Doamne, păzește-i pe păzitori!

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Doamne, păzește i pe păzitori! jpeg

Ziua Sfinților Arhangheli ne-a prins anul acesta într-o fază alarmant de nefilozofică. Afară vîntul de toamnă șuiera nebunește parcă prevestind trîmbița Domnului, iar ploaia măruntă, dar hotărîtă, a lichefiat și a întins mizeria de pe străzi. În biserică, surpriză: credincioșii contrastau izbitor cu atmosfera de afară, iar cel mai abitir, părintele. Optimism eschatologic exaltat, cîntări pe tonalități inuman de înalte, semn al preludiului extazului divin, însemnarea repetitivă spasmodică cu semnul Sfintei Cruci surprind această atmosferă extatică. Corolarul itinerariului sacramental a fost negreșit predica părintelui. Pe ton înalt, cu gesticulații bruște ale mîinilor, îndreptate preponderent către Pantocrator, ne-a vorbit despre îngeri ca și cum ar fi fost frații lui… Frații lui mai mici, evident. Jargoanele seminaristice adaptate la cotidian n-au lipsit: Sfîntul Mihail cu părul lins e îngerul dreptății (bad cop), iar Gabriel cu părul creț e îngerul milostivirii (good cop). Ce ne-a frapat este că de mai multe ori a accentuat că îi simțim lîngă noi în tot ceea ce facem, semn că noi stăm cam prost cu simțirea. După predică, descumpăniți oarecum, ne-am dosit într-un apartament de pe Bulevardul Libertății, am deschis două sticle de vin „Incantation“ și am început să filozofăm în formatul binecunoscut de simpozion (syn + pino = a bea împreună). Personajele simpozionului sînt Cristi (Cr), Clement (Cl), Mihai (M) și Ion (I), toți credincioși în îngeri, dar fără să-i fi văzut vreodată.

Cristi: Dragi sympotes, astăzi vă propun să discutăm despre paza cerească, despre păzitorii cerești în raport cu paza și păzitorii lumești. Dumnezeu Proniatorul care poartă de grijă tuturor, sfinții și îngerii lui sînt păzitorii noștri cerești. Păzitorii lumești sînt în primul rînd instituțiile abilitate, bodyguarzii statului, poliție, armată, servicii secrete, care trebuie să ne apere de orice pericol. Toate aceste instituții sînt indispensabile societății, dar este vorba de o pază destul de impersonală, pentru că ei păzesc în primul rînd niște mase, apoi niște oameni. Ei servesc în primul rînd patria ca entitate, apoi oamenii care fac parte din această entitate, pe cînd Dumnezeu, sfinții și îngerii lui slujesc și păzesc pe fiecare în parte. Cei dintîi își fac datoria, pe cînd Dumnezeu ne apără pentru că ne iubește. De multe ori iubirea pentru o entitate, gen patrie, popor, se cam evaporă cînd ajunge la membrii acelei entități!

I: Tocmai de aceea e greșit să spui că Dumnezeu iubește poporul. Dumnezeu iubește oamenii din acel popor. Pe fiecare în parte. Cum spunea Vasile cel Mare, Dumnezeu se împărtășește fiecăruia în parte în așa fel încît fiecare îl simte întreg pe Dumnezeu ca și cum ar fi numai al lui. Este vorba de o legătură personală. Nu mai vorbim (că nu e tema noastră) că filetismul este o erezie condamnată de Biserica universală a lui Hristos. Deci această pază a lui Dumnezeu este una personală, plină de iubire. Fiecare din noi avem de la Dumnezeu un înger păzitor, un înger al nostru, care nu e al nostru, nu ne aparţine, ci ne e dat de Creatorul lumii, cum bine observă angelologul dilematic.

Cl: Păi, ce să facem, să desființăm poliția, armata, serviciile, că sînt, chipurile, impersonale și că nu iubesc și să ne lăsăm doar în seama îngerului păzitor? Și va fi rătăcirea cea din urmă, mai rea decît cea dintîi, cum zice Biblia. Așa e cu voi! Nu zice apostolul Pavel că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul neorînduielii, akatastasias în greacă, adică este un Dumnezeu al respectării ordinii? Toate aceste orînduiri nu sînt făcute pentru binele fiecăruia dintre oameni?

M: Mi-aduc aminte de o predică a unui episcop care relata cum a fost salvat de îngerul păzitor un copil de trei ani care a căzut de la etajul 4. De acord, dar legitim îmi pun întrebarea: în alte cazuri de astfel de accidente, îngerul păzitor arondat altor copii accidentați ce făcea? Era în concediu? Nu neg existența îngerilor, părintele chiar m-a convins astăzi (sic!), dar nu înțeleg cum există! Iar a minimaliza munca unor oameni care ne protejează pentru că ne apără îngerul păzitor mi se pare ridicol!

