic SMS-uri de amenințarea de pe cartele prepay și că probabil a deranjat pe cineva cu controalele pe care le-a dispus.
Odesa este din nou atacată cu drone kamikaze FOTO Facebook jpg
Odesa, atacată cu drone kamikaze de Rusia
Kievul a postat o imagine cu un fragment al dronei pe care se vede inscripționat, în limba rusă, „Gerani-2” - numele sub care sunt cunoscute în armata rusă dronele kamikaze iraniene Shahed-136.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?