Cioburi de nervi de ianuarie

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

La acest început de an, mă urmăreşte o vorbă a lui C.S. Lewis: „Schimbarea nu e niciodată completă; schimbarea nu se termină niciodată.“ 2014 găseşte România obosită, epuizată, vulnerabilă, slăbită de schimbări care nu au schimbat nimic, deprimată de aşteptarea fără sfîrşit a schimbării care schimbă pînă la capăt. De fiecare dată, se joacă frenetic comedia schimbării şi, de fiecare dată, România dă şansă schimbării, ştiind din ce în ce mai bine că şansa, în fond, nu schimbă nimic.

Sigur că vremea curge în legea ei şi ceva important tot se schimbă, pînă la urmă. Nimic din ceea ce alcătuieşte diferenţa imensă dintre România din 1990 şi, România din 2014 nu ni se datorează direct. Ne-au schimbat fie vectori de influenţă exteriori ţării (faimoasa forţă transformatoare a UE, care se manifestă mai ales în perioadele de preaderare, sau tipul de atitudine în politica externă şi de securitate pe care ni l-a impus, amabil, statutul de aspirant şi apoi membru NATO, cu efecte directe în planul atitudinii şi politicilor interne ale statului), fie forţe supraomeneşti, cum sînt cele ale biologiei, care au făcut să dispară o generaţie şi să apară alta nu neapărat mai bună, dar mai modernizată. Partidele politice de la noi şi, implicit, oferta lor de oameni în cursele electorale (adică meniul uman strict, din care românul are de ales) sînt primenite de DNA şi de biologie, şi nu de vreo voinţă internă de schimbare.

Ca să-l parafrazez pe Raymond Aron, ţara mea joacă într-o psihodramă care eşuează, fatal, în farsă. Apoi, iar începe psihodrama care iar eşuează în altă farsă. Şi tot aşa... Jocul nesfîrşit de-a schimbarea care nu se mai produce este o formă de terapie, totuşi. O terapie jalnică, pînă la urmă, pentru că nu vindecă nimic, de fapt; este un joc care mizează pe forţa terapeutică a faimosului efect placebo. Şi nu e de mirare, pentru că agenţii schimbării de azi sînt aceiaşi care trebuiau schimbaţi ieri. Previzibil, rezultatul este acelaşi: o prelungire la infinit a unei istorii noroioase, nesigure, nefericite. Am impresia că România a ajuns un fel de comic ratat şi cabotin, care a obosit să pretindă că este mai mult decît este şi s-a plictisit de prea multe farse proaste în care s-a văzut pe sine jucînd. Cum îşi privesc românii ţara zi de zi (nu la ocazii tricolore)? Se uită la ea ca la spectacol. Unii rîd drăceşte, cu guri mari şi strîmbe ca în picturile lui Bosch, alţii pleacă ochii cu un amestec de ruşine şi dezesperare. Încurajată de cei dintîi, România îşi joacă spectacolul smintit. Mai ales la televizor. Ca români, ne simţim ataşaţi de ţară, în virtutea instinctului natural care ataşează pasărea de cuib şi cîinele de coteţ. Este, însă, caraghios efortul nostru de a găsi motive de mîndrie în prezentul românesc, în afara magnetismului natural tocmai pomenit. Aş spune că o condiţie esenţială de bun-simţ românesc este tocmai să te desolidarizezi complet de prezentul românesc. De altfel, este uşor de sesizat că lansajul patriotic de astăzi – cînd are loc – se referă exclusiv la tradiţii, la evenimente şi la oameni din trecut. Unii dintre noi, cei care vor să se mîndrească cu ceva românesc, se mîndresc de ceea a fost – cu cît mai vechi, cu atît mai onorabile motivele de mîndrie. Prezentul – vorba poetului – nu ni-i mare. Dimpotrivă!

În orice farsă există şi puţină ironie. Nu e vorba despre ironia pe care o joacă personajele farsei, ci de ironia cu care Istoria/ Dumnezeu priveşte tărăşenia. Aţi sesizat că în goarnele optimismului suflă cei mai cinici dintre noi. Strigătul optimist de încredere în viitor e un fel de chemare a cirezii spre abator. Chiar şi cei trişti sînt învăţaţi să strige că sînt optimişti. Vor şi ei schimbare şi cred, săracii, în ce le-a spus Poetul, că cuvintele (sic!) atrag realul. Cuvinte şchioape atrag realul şchiop, cuvintele fără suflet atrag un real fără suflet. Mă întreb dacă agăţarea de schimbare este, totuşi, o întreprindere inteligentă. Ai zice, la prima vedere, că este. Inteligenţii anticipează, ei ştiu că apa curge şi nu se pot scălda de două ori în aceleaşi ape, deşi se pot scălda de cîte ori poftesc, în acelaşi rîu. De fapt, cu cît sînt oamenii mai inteligenţi, cu atît pricep mai repede avantajele temperanţei. Inteligenţii spun despre ei, cu un clişeu, că sînt optimişti temperaţi. Optimişti cu surdină. Ai măcar avantajul că nu auzi cum glonţul optimist îţi sparge ţeasta. Inteligenţii trag, mereu, cu surdină.

Istoria se repetă, uzată şi abuzată, de fiecare dată la fel, dar în acest proces de repetare se pierd lucrurile scumpe, lucrurile cu vocaţie, lucrurile cu sens. Singurul lucru onest care mi se pare că poate fi făcut este te aşezi de partea celor care suferă istoria şi nu de partea celor care o fac. Dar cum ai putea face aşa ceva, cînd ţi se cere să fii angajat, să te plasezi, fidel pînă la orbire, într-una dintre taberele care se luptă între ele pentru a conduce schimbarea? 2014 este un an în care, iarăşi, se promite schimbarea. S-a promis şi în 2012, şi în 2011, şi în 2010... şi în 1990, şi în 1991, şi în 1992... Şi a venit, de fiecare dată – schimbarea a fost mereu votată, doar că, aşa cum zic, schimbarea nu e niciodată completă şi nici nu se termină vreodată.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel Arhiva Adevarul (9) JPG
Reacții la moartea lui Arșinel. Geambașu: S-a legat cu lanțuri de scaun și poziție
Moartea lui Alexandru Arșinel este deplânsă pe Facebook de colegi de breaslă și politicieni. Actorul a murit joi, 29 septembrie, la vârsta de 83 de ani.
Adrian Nastase FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
Adrian Năstase a pierdut la CEDO procesul cu statul român privind judecarea dosarului Zambaccian
CEDO a respins în unanimitate cererile fostului premier, drept inadmisibile, după ce Adrian Năstase și soția sa au reclamat că le-au fost încălcate drepturile în judecarea dosarului.
stela si arsinel jpeg
Legatura deosebită dintre Arșinel și Stela: detalii mai puțin cunoscute despre cuplul de aur al scenei românești
Cuplul de aur al scenei românești Alexandru Arșinel și Stela Popescu s-a format la finalul anilor '70. După moartea fulgerătoare a Stelei Popescu în 2017, joi lumea teatrului a rămas și fără Alexandru Arșinel, care a murit la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.