Maimuțe și șobolani

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Maimuțe și șobolani jpeg

„Chestiunea agrară / țărănească“ are la noi o lungă istorie, care ar trebui cunoscută pentru a ști și înțelege de unde am pornit. Dar cine mai are răbdare în zilele noastre de așa ceva? Să ne limităm deci la perioada recentă.

După căderea comunismului, mai degrabă tacit politic, dar tot mai evident socio-economic, au avut loc, de fapt, două tranziții: una urbană (a urbanului mare și mijlociu) spre economia de piață și una rurală spre „feudalism“ – mai exact, un abandon al ruralului, care a ajuns să dezvolte astfel relații majoritar de tip precapitalist. Astfel, „prin construirea a două sisteme de distribuţie principale relativ autonome între ele, societatea românească a fost practic descompusă în două societăţi alternative“ – rezumă Vladimir Pasti. În toată această perioadă nu a existat nici o politică agricolă coerentă și consistentă, ci doar eventuale inițiative – dintre care unele au fost bune, dar fără a fi integrate într-un „proiect de țară“ viabil. Tranziția spre piața capitalistă a implicat dezindustrializare și a dus la „disponibilizări“ în masă. Primii puși în șomaj au fost cei care primiseră, personal sau în familie, loturi de pămînt prin procesul paralel de decooperativizare. A început astfel migrația inversă: după 1996, fluxul rural-urban s-a inversat, populația ocupată în agricultură a crescut de la 28,5% în 1989 la 43,5% în 2001, pentru a se stabiliza pe la 29% după 2008 (faţă de media europeană de 4,7% – 3,4% în zona euro). Iar acest (nou) rural, sărac și saturat, a alimentat mai departe masiva migrație externă, după cum amintește Dumitru Sandu. În timp, decalajele față de oraș s-au accentuat, nu s-au diminuat: veniturile unei gospodării rurale sînt, în medie, cam jumătate din cele din urban, numărul de locuitori la un medic este de peste 3,7 ori mai mare, procentul persoanelor cu studii superioare este de aproximativ 6,5 ori mai mic decît în urban, peste trei sferturi dintre drumurile comunale și județene sînt de pămînt sau doar pietruite, iar mortalitatea infantilă este aproape de două ori mai mare în rural. Iar lista este mult mai lungă… Cu toate acestea, ruralul este departe de a fi uniform așa cum ne-am obișnuit să-l imaginăm. Un recent studiu Nielsen, de pildă, a constatat că aproximativ un sfert din gospodăriile rurale au venituri peste media națională, iar comportamentele de consum ale tinerilor încep să se asemene tot mai mult cu cele ale tinerilor urbani decît cu cele ale adulților din rural.

Acesta ar fi, în liniile cele mai generale cu putință, profilul decalajului dintre urban și rural. Capitalizînd și manipulînd fricile tranziției, acest decalaj socio-economic a fost însă împachetat ideologic și a dat naștere imaginii publice a celor „două Românii“. Procesul a început din primele zile de după revoluție, cînd Ion Iliescu a stîrnit mai ales populația rurală împotriva „boierilor“ lui Coposu și a „golanilor“ care îi susțin, și care ar fi vrut să-și ia pămînturile și averile înapoi – și mulți au crezut: alungată pe ușă, „lupta de clasă“ revenea pe fereastră. Am deschis porțile democrației prin Dumnezeu („Domnule președinte, credeți în Dumnezeu?“ – a lansat Emil Constantinescu), dar am deschis prin aceasta și cutia Pandorei – și nu a trecut mult pînă cînd cei împotriva cărora fusese lansat acest reușit „marketing electoral“ să-l recupereze pe Dumnezeu și tradiționala sa familie românească și să-i acuze pe foștii acuzatori de „perversități“ de tot soiul – și mulți oameni de la țară, cu frica lui Dumnezeu și mai puțin „iluminiști“, au crezut din nou.

Pe de altă parte, apariția și consolidarea unei clase de mijloc, eminamente urbană, și-a văzut la un moment dat eforturile împiedicate de balastul subdezvoltării rurale. Și așa este, doar că, în loc să abordeze aceste decalaje socio-economice prin mijloace socio-economice, această Românie în oglindă a urbanului educat s-a radicalizat la rîndul ei și a ideologizat „ruralul“: ei, din cealaltă Românie, sînt leneși, proști și asistați social pe munca noastră. Și au crezut cu tărie la rîndul lor; frustrarea legitimă a devenit dispreț de castă. A fost epoca „ciumpalacilor“. „Uitați-vă la aceste maimuțe!“ – se mai revolta încă zilele trecute, privind participanții la mitingul PSD, un comentator de pe un post anti-PSD.

Atacată în interesele sale vitale, clasa guvernantă actuală a reluat pe altă spirală a istoriei strategia inițială a președintelui Iliescu și a stîrnit (mai ales) populația din sate și din micile orașe împotriva burgheziei urbane cu nume de cod „statul paralel“, care, ca și boierii lui Coposu, ar vrea să le compromită toată agoniseala. Și unii (mai puțini însă, se pare, decît se așteptau organizatorii) au crezut din nou: s-a inaugurat vremea șobolanilor.

În ultima vreme s-a votat mai ales negativ, alegînd răul cel mai mic din perspectiva fiecăruia. Sîntem pe cale să votăm împotriva fricii celei mai mari – ceea ce s-ar putea să mobilizeze mai multă lume la vot. Cele „două Românii“ au însă, statistic vorbind, frici opuse și la fel de radicalizate. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Etnogeneză și țuică, Editura Polirom, București, 2018.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.