I: Nu am negat și nu am minimalizat rolul acestor apărători, ci doar am subliniat relativitatea și uneori inconsistența acestei protecții. Mai mult, susțin cu tărie și impersonalitatea acestei paze care ar putea fi și periculoasă, pentru că poate duce la idealisme rupte de omul concret. Păzitorii pot ajunge să iubească niște idealuri inculcate de propaganda statului, uitînd de omul concret. Și paznicii din timpul prigoanei comuniste, milițenii, securiștii, gardienii, poate credeau că ne apără de instigatorii imperialiști, așa se face că i-au păzit bine pe prințul Ghika, pe Arsenie Papacioc, Dumitru Stăniloae, Gheorghe Calciu și mulți alții!

Cl: Asta mi se pare o diversiune inspirată chiar din propaganda lui Makarenko! Noi discutăm despre instituțiile de astăzi, nu despre organele represive din timpul comunismului. Iar aceste instituții sînt alcătuite din oameni care apără alți oameni, pe noi, oameni, persoane, de furturi, de tîlhării, de atacuri teroriste. Sînt oameni pentru oameni! Nici noi nu absolutizăm munca lor, evident sînt multe neajunsuri, dar a blama munca lor este cu siguranță o mare greșeală, inspirată dintr-un idealism religios foarte periculos.

M: Exact! Cum ai spus, Dumnezeu iubește ordinea – morală, socială –, iar ordinea aceasta se realizează prin oamenii din aceste instituții abilitate să ne protejeze, nu prin – sau mai bine zis nu în primul rînd – prin îngeri păzitori. Apoi, și acești soldați au îngeri păzitori care îi îndeamnă să-și facă datoria. Este vorba de o viziune pragmatică, nu de idealisme. Iar noi, oamenii protejați de ei, am face bine să-i susținem pe acești oameni care au o ocupație foarte periculoasă, nu să le blamăm, minimalizăm munca, din cauza unor greșeli ale unora dintre aceștia.

Cl: Este foarte greșită, antiscripturistică și antipatristică atitudinea multora din Biserică (nu a prelaților, că ei se înțeleg bine cu aceste instituții), dar în special a celor mai tineri dintre ei, care blamează poliția și alte instituții pe motiv că ne sînt suprimate libertățile. Fără acești păzitori ar fi haos și nu cred că haosul înseamnă libertate. Zilnic țipă pe rețelele de socializare că aceste instituții le încalcă drepturile, deci le restrîng libertatea, deși au toată libertatea, chiar și să-i înjure zilnic. Mai mult, apropo de libertate, Maxim Mărturisitorul spune că adevărata libertate, cea pe care o are Dumnezeu și spre care tindem noi, este dincolo de opțiune!

M: Pune, te rog, cu dedicație pentru acești tineri rebeli din Biserică, cei care sînt împotriva orînduirii, și versetul lui David: Domnul este luminarea și mîntuirea mea, de cine mă voi teme?

Cr: Aici, în acest punct, vă dau dreptate. Cît privește tema noastră, discuția despre păzitorii lumești este una principială, nu conjuncturală. Discutăm despre principii, nu despre situații. Nimeni nu a negat sau minimalizat importanța acestor păzitori, doar am spus de la început că sînt indispensabili societății. Dar nu putem să nu observăm, apropo de idealisme, și insuficiența lor, oricît de performanți ar fi. Chiar și un impersonalism ineluctabil pentru astfel de instituții, pentru că ei acționează ca o entitate. Evident, nu putem exclude de tot nota personală în acțiunile lor, de vreme ce, așa cum ați spus, sînt oameni care lucrează pentru oameni. Dar chiar și așa, este vorba pe de-o parte de o protecție a unor oameni făcută de oameni cu toate neputințele lor și pe de alta de o protecție a oamenilor de către Cel ce a făcut cerul și pămîntul. Și da, protecția lui Dumnezeu este una plină de iubire.

I: În general, e valabil și între oameni, te simți cu adevărat protejat doar de cel care te iubește. Aș conchide foarte scurt: nu există protecție adevărată și pază adevărată fără iubire, căci fără iubire, paza și protecția pot sufoca și chiar ucide.

Ploaia s-a oprit, iar un curcubeu luminos intens și-a făcut loc printre blocurile comuniste. Instantaneu ne-am amintit cuvintele nemuritoare ale Psalmistului: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.