⬆
Tema săptămînii
Pagina 51
„Românilor le e frică de ei înșiși“ – interviu cu jurnalistul Nicolas DON
Frica de inițiativă, frica de a-ți asuma responsabilitatea, neîncrederea în sine. Este un soi de cultură a protejării față de exterior, întărită de comunism, unde totul se întîmpla la tine acasă, toți șușoteau în bucătărie, departe de sufragerie. Unde aveai telefonul care putea fi ascultat.
Frica naște monștri, curajul naște libertate
– Dvs. ați donat vreodată haine? – Eu? Nuuu. Nu, că am nevoie de ele. – Dar le purtați pe toate? – Nu, dar nu contează asta, contează că le am în dulap.
De ce se tem europenii
93% dintre spanioli şi 91% dintre francezi s-au referit la gruparea SI ca la o «ameninţare majoră». Majoritatea sondajelor au fost realizate în aprilie, la o lună după ce militanţi loiali Statului Islamic au ucis 32 de persoane la aeroportul şi metroul din Bruxelles.
Bau-bau vaccinare
Ești cam ciudat/ciudată dacă nu ai fost niciodată vaccinat sau dacă nu ți-ai vaccinat deloc copilul. Pentru că faci parte dintr-o minoritate mondială: astăzi, 88% din copiii din toată lumea au fost vaccinați cel puțin o dată pînă la împlinirea vîrstei de un an (sursa: Organizația Mondială a Sănătății).
De ce se tem românii
Conform unui sondaj IRES, realizat la finele anului trecut, doar 17% dintre români cred că țara merge într-o direcție bună – criza politică majoră fiind percepută ca o amenințare la adresa vieții personale.
Dăncila fricii noastre
Este halucinant cum media românească vînează cu asiduitate greșelile de limbă ale premierului, dar se uită extrem de puțin la substanța spuselor acestuia.
A învăța de plăcere
Nu mergeam cu plăcere la cursuri, orele de matematică și de fizică mi se păreau lungi, epuizante și inutile, fiindcă aveam senzația că nu învățam nimic. Sau cel puțin nimic folositor pentru viitorul meu, în care visam că voi scrie cărți și articole pentru ziare.
Otilia, enigma și idiotul
Ce le spunea antrenorul? „O idee nu e mare decît dacă poţi să ieşi cu ea pe stradă.“ „Care e felul tău de a privi lumea? În lumina cărei idei apărute în tine lucrurile vor arăta altfel decît au arătat pînă acum?“ Și, în finalul oricărei întîlniri de antrenare, e important să îți fie clar cum poți să acționezi ca să faci ceva, să treci în real ceea ce vrei să realizezi.
Din experiențele unui lector
După terminarea unui curs, după despărțirea de o grupă, mă întreb adeseori ce s-a mai întîmplat cu persoanele respective, ce au mai făcut și în ce măsură și în ce manieră i-au ajutat cele discutate.
Despre scrisul sezonier
Cu Mircea, orele de română căpătau un design high-tech de navă spațială ce călătorește prin hiperspațiu și aterizează în cele mai ciudate colonii literare. Printre punctele de sprijin ale reconversiei mele periodice, un loc privilegiat îl au aceste întîlniri providențiale cu specialiști în explozibil literar.
Punct și de la capăt
M-am înscris în Academia de dans pentru seniori. Toată viața mi-am dorit să dansez, dar mereu am amînat dansul pentru mai tîrziu. Și după dans am ajuns la yoga, așa că tocmai am descoperit o lume fascinantă, cu mirosuri și sunete neobișnuite.
Experiențe care te fac să pierzi noțiunea timpului
Poate că femeile sînt mai interesate de dezvoltarea lor personală (care apare ca efect secundar oricare ar fi specificul atelierului) și „dubito“ mai des – oare aș putea să fac asta mai bine? Oare îmi folosesc timpul bine?
Training sau educație continuă
Un domn de 82 ani tocmai a absolvit masterul la Facultatea de Istorie a Universității București. Un instantaneu de educație continuă.
„Școala altfel“
Voiam să socializez și să (mă) joc! În nici un caz n-am mers să „monetizez“, un cuvînt la modă astăzi
Omul potrivit la locul potrivit
Întrebarea „Cu ce te ocupi?“ mi-a creat, de cele mai multe ori, o stare de disconfort. Directă, mă arunca de fiecare dată, nemiloasă, în hăul dezamăgirilor și-al întrebărilor fără răspuns.
„Educația nu se termină odată cu școala sau cu facultatea“ – interviu cu Sandra ECOBESCU, președinta Fundației Calea Victoriei
Este o experiență extraordinară să te întorci la școală după mai mult de douăzeci de ani.
