Bau-bau vaccinare

Vlad MIXICH
Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Bau bau vaccinare jpeg

E și normal să-ți fie frică de vaccinare. Doar să te gîndești la acul seringii, la durerea scurtă, dar ascuțită a înțepăturii, la senzația aia de apăsare dătătoare de grețuri cînd serul îți este împins în corp. Și, dacă asculți atent, exact în momentul în care acul intră prin piele se aude așa, ca o scurtă pocnitură, și nici măcar nu știi exact ce-o fi în lichidul care ajunge în tine. Poate că înțelegi principiul vaccinării, care e pînă la urmă cel mai durabil succes al medicinei moderne, dar cine știe ce-or pune în el. Problema e că nu poți să ți-l prepari tu singur acasă, că nu știi cum.

Dar la fel e și cînd te urci la volan. Ce, tu n-ai auzit de cazul familiei – doi părinți de 38 de ani cu doi copii adolescenți – care a murit într-un viraj prin județul Alba pentru că i-au lăsat frînele la mașină? Am trecut eu de curînd pe acolo, au și troiță pe marginea drumului. Cum pot fi eu sigur că nu au greșit ceva în fabrică, în timp ce construiau mașina, și mă voi trezi fără frîne pe un deal? Pînă la urmă, auzim de cîteva ori pe an cum vreo mare companie auto recheamă serii întregi de