⬆
după 50 de ani: mai ’68
Un acquis solid
La cincizeci de ani după declanşarea revoltelor, încercăm să facem un bilanţ provizoriu.
Un an nebun - scurtă cronologie
■ 7 mai – Declarație a președintelui De Gaulle: „Nu putem tolera violențele din stradă“.
Sfîrșitul paternalismului
Clasa conducătoare trăia încă în iluzia legitimității oferită de cîștigarea războiului și a creșterii relative a bunăstării.
Un moment fondator?
Mai ‘68 este momentul de afirmare politică și culturală a unei generații care se născuse după încheierea războiului și crescuse în deceniile de creștere economică fără precedent.
„Ne mobilizam în fața Sorbonei ca să împiedicăm «Occidentul» să intre”
Acest ideal al timpului liber, cu locuri de muncă împărțite egal, s-a dus pe apa sîmbetei. O utopie, dar utopiile nu se nasc pentru a se realiza complet, ci pentru a lansa lucrurile.
Tentaţia autocelebrării
Momentul Mai ’68 este sărbătorit în Franţa fără entuziasm, în dezordine şi sub semnul îndoielii.
Viralitatea unui protest legendar
Vocea progresistă e tranşantă: mai lăsaţi-ne cu gauche caviar.
„Nu-ţi îngropa visele!“
Unul dintre profesorii care au făcut atunci front comun cu studenţii de la Nanterre a fost tocmai mentorul actualului preşedinte al Franţei, Emmanuel Macron. Un anume Paul Ricoeur...
Cum m-am „întîlnit“ cu generalul De Gaulle
Anul 1968 a marcat – cu o claritate aproape didactică – decalajul politic și mentalitar între Vestul și Estul Europei.
„Lumea veche“ și lumea nouă
Generația 1968 s-a căsătorit, a făcut copii, i-a educat într-un spirit mai liber decît cel care îi fusese impus de generația părinților, cu reguli mult mai stricte de educație.
„Astăzi, totul e reproducere fără copyright“
Vorba lui Marx: de-a lungul istoriei, lucrurile se întîmplă de două ori: o dată sub forma tragediei și a doua oară în chip de farsă.