Diferența internă
Cît de ruralizate sînt orașele și cît de modernizate sînt satele? Zonele post-industriale sau localitățile mono-industriale trebuie considerate orașe sau sate?
Permanenta tentație iliberală
Orașul este cel care permite dinamica emancipării, atît teoretice, cît și practice, încă din antichitate: mai întîi sub formă religioasă, apoi filozofică, apoi politică (democrația antică greacă și sistemul juridic, instituțional, politic roman) și în final economică – începînd cu orașele medievale italiene, apoi, în secolele XVI-XVII, Anvers, Amsterdam și Londra.
Maimuțe și șobolani
Frustrarea legitimă a devenit dispreț de castă. A fost epoca „ciumpalacilor“. „Uitați-vă la aceste maimuțe!“ – se mai revolta încă zilele trecute, privind participanții la mitingul PSD, un comentator de pe un post anti-PSD.
Satorașul, o lume ajurată
Îmi plac casele cu fațade albe, peste care vibrează umbrele frunzelor la fiecare adiere de vînt. Văruiesc în fiecare an. Vecina din capul drumului zice: mai bine dați cu lavabilă, noi dăm cu asta și pe pomi. În cealaltă casă, trebuie împrospătați puțin pereții interiori. Șeful de echipă mă întreabă: dăm cu valabilă sau vreți tapet?
Ca un arhipelag în derivă: satele României
udecat numai pe mediul rural, România este cu o rată de mortalitate infantilă imediat sub cea a Bulgariei. Este evident că în această ecuație a sărăciei rurale din România contează nu numai economia și educația de nivel precar, ci și starea proastă serviciilor sanitare locale și regionale.
„Am refuzat să desființez satele“ – interviu cu arhitectul Șerban STURDZA
Era o chestiune de control. Pe de o parte, se dorea controlul populației, pe de alta, controlul productivității.
Bine ați venit în timpurile noastre
Ceaușescu și „dobitocii“ din jurul său, indiferent de eșalon, au decis să treacă țara printr-o a doua industrializare.
Problemele săteanului sînt singurele care contează
Şi, îmi spune votantul, în ziua în care ne cheamă, pe primul pe care îl văd, pe ăla pun ștampila. Dar nu e vreo diferență între ei? – întreb eu. Nu, și nici nu contează, înțeleg din răspuns.
Nostalgie combinată cu depresie generală – interviu cu Ioana CÎRLIG și Marin RAICA
În Anina, un domn la cîrciumă ne spunea că au rămas doar bărbații, și își spun văduvi veseli. Soțiile sînt plecate la muncă în străinătate și trimit bani acasă.
Veghe și supraveghere
Din universul paznicilor nu lipsesc portretele feminine: un text apărut în Viața Românească în 1954 vorbește despre „paznica încălțată cu cizme soldățești“ dintr-un penitenciar, și, în Ion, Liviu Rebreanu o evocă pe Savista, „o paznică neprețuită“.
Îngeri și oameni
„Se crede că fiecare om are un înger păzitor, care are îndatorirea să-l păzească din ziua botezului pînă la acea a morții“
Sub munți
Grădina Maicii Domnului. Asupra României stau îngeri de pază, de asta noi ne păstrăm credința noastră ortodoxă, facem Catedrala Mîntuirii Neamului. Crezi că Ceaușescu a căzut că așa au vrut americanii și rușii la Malta? Nu, copile, a pierit de Nașterea Domnului, pentru că s-a atins de biserici!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti)
Nu există fiinţă creată care să fie în afara oricărei protecţii. Nimic nu e cu totul lipsit de apărare. Tocmai pentru că a fi creat înseamnă a avea o existenţă derivată, adică a exista depinzînd de un principiu superior, a fi creat echivalează cu a fi asistat.
Doamne, păzește-i pe păzitori!
Te simți cu adevărat protejat doar de cel care te iubește. Aș conchide foarte scurt: nu există protecție adevărată și pază adevărată fără iubire, căci fără iubire, paza și protecția pot sufoca și chiar ucide.
O genealogie a supravegherii
În zilele noastre, „nevoia“ de a fi non-stop conectaţi ne face să purtăm în buzunare şi genţi dispozitive de supraveghere (smartphone, laptop), iar sentimentul general de vulnerabilitate, indus de mediatizarea atîtor sinistre atentate teroriste din ultimii ani, ne determină să consimţim la supraveghere generalizată, rămînînd, totodată, într-o stare de alertă constantă.
