Scanner pentru impostori

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
Scanner pentru impostori jpeg

O ştim, ni s-a tot spus: umorul e un bun conducător de inteligenţă, la fel cum solemnitatea e una dintre conductele prin care circulă liber şi înaripat prostia. Sigur, poţi să vezi şi oameni solemni cu umor, numai că solemnitatea lor nu e reală, ci jucată în orizontul autoironiei. Şi cu asta ajungem la un lucru important: umorul nu e întreg fără autoironie. Fără putinţa de-a te detaşa de tine însuţi, de-a nu te mai iubi la oglindă, de‑a te lua peste picior şi la întrebări. Continentul umorului are nevoie de ţara autoironiei. În plus, trebuie demolată prejudecata că umorul e semn de uşurătate. Şi nu numai atît. E înţelept să nu uităm că a existat o vreme cînd cine avea umor se expunea bănuielilor de ţicneală. Spre deosebire de timpurile acelea, astăzi toate sondajele despre viaţa de cuplu exaltă ideea că partenerul sau partenera trebuie să aibă simţul umorului. Dacă el vine la pachet cu o limuzină, o vilă cît un pachebot şi trei conturi în Insulele Virgine Britanice e şi mai bine. Dacă însoţeşte un decolteu abisal, nişte fesieri bombaţi şi două picioare lungi cît o zi fără cafea (expresie braziliană), aşijderea. Oricum însă, umorul a devenit o marfă obligatorie. Aproape că ne vine să salutăm în el înlocuitorul contemporan al cufărului de zestre şi al cornutelor din grajd de odinioară.

t09 jpg jpeg

Şi mai e ceva umorul: un formidabil developator al imposturii. Dacă te foloseşti de umor ca să scanezi viaţa publică (pe cea politică în primul rînd), obţii rezultate spectaculoase. Ocupaţi să-şi camufleze indigenţa neuronală sau inadecvarea, impostorilor nu prea le arde de umor. Iar de multe ori pur şi simplu nu-l au. Dar asta nu înseamnă că nu asigură spectacolul. O fac năvalnic şi năpraznic, fiindcă au drept – să mă scuze Carmen Dan – modus operandi umorul fără voie. Eructaţia neuronală, bazaconia, aberaţia. Toţi cotizanţii pe care i-am antologat în cele cinci volume de nerozii livrate în spaţiul public lucrează în virtutea inepţiei, iar dac-ar fi să găsesc un titlu-umbrelă pentru întregul cvintet, probabil că tocmai ăsta ar fi: „În virtutea inepţiei“. Indiferent dacă sînt şefi de stat sau de partid, senatori sau manelişti, sportivi sau bancheri, şarlavraci sau clar(ne)văzători, au cu toţii voluptatea făcutului de rîs, dublată de o carenţă esenţială: simţul ridicolului. În general, datul în stambă se produce prin vorbe, deşi există şi cazuri cînd umorul involuntar rezultă din situaţii pe care pînă şi unui scriitor inventiv i-ar fi greu să le scornească. Îmi vin în minte cîteva: panourile de afişaj pe care scrie cu litere mari „Afişajul interzis“, mirificul produs „Lămîiţa. Concentrat de portocale“, organizarea unui festival de film într-o reşedinţă de judeţ (Suceava) care nu are nici măcar un cinematograf funcţional sau prezenţa pe hartă a unui sat din judeţul Botoşani unde există director de cămin cultural, dar nu există cămin.

În ceea ce priveşte ideea de a-i aduna laolaltă pe rostitorii de nerozii şi absurdităţi agramate, ea mi-a venit traducînd o antologie de vorbe de duh autentice, semnată de Des MacHale. Atîta doar că Mac-Hale punea accentul pe umorul voluntar („cu premeditare“, cum ziceţi voi) şi pe panseurile atît de amuzante, încît ţi se părea uneori că se găseau la graniţa dintre geniu şi imbecilitate: „Dacă nu ştii unde mergi, o să ajungi altundeva“ sau „Nimeni nu se mai duce la restaurantul acela din cauză că e foarte aglomerat“. Ei bine, eu am aşezat conul de lumină pe umorul involuntar. Şi am constatat repede cît de singur sînt eu şi cît de mulţi şi productivi sînt ceilalţi. Dar nu e prima dată că am un demers în antiteză cu al altcuiva. Ţin minte că, la puţină vreme după ce Cristian Ţopescu publicase volumul Fairplay, care preamărea onestitatea şi cavalerismul din sport, eu am publicat Fanionul roşu, care vorbea despre zece gesturi oribile sau măcar urîte din istoria sportului. La rîndul lor, colecţiile de stupizenii sînt tot rodul unei percepţii în antiteză.

Radu Paraschivescu e scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Două mături stau de vorbă. Scene românești, Humanitas 2018.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.