Punct și de la capăt

Monica PATRICIU
Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Punct și de la capăt jpeg

Mă număr printre cei care au făcut școala la timpul ei. Și pe atunci, la Timișoara, și la liceu, și la facultate erau profesori excepționali. Doar doctoratul a venit cam tîrziu, dar lucrînd la teză am avut șansa s-o cunosc și să mă împrietenesc cu Mihaela Tonitza Iordache, conducătoarea lucrării mele, despre strategii repertoriale la Teatrul Național Radiofonic.

După mulți ani de presă, dintre care douăzeci la Radio România, într-o zi am fost anunțată că trebuia să ies la pensie. Mi s-a înmînat decizia de pensionare și gata. Punct. Un punct cu valoare de virgulă pentru că viața mea a continuat și continuă cît va vrea Dumnezeu. Ca să nu alunec în depresie și plictis, ca să nu mă apuc să joc canastă ore în șir sau să eșuez într-un fotoliu cu ochii la televizor, m-am gîndit să fac ceea ce mi-a plăcut toată viața. Și cum de mică am învățat fără efort și cu bucurie, cum vîrsta nu mi a afectat curiozitatea și cum nimeni nu-mi poate lua plăcerea de a învăța, m-am decis să fac diverse cursuri.

Și cursurile, unul mai interesant decît celălalt, au venit spre mine parcă atrase de un magnet. Am început cu „Scrie despre tine“, care a fost doar pe jumătate ceea ce am crezut, adică un curs de scriere creativă. În același timp, a fost un curs de actorie care mi-a făcut mare plăcere. Supravegheați atent de un tînăr actor sever și exigent, am improvizat ore în șir. Acolo m-am împrietenit cu Alina, cu Carmen, cu Oana, cu Bogdan, acolo le-am cunoscut pe Smaranda și pe Delia. Din păcate, după vreo doi ani grupul s-a destrămat. Delia a plecat în India, Alina s-a mutat la Paris, iar Smaranda pe o insulă îndepărtată.

Pe urmă, într-o zi am descoperit Fundația Calea Victoriei și cursurile ei atît de interesante și de diferite, care nu intră în vacanță niciodată. La fundație am învățat despre parfumuri și despre vinuri, am urmat un curs de mozaic, altul despre poveștile care alcătuiesc 1001 de nopți sau despre femeile celebre ale României. Tot la fundație am învățat să fac săpun și cosmetice naturale, și am descoperit farmecul Bucureștiului plimbîndu-mă prin oraș împreună cu Anita Sterea, un tînăr istoric care știe totul despre orașul lui Bucur.

Atunci cînd am vrut să aprofundez anumite teme am reluat anumite cursuri. Cursul despre istoria parfumurilor de la fundație a fost completat de întîlnirile organizate de Artizanii olfactivi, datorită cărora i-am descoperit pe cei mai importanți parfumieri ai zilelor noastre, de exemplu pe Roja sau pe Annick Goudal.

Uneori am încercat să-mi depășesc limitele și, cu toate că n-am talent la desen, m-am înscris la un curs de pictură pe sticlă. Cum-necum, după cîteva ședințe, destul de puține, am reușit să fac un tablouaș de care sînt tare mîndră. Atît de mîndră încît am așezat tablouașul meu în living, lîngă tablourile profesioniștilor. Tot din categoria cursuri cam nepotrivite pentru mine au fost cîteva lecții de educație financiară. Nu m-am simțit ca peștele în apă, ba chiar am tot vrut să renunț la cursul acela complicat pentru mine, dar mi-am dat seama că am nevoie de anumite informații dintr-o zonă cu care sînt mai puțin familiarizată.

Au mai fost cîteva cursuri de scriere, evident, cele mai bune din oraș, pentru că între timp am devenit specialistă în alegerea cursurilor. Apoi am devenit academiciană și asta pentru că m-am înscris în Academia de dans pentru seniori. Toată viața mi-am dorit să dansez, dar mereu am amînat dansul pentru mai tîrziu. Și după dans am ajuns la yoga, așa că tocmai am descoperit o lume fascinantă, cu mirosuri și sunete neobișnuite.

Din fericire, mai am încă multe de învățat și sînt sigură că din meseria de elev n-am să ies la pensie niciodată. Zilele trecute, întîlnindu mă cu o prietenă, a trebuit să răspund la întrebarea aceea banală și puțin enervantă: „Ce mai faci?“ I-am răspuns că urmez curs după curs și că n-am timp să mă plictisesc. Privindu-mă zîmbind, mi-a spus cîteva cuvinte pe care nu le pot uita: ești liber doar atunci cînd faci ceea ce-ți place. Așa e. Prietena mea are dreptate. 

Monica Patriciu a absolvit Facultatea de Filologie și din 1990 a realizat emisiuni pentru Radio România.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.