Liceul – o instituție

Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Cînd am dat admitere la liceu, acum vreo 25 de ani (cînd au trecut?), m-am lovit de primul mare paradox din viața mea de adolescentă, un mini-adult, în fond. Și de prima mare dezamăgire. Am ales, la sugestia părinților și a profesorilor din gimnaziu, un liceu de top din București cu un profil principal de matematică-fizică (pe atunci nu exista faimosul profil mate-info, căci „info” era reprezentată de niște computere arhaice, nimeni nu știa ce presupune materia asta enigmatică). Nu mă omoram nici după matematică, nici după fizică (însă nici nu le uram), dar am înțeles că toate liceele de top din oraș, precum „Sava“, „Lazăr“ sau „Mihai Viteazul“, aveau acest profil în prim-plan, acolo mergeau toți copiii „buni”, iar la filologie ajungeau doar elevii care „nu aveau suficient creier” pentru mate-fizică, că „ăsta e viitorul”, mi s-a spus. Și pentru că nu voiam să mă prezint prost în fața viitorului și nici să-mi petrec cei patru ani de liceu alături de niște colegi cu minte puțină, am făcut meditații la matematică (așa cum se face și acum) ca să intru la profilul dorit, unde se intra cu o medie de peste 9.50, așadar stres mare pentru niște bieți copii de 14 ani, cu departajări la sutimi (ca și acum). La liceele de top existau, desigur, și niște clase amărîte de filologie, însă aici ajungeai „prin alunecare”, dacă nu aveai medie de mate-fizică. Paradoxul era următorul: dacă erai brici la mate și luai 10 la examen, dar erai slab la română și căpătai un 6 sau un 7, nimereai la clasa de limbi străine sau în cel mai bun caz la chimie-biologie. I s-a întîmplat celui mai bun prieten al meu din gimnaziu, astăzi lucrează de mulți ani în IT, are firma lui proprie și cîștigă de zece ori mai mult decît mine. Eu am intrat, însă, la mate-fizică și un an întreg am făcut mișto de Ionuț că se chinuie la chimie-biologie, în timp ce mă rugam de el să mă ajute la tema de la mate, căci din matematica liceului meu de top nu mai pricepeam nimic. Profii lucrau la clasă exclusiv cu marile „valori”, copii de olimpiadă, iar noi, cei mai puțini dotați, formam o gloată amorfă care împușca cinciul. Mi-am găsit alte debușeuri și cumva adevărata menire, am participat la concursuri de literatură pentru liceeni, puține pe atunci, și am supraviețuit cu greu celor patru ani de liceu care au fost cumpliți, deși mi se promisese că va fi cea mai frumoasă perioadă din viață. La Bac, m-am lovit de un al doilea paradox – am luat 8 la română pentru că am scris „din mintea mea” o analiză literară, în timp ce colegii care învățaseră pe de rost comentariile literare dictate de profesor au luat 10. 

Așadar, au trecut 25 de ani, un sfert de secol, de la întîmplările povestite mai sus și care apar și în alte variante în paginile Dosarului de față, iar întrebarea este: în ce măsură s-au schimbat lucrurile? Mai există astfel de paradoxuri? A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață? Care să le oferă un minimum de cultură generală? Formează această instituție caractere? Avem profesori de liceu dedicați, cu vocație? Ce reprezintă pentru copiii de astăzi anii de liceu? Dar pentru părinții lor? Poate că nu întîmplător, însă neprogramat, Dosarul apare în timpul celei mai importante greve a profesorilor din ultimul deceniu, iar principala revendicare este aceea de a avea salarii decente, adecvate vremurilor în care trăim. Pentru că un salariu decent reprezintă și o formă de respect care li se acordă din partea statului român. Însă, dincolo de salarii, vor reuși ei să schimbe sistemul? (Adina Popescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.