Adina POPESCU
Marea noastră cea de toate verile
Adina POPESCUÎn anii comunismului, marea era obligatorie, regulamentară. Eu n-am avut parte de experiența taberelor pionerești de la Năvodari – cu cinci minute pe față, cinci minute pe spate, la plajă –, în schimb, am făcut
» Citește tot
Ești dependent de seriale? Continuă vizionarea!
Adina POPESCUÎi aduci pe toți acești „oameni“ în casa ta, în viața ta, începi să te gîndești la ei ca la niște prieteni sau rude, îi iubești sau îi detești, însă nu-ți rămîn indiferenți. Cum să nu-ți dorești să afli ce se întîmplă cu ei mai departe?
» Citește tot
Vine vacanța cu trenul din Franța!
Adina POPESCUÎn vacanța de iarnă, vom merge cu toții la Sinaia. N-am mai găsit bilete la hotelul «Intercontinental» unde am fost anul trecut, tot în vacanța de iarnă. Hotelul semăna cu o prăjitură pe care o poți găsi la Cofetărie – cu tortul Doboș sau mai
» Citește tot
Omul trebuie neapărat să se schimbe?
Adina POPESCUEra o cîrciumă la mine în cartier care semăna cu un cuibușor de Vama Veche din vremurile de odinioară. Atmosferă lejeră, mese încropite care stăteau să se dărîme, muzică bună, WC-uri care puțeau, beție, vomă pe pereți (ei, aici poate exag
» Citește tot
Întoarcerea acasă
Adina POPESCUMamă, de ce ți-e dor, de fapt? – o întreb. De aglomerație, de mizerie, de iernile în care aproape că nu vezi soarele și de verile sufocante, de țînțari și gîndaci? Da, de toate astea, mi-
» Citește tot
Românii sînt… așa cum sînt! Dar să nu generalizăm
Adina POPESCURomânii sînt harnici și muncitori. Așa am învățat noi, la școală, din manualele noastre comuniste sau de la „tovarășele“ transformate ulterior în „doamne“, așa au învățat, din inerție, și generațiile care au urmat. Tata, în uzină și mama, pe ogor. Sau
» Citește tot
De ce 40 nu e noul 20? - că așa-i în tabără!
Adina POPESCUBăieții s-au distrat, și-au pus muzică și au jucat cărți, însă pe mine nimic din ce e legat de o călătorie cu autocarul nu mă mai distrează. Nu-i înțeleg pe cei care aleg să facă turul Europei cu autocarul, cred că aș lua-o razna după prima mie de kilometri.
» Citește tot
Nimic nu se pierde, totul se transformă
Adina POPESCUMeseria de jurnalist inspira respect, își avea prestigiul său, deși puteai să devii jurnalist din nimic, ingineri agronomi, profesori de liceu sau poeți treceau printr-o reconversie rapidă și se apucau să scrie la gazetă, apăreau publicații noi peste noapte, exista o efervescență a presei, existau și bani care s-o susțină.
» Citește tot
„Poți manipula în orice formă: text, audio, video, realitate virtuală, ce vrei tu“ - un interviu cu Cristian DELCEA, jurnalist
Cristian DELCEAUn ziarist care vorbește despre el însuși pică într-o poziție destul de ridicolă, dar asta e…
» Citește tot
Prin Slovacia „profundă“ (II). De ce nu-s românii ca slovacii?
Adina POPESCUÎn călătoria noastră prin Slovacia, am ajuns în trei sate din zone diferite ale țării. Sate îngrijite, cu asfalt bun pînă în mijlocul pădurii, cu apă curentă, gaze, canalizare, care nu-ți creează senzația de „la țară“ din România, deși au și ei vaci, cai sau păsări de curte, în unele cazuri mufloni. Casa „părintească“ din chirpici a dispărut (dacă o fi existat vreodată), a fost înlocuită de o casă nouă mai trainică, de multe ori tip vilă, însă nimic opulent sau grotesc, totul e construit cu bun-gust. Însă ceea ce m-a impresionat cu adevărat în cele trei sate, iar la noi lipsește cu desăvîrșire, este spiritul comunitar.
» Citește tot