Agenții „gospodari“ și paradoxul insecurității securității
„Nea Nelu, adună matale coșurile astea, nu mai au oamenii pe unde să treacă“, se adresa o casieriță agentului de pază, un bătrînel simpatic, de la magazinul de la colț, rebranduit acum de un lanț de supermarket-uri care au împînzit Bucureștiul.
Biceps şi forceps în bodygîndirea românească
E vorba de inşi cu anatomie variabilă, care au renunţat la gît şi care, văzuţi din spate, au ceafa montată direct pe omoplaţi. Sînt băieţi care asudă la sală şi merg cu braţele încovoiate pe lîngă corp, aidoma unor culturişti coborîţi de pe podium sau unor personaje simpatice şi păroase din integrala Tarzan.
Bodyguard sub clar de lună
Nu trageți în bodyguard! Indiferent de cum arată acesta. Nimeni nu face meseria aceasta din plăcere. Cu sau fără uniformă, cu sau fără pantofi cu vîrful în formă de cioc de rață.
„Umorul te scoate din frică“
Înjurătura, cum o fi ea făcută, este între frică și glumă. Te scuturi de rău c-o înjurătură cum o faci cu o glumă. Acum, îți dai seama, am scos gluma cucoană mare, regină.
Un fel de istorie
Dacă mergi în tren, fără să te uiți pe fereastră, ai sentimentul că stai pe loc.
Revoluția lui Cațavencu - interviu cu Viorel Moțoc, redactor Cațavencii, membru fondator Cațavencu și Academia Cațavencu
Am ajuns la începutul lui februarie ’90. Era un prieten de-al meu, coleg de facultate, Papi îi spuneam noi, care mi-a zis la un moment dat că, împreună cu nişte cunoscuţi, scoate un ziar, Caţavencu, şi avea nevoie să mai venim şi noi, colegii lui de la Litere, dacă putem, să scriem la ziarul respectiv.
Scanner pentru impostori
Ocupaţi să-şi camufleze indigenţa neuronală sau inadecvarea, impostorilor nu prea le arde de umor.
„Un prost care rîde e mai prețios decît unul care se supără“ - interviu cu Mimi Brănescu, scenaristul serialului Las Fierbinți
„Păi, rîdem, glumim, da’ e groasă ce se întîmplă în țara asta. Nu prea îți mai arde de rîs.”
Publicul de atitudine și frustrările din politică - interviu cu Călin Petrar de la Times New Roman
M-a distrat Kant. Are o glumă. E ca și cum ai mulge țapul cu ciurul. Și, nu știu, în umor despre asta e vorba. Să vezi un subiect prin prisma absurdului.
Hazul și „copiii veacului“ - interviu cu Nechifor Bugeac, creatorul paginii de Facebook „Letopiseț“
„Mă tem că nu atîta gloatele sînt proaste, cît aceia carii se cred înțelepți.”
Pe scurt, despre Divertis - interviu cu Cristian Grețcu
Umorul nostru era dat de două componente: textele scrise de noi (și noi absolut toți scriam texte, mai mult sau mai puțin bune) și cel dat de interpretarea personajelor.
„Stand-up-ul nu-i banc“ - Interviu cu Teo, Vio și Costel de la Stand-up comedy – Club 99
„Vacanța Mare s-a prăjit pe televizor. Ca și Divertis-ul. N-au mai avut relație directă cu publicul.”
Tetelejurnal și umorul - Interviu cu Alexandru Duțu, coautor al Tetelejurnalului
Ca să ne exprimăm ca marii filozofi de pe Facebook: în umor cel mai important este să știi cînd nu trebuie să faci umor.
În numele tătucului
Cea mai vizionată producție zilnică a postului, Starea nației, se pregătește de ieșirea din grilă.
Un acquis solid
La cincizeci de ani după declanşarea revoltelor, încercăm să facem un bilanţ provizoriu.
Un an nebun - scurtă cronologie
■ 7 mai – Declarație a președintelui De Gaulle: „Nu putem tolera violențele din stradă“.
Sfîrșitul paternalismului
Clasa conducătoare trăia încă în iluzia legitimității oferită de cîștigarea războiului și a creșterii relative a bunăstării.
Un moment fondator?
Mai ‘68 este momentul de afirmare politică și culturală a unei generații care se născuse după încheierea războiului și crescuse în deceniile de creștere economică fără precedent.
„Ne mobilizam în fața Sorbonei ca să împiedicăm «Occidentul» să intre”
Acest ideal al timpului liber, cu locuri de muncă împărțite egal, s-a dus pe apa sîmbetei. O utopie, dar utopiile nu se nasc pentru a se realiza complet, ci pentru a lansa lucrurile.