Scanner pentru impostori

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
Scanner pentru impostori jpeg

O ştim, ni s-a tot spus: umorul e un bun conducător de inteligenţă, la fel cum solemnitatea e una dintre conductele prin care circulă liber şi înaripat prostia. Sigur, poţi să vezi şi oameni solemni cu umor, numai că solemnitatea lor nu e reală, ci jucată în orizontul autoironiei. Şi cu asta ajungem la un lucru important: umorul nu e întreg fără autoironie. Fără putinţa de-a te detaşa de tine însuţi, de-a nu te mai iubi la oglindă, de‑a te lua peste picior şi la întrebări. Continentul umorului are nevoie de ţara autoironiei. În plus, trebuie demolată prejudecata că umorul e semn de uşurătate. Şi nu numai atît. E înţelept să nu uităm că a existat o vreme cînd cine avea umor se expunea bănuielilor de ţicneală. Spre deosebire de timpurile acelea, astăzi toate sondajele despre viaţa de cuplu exaltă ideea că partenerul sau partenera trebuie să aibă simţul umorului. Dacă el vine la pachet cu o limuzină, o vilă cît un pachebot şi trei conturi în Insulele Virgine Britanice e şi mai bine. Dacă însoţeşte un decolteu abisal, nişte fesieri bombaţi şi două picioare lungi cît o zi fără cafea (expresie braziliană), aşijderea. Oricum însă, umorul a devenit o marfă obligatorie. Aproape că ne vine să salutăm în el înlocuitorul contemporan al cufărului de zestre şi al cornutelor din grajd de odinioară.

t09 jpg jpeg

Şi mai e ceva umorul: un formidabil developator al imposturii. Dacă te foloseşti de umor ca să scanezi viaţa publică (pe cea politică în primul rînd), obţii rezultate spectaculoase. Ocupaţi să-şi camufleze indigenţa neuronală sau inadecvarea, impostorilor nu prea le arde de umor. Iar de multe ori pur şi simplu nu-l au. Dar asta nu înseamnă că nu asigură spectacolul. O fac năvalnic şi năpraznic, fiindcă au drept – să mă scuze Carmen Dan – modus operandi umorul fără voie. Eructaţia neuronală, bazaconia, aberaţia. Toţi cotizanţii pe care i-am antologat în cele cinci volume de nerozii livrate în spaţiul public lucrează în virtutea inepţiei, iar dac-ar fi să găsesc un titlu-umbrelă pentru întregul cvintet, probabil că tocmai ăsta ar fi: „În virtutea inepţiei“. Indiferent dacă sînt şefi de stat sau de partid, senatori sau manelişti, sportivi sau bancheri, şarlavraci sau clar(ne)văzători, au cu toţii voluptatea făcutului de rîs, dublată de o carenţă esenţială: simţul ridicolului. În general, datul în stambă se produce prin vorbe, deşi există şi cazuri cînd umorul involuntar rezultă din situaţii pe care pînă şi unui scriitor inventiv i-ar fi greu să le scornească. Îmi vin în minte cîteva: panourile de afişaj pe care scrie cu litere mari „Afişajul interzis“, mirificul produs „Lămîiţa. Concentrat de portocale“, organizarea unui festival de film într-o reşedinţă de judeţ (Suceava) care nu are nici măcar un cinematograf funcţional sau prezenţa pe hartă a unui sat din judeţul Botoşani unde există director de cămin cultural, dar nu există cămin.

În ceea ce priveşte ideea de a-i aduna laolaltă pe rostitorii de nerozii şi absurdităţi agramate, ea mi-a venit traducînd o antologie de vorbe de duh autentice, semnată de Des MacHale. Atîta doar că Mac-Hale punea accentul pe umorul voluntar („cu premeditare“, cum ziceţi voi) şi pe panseurile atît de amuzante, încît ţi se părea uneori că se găseau la graniţa dintre geniu şi imbecilitate: „Dacă nu ştii unde mergi, o să ajungi altundeva“ sau „Nimeni nu se mai duce la restaurantul acela din cauză că e foarte aglomerat“. Ei bine, eu am aşezat conul de lumină pe umorul involuntar. Şi am constatat repede cît de singur sînt eu şi cît de mulţi şi productivi sînt ceilalţi. Dar nu e prima dată că am un demers în antiteză cu al altcuiva. Ţin minte că, la puţină vreme după ce Cristian Ţopescu publicase volumul Fairplay, care preamărea onestitatea şi cavalerismul din sport, eu am publicat Fanionul roşu, care vorbea despre zece gesturi oribile sau măcar urîte din istoria sportului. La rîndul lor, colecţiile de stupizenii sînt tot rodul unei percepţii în antiteză.

Radu Paraschivescu e scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Două mături stau de vorbă. Scene românești, Humanitas 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
ISIS amenință să se răzbune pe Putin pentru torturarea suspecților de terorism care au ucis 137 de oameni în sala Crocus. „Asasinii” au fost bătuți, electrocuți și mutilați
Gruparea jihadistă Stat Islamic i-a amenințat pe rușii „sălbatici“ cu „masacrul” , inclusiv pe Vladimir Putin, pentru torturarea bărbaților suspectați că au ucis 137 de persoane într-un atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, vineri, 23 martie.
image
Economist șef al BNR: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai. Sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”
Economistul șef al Băncii Naționale Române. Valentin Lazea, recomandă românilor să sorteze plasticele din gospodărie și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a avea un nivel de trai mai bun.
image
Surpriză de proporții în dosarul tragediei de la 2 Mai: procurorii cer strămutarea cauzei. De ce nu mai au încredere în judecători
Deși, de regulă, părțile dintr-un dosar recurg la cereri strămutarea a unui proces, sperând in sentințe favorabile, de această dată Parchetul a făcut această cerere, unul dintre motive fiind acela că se fac mari presiuni din partea opiniei publice.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.