Radu NAUM
E mai complicat să fii antrenor la fete de top decît la băieţi?
Radu NAUMÎncerc să-mi imaginez toată bîzîiala din jurul fostului număr 1 mondial. Toate planetele care gravitează în jurul acestui soare şi toate lunile care gravitează în jurul acestor planete. Apoi mai sînt şi ceilalţi sori, de care nu ai cum să faci abstracţie. Şi mai sînt şi cometele pe care le priveşti cu fascinaţie. Dar cum Simona schimbă des meridianele şi emisferele, cerul se schimbă şi el. Alte stele, alte planete, alte luni. Şi între timp trebuie continuată goana prin Univers. E destul de ameţitor. Do
» Citește tot
Sîntem pe val în tenisul feminin?
Radu NAUMAşa şi în tenis. Dramele celor care ar fi avut o şansă, dar n-au beneficiat de părinţi cu bani sau destul de hotărîţi pe drumul sacrificiilor stau stive. Buzărnescu a fost la un pas să alunece în neantul performanţei. Acum e înjurată de unii c
» Citește tot
Thierry van Cleemput
Radu NAUMCe i se potriveşte? Să stea cu el. Să fie, din punct de vedere al tenisului, cu el. Conversaţia lui, observaţiile lui, profilul lui uman. În acest univers în care antrenorii sînt chemaţi la coaching pentru a primi doar îmbufnări, opoziţii scrîşnite la sfaturi, mustrări sau chiar acuzaţii vehemente, adică sînt folosiţi, vorba lui Darren, ca saci de box, firele compatibilităţilor pot fi invizibile. O jucătoare, azi, e un mecanism delicat, e ca o primadonă a filmului în anii ’50-’60, aproape de vîrf şi d
» Citește tot
Legitimația lui Roger Federer
Radu NAUMDacă nu ai nici o responsabilitate în cazul expus, dacă eşti fan de fan Roger, dacă te-ai obişnuit să-l vezi de la televizor şi net pînă în paginile revistelor şi ziarelor distribuite gratis în zborurile deasupra acestui Pămînt din ce în ce mai mic, atunci sigur că rîzi sau te enervezi. Sau amîndouă. Dar orice istorie stupidă începe cu „a crack in the wall“. E ca în poanta aia cu Dorel care îl ghidează pe şoferul Costel în timp ce acesta dă cu spatele. „Dă-i, dă-i dă-i… Ho
» Citește tot
Sportivii care seamănă cu trenul
Radu NAUMUn meci cu Serena nu e doar un meci. E ca şi cum istoria ţi s-ar răsturna în cap, ca un dulap plin de trofee care bufneşte pe tine în vestiar tocmai cînd să te închei la şireturile tenişilor şi te lasă plină de cucuie. Simona s-a pus singură pe calea ferată, hipnotizată de această entitate fără egal pe care obişnuia să o admire de mică şi pe care continuă să o admire în loc să o bată. Halep vrea să o bată, dar îi lipsesc două arme antitanc: the killer instinct, cum ar zice cealaltă, şi capa
» Citește tot
Ladislau Bölöni spune lucrurilor pe nume
Radu NAUMBölöni e un om liber. E desprins de tot ce e aici, deşi în spusele lui transpare regretul că nu a fost băgat mai mult în seamă de ţara al cărei – vorbele lui – paşaport îl poartă. Bölöni, de fapt, e un apatrid care are nostalgia unei patrii. Fie şi izvorîte dintr-un resentiment, judecăţile lui sînt de ascultat. Cînd îi contestă, voalat, titlul de „rege“ lui Hagi şi pe acela de „briliant“ lui Mutu, Bölöni nu îi atacă pe cei doi, ci pe noi. Poporul care se extaziază la capătul unui dribling, al unui gol sau al
» Citește tot
Bianca Andreescu a noastră?
Radu NAUMBianca Andreescu, în ciuda numelui, nu reprezintă România. Nici măcar nu e născută aici. Şi are nişte dificultăţi în a vorbi limba părinţilor ei pentru că nu are obişnuinţa de a o face. Poate doar la reuniuni de familie, prilej de a purta conversaţii consistente cu sarmalele, mămăliga şi clătitele, după cum zice ea însăşi. Dar da, ca jucătoare de tenis s-a născut în România, aici a luat racheta de mîner. Apoi mama ei s-a reîntors în Canada, de unde Bianca „noastră“ ne transmite, pe li
» Citește tot
Performanțe sportive
Radu NAUMAşa, repede, putem vorbi despre Halep, care e deasupra sportului românesc. Cea mai recentă dovadă: hernia ei de disc a fost între cele mai comentate boli care au lovit poporul român. Simona a stat tot anul pe acoperişul lumii ei, privind eternitatea. Ch
» Citește tot
Sportivii se luptă pe teren
Radu NAUMNu mai mult decît trebuie să fim cu toţii antrenaţi cu felul în care se învîrte lumea azi. Sîntem prinşi într-un turbion pe care l-am inventat şi l-am îmbrăţişat degrabă: dorinţa bezmetică de a comunica oricînd, cu oricine şi despre orice. Ne-am trezit pe piaţă cu cea mai parşivă armă din istoria umanităţii: injecţia direct în creier cu tot ce gîndesc ceilalţi. Presa? Da, poate fi deranjantă, nedreaptă, p
» Citește tot