Ce înseamnă să fii adaptabil?

Publicat în Dilema Veche nr. 1007 din 27 iulie – 2 august 2023
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

În zilele noastre, în momentul în care aplici pentru un job, aproape indiferent de domeniu, una dintre cerințele generale este să fii adaptabil. E o cerință atît de vagă încît nu poți să nu te întrebi ce presupune, iar de obicei ceea ce îți imaginezi este diferit de viziunea angajatorului. De obicei, pentru angajator adaptabilitatea înseamnă să lucrezi peste orele de program, uneori și în week-end-uri, să fii capabil să duci mai multe sarcini la bun sfîrșit în același timp, să lucrezi contratimp, să fii, de fapt, obedient și să te supui ordinelor fără să comentezi. Un angajat „adaptabil” devine cu timpul un om bun la toate care muncește și pentru ceilalți, mai puțin adaptabili. Dar oare a fi adaptabil reprezintă o calitate? O trăsătură de caracter? Adaptabilitatea se învață sau pur și simplu o ai în sînge? Se vorbește despre adaptare și atunci cînd în viața unui om intervine o schimbare majoră. Un job nou este de bună seamă o schimbare căreia trebuie să te adaptezi. În momentul în care emigrezi într-o altă țară trebuie să te adaptezi unui loc nou, dar mai ales unei noi culturi, se spune de cele mai multe ori că „adaptarea e dificilă”. Emigranți aflați la prima generație nu reușesc niciodată să se adapteze în totalitate, în schimb între copiii lor și nativi aproape că nu mai există nici o diferență, ei se nasc deja „adaptați”. Totuși, există popoare, cum ar fi de pildă poporul chinez, care refuză adaptarea din principiu, cei mai mulți dintre emigranții chinezi ducîndu-și China de acasă peste tot după ei prin lume. Trăiesc în comunități închise și resping noua cultură, unii nici măcar nu se obosesc să învețe limba. Și în cazul românilor plecați, mulți nu reușesc să se adapteze, un lung cordon ombilical îi leagă în continuare de țară la nesfîrșit. Se vorbește mult despre adaptare și în ceea ce privește noile tehnologii, cu cît înaintezi în vîrstă îți este din ce în ce mai dificil să ții pasul pentru că lucrurile se schimbă mult prea rapid, în schimb generațiile mai tinere care cresc într-un univers al ecranelor și al realităților virtuale nu au nici o problemă de adaptare. Mai nou a apărut un trend al orășenilor care se mută la țară. Și aici intervine o chestiune de adaptare care presupune acceptarea unei vieți mai simple, mai liniștite și renunțarea la unele avantaje pe care un oraș mare ți le poate oferi. Dar să nu uităm că în urmă cu 50 de ani, în plin regim comunist, oamenii erau strămutați de la țară la oraș, primeau slujbe în fabrici și erau obligați să trăiască în apartamente de bloc, așadar procesul adaptării era exact invers. Mulți dintre ei nu s-au adaptat niciodată – au continuat să-și crească porci sau găini prin balcoane, să se gospodărească exact ca la țară, iar seara să iasă pe banca din fața blocului exact la fel cum ieșeau în satul lor la poartă, pe uliță. 

Pînă la urmă, este bine să fii adaptabil sau mai degrabă e mai sănătos să te împotrivești schimbării, să-ți stabilești un set de reguli după care să trăiești toată viață? Societatea te respinge atunci cînd ești un inadaptat sau îți poți găsi locul tău? Un inadaptat este neapărat un marginal? Sînt cîteva întrebări la care va răspunde Dosarul de față. Să nu uităm că, în toată literatura de valoare și în filmele de succes, eroii sînt mai degrabă oameni inadaptați decît „adaptații” care de obicei sînt considerați conformiști și stereotipi. Iar figura inadaptatului se suprapune deseori peste cea a rebelului, a revoltatului care prin refuzul său de a se adapta schimbă, de fapt, societatea. (Adina Popescu)

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.