Îngeri și oameni

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Sub munți jpeg

În ultimul său interviu televizat, președintele Mitterrand a fost întrebat dacă știe ce este „la part des Anges“, întrucît se născuse lîngă localitatea Cognac. Bineînțeles că știa despre acea parte a băuturii care este lăsată să se evapore din butoaie, pentru a-i spori tăria. Profitînd de acest subiect, realizatorul îl întreabă dacă „a simțit prezența benefică a îngerului“. „Mama m-a învățat că am un înger păzitor. Ei bine, nu l-am întîlnit niciodată…“ Și continuă: „Știți, îngerii sînt o invenție recentă, ei au început să apară cu 200 de ani înainte de Hristos. Să spunem că sînt foarte moderni îngerii“.

Paradoxal, deși în ultimele decenii a apărut o imensă literatură despre îngeri, provenind din zona teologilor, îngerul păzitor nu s-a bucurat de o abordare sistematică. Istoricii medieviști au fost cei care au aruncat o privire mai atentă asupra subiectului, dar, cu toate acestea, nici pînă acum nu avem o istorie a îngerului păzitor. Există doar capitole mai ample, în istorii ale îngerilor sau în lucrări de angelologie (trebuie amintit aici consistentul capitol din cartea lui Andrei Pleșu Despre îngeri).

Îngerul păzitor, prezent în toate cele trei mari religii monoteiste, era cunoscut în Vechiul Orient, la asiro-babilonieni, precum și în antichitatea greco-romană (în ipostaze de protectori invizibili – genius și daimon – spirite care aveau în grijă individul).

În secolele IV-V, creștinii au preluat această credință, nădejdea în protecția unor spirite celeste fiind adaptată în cadrul oferit de noua religie. Istoricul Peter Brown afirma că „poate nu este surprinzătoare răspîndirea sfîntului patron în cercurile ascetice“, unde călugărul, în singurătatea chiliei sale, avea nevoie de această idee liniștitoare. De exemplu, la „părinții pustiei“ (secolele IV-V), credința va fi îmbrățișată fără rezerve. În Pateric găsim relatări despre capacitățile unor monahi clarvăzători („vederea cu duhul“) de a-i vedea pe îngerii păzitori. Avva Macarie Egipteanul ar fi văzut un roi de draci care înconjurau doi tineri, spre a-i atrage în păcat, însă îngerul păzitor și-a scos sabia și i-a alungat. Despre un alt ascet se spunea că a văzut cum îngerii se depărtează de monahii care discută despre treburi lumești.

Această răspîndire a cultului îngerului păzitor nu a fost lipsită de controverse dogmatice. Scrierile Părinților Bisericii și apoi teologia scolastică au încercat să deslușească trăsăturile protectorilor celești. Sf. Pavel pusese în gardă: „Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și fățarnică închinare la îngeri“ (unii autori creștini au văzut în cultul îngerilor o formă de politeism).

Gîndirea apuseană a fost puternic influențată de grecul Dionisie Areopagitul (secolul V), fondatorul angelologiei medievale, care a organizat lumea îngerilor în „ierarhiile cerești“ cuprinzînd nouă „cete“: Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Stăpîniile, Puterile, Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Îngerii sînt, așadar, cel mai de jos ordin ceresc, dar Dionisie nu amintește nimic în scrierea sa despre îngerii păzitori.

S-a discutat mult, de la Părinții Bisericii pînă astăzi, despre temeiurile biblice ale acestei credințe. Potrivit unor autori, textele biblice referitoare la îngerii păzitori sînt ambigue, aluzive. Avem episodul tînărului Tobit, care este însoțit într-o călătorie de arhanghelul Rafael, în chip de om, fără ca Tobit să știe cine este. În Psalmul 90: „Nu vor veni spre tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.“ În schimb, alți autori consideră că există numeroase alte pasaje în care se afirmă explicit prezența îngerului tutelar. Iisus spune: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu“.

Convingerea că oamenii au un protector celest a fost îmbrățișată de majoritatea Părinților Bisericii, fiind prezentă în învățăturile lor: Grigore din Nazians, Eusebiu din Cezareea, Ieronim etc. Dezbaterile patristice au vizat mai multe întrebări: toți oamenii beneficiază de această protecție sau numai cei credincioși?; îngerul proteguitor își face apariția în momentul concepției copilului, în burta mamei, la naștere sau doar la botez?; este suspendată protecția dacă omul păcătuiește?

Acest imaginar al raporturilor cu nevăzutul a primit un element suplimentar. Grigore de Nyssa, Ioan Casian, Filon din Alexandria au preluat și creștinat o idee mai veche, prezentă în religiozitatea populară din Antichitate: fiecare om are atît un genius albus – spirit bun, cît și un genius niger – spirit rău. Așadar, fiecărui om îi este repartizat și un diavol, care îl ispitește pe om, avînd misiunea de a-l duce la pierzanie.

În secolul al XIII-lea are loc un reviriment al angelologiei, mai ales datorită scrierilor lui Toma d’Aquino. Pe patul de moarte, în 1274, acesta s-ar fi destăinuit că, în tinerețe, familia ar fi vrut să l îndepărteze de la cariera teologică, astfel că frații săi i-au adus o prostituată. El rezistă tentațiilor carnale, intră în transă și are viziunea a doi îngeri care vin și îl eliberează.

Contrareforma va da un impuls nebănuit credinței în îngerul păzitor, care primește o consacrare catehetică și liturgică. Cartea iezuitului Coret, L’ange conducteur (1683), adevărat bestseller, are 500 de ediții pînă în 1740. Cuprindea rugăciuni adresate îngerului, sfaturi cum să te porți cu el și, mai ales, erau descrise atribuțiile protectorului în momentul morții.

Istoricul Philippe Ariès consideră că, începînd cu secolul al XIII-lea, îşi face apariţia o nouă atitudine faţă de moarte. Imaginile Judecăţii de Apoi reprezentau scena resurecţiei morţilor, care îl aclamă pe Iisus. Nu este nici judecare, nici condamnare. Morţii care aparţin Bisericii se „odihnesc“ pînă în ziua reîntrupării. Mîntuirea avea un caracter universal.

Se produce o mişcare lentă de ierarhizare a credincioşilor, ei situîndu-se în perspectiva eschatologică în funcţie de aspectul moral al conduitei personale. Judecata de după moarte capătă un caracter individual. Păcatele sau faptele bune nu aveau cum să treacă neobservate. Nu este deci întîmplătoare credința în prezența permanentă a celor doi observatori: cel bun și cel rău.

O mutaţie în planul mentalităţilor, similară celei din Occident, se va produce şi la noi în secolul al XVI-lea. În pictura murală din Țările Române, în credințele populare și în texte apocrife primesc o mare amploare teme precum „Vămile văzduhului“, „Judecata de Apoi“, în toate acestea figurînd ideea Judecăţii individuale.

Și la români este atestată credința în îngerul păzitor: „Se crede că fiecare om are un înger păzitor, care are îndatorirea să-l păzească din ziua botezului pînă la acea a morții“ (Arthur Gorovei); „Omul nu-și vede nici Îngerul păzitor, nici Diavolul, căci de i-ar vedea, ar sta veșnic la sfadă fie cu unul, fie cu celălalt“ (Tudor Pamfile). Ca și în Occident, și în credințele românești îngerul păzitor are un rol psihopomp, asistă la momentul agoniei, unde are loc prima încleștare cu demonii, prezenți și ei. După moarte, consolează sufletul dezorientat, apoi îl escortează pentru a-l duce în fața Judecății, protejîndu-l pe drum de atacurile diavolilor.

În această călătorie, sufletul trebuia să treacă de proba „Vămilor văzduhului“. Fiecare vamă corespunde unor păcate. La aceste vămi sufletul este întîmpinat de diavoli care îi arată păcatele comise. Toate faptele sale fuseseră prompt înregistrate, acumulate în dublă partidă, de către „scribii-contabili“ ai celeilalte lumi. Sufletul nu poate contesta învinuirile demonilor, pentru că aceştia au evidențe scrise. Îngerii au și ei o „documentație“ cu faptele bune. Dacă are mai multe fapte rele decît bune, sufletul nu mai are nici o scăpare, fiind tîrît în Iad. Într-o legendă avem o imagine foarte plastică: la fiecare dintre Vămi este o „canţălărie“ unde „dracii scriau pe piei de dobitoace“. Cînd se apropia sufletul însoţit de îngerul protector, diavolul „scotea o piele de bivol tăbăcită din sîn, scrisă toată şi le-o întindea“. Aşadar, fiecare om posedă un „dosar“ propriu cu care se înfăţişează în faţa Judecăţii. În imaginarul lumii de dincolo, circuitul „birocratic“ al faptelor oamenilor este foarte bine organizat. Într-un text apocrif din secolul al XVIII-lea găsim credința că îngerul păzitor ia sufletul omului şi îl duce să asiste la prohod şi la praznic și scrie de cîte ori zic oamenii „bogdaproste“ pentru sufletul defunctului.

Biserica a refuzat ca îngerii păzitori să primească un nume. Cu toate acestea, astăzi, găsim o întreagă literatură ocultă, conțind o nebuloasă mistico-ezoterică și magică despre îngerii păzitori: formule pentru a fi invocați spre a li se cere favoruri, li se poate afla numele în funcție de ziua și anul în carte te-ai născut etc. Am completat acum și eu un test găsit pe Internet și am aflat numele îngerului meu. M-a mirat mențiunea că ar fi specializat în protejarea celor ce se dedică studiului fizicii. Se pare că nu l-am întîlnit… 

Alexandru Ofrim este conferențiar univ. dr. și predă cursuri de istorie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Humanitas, 2011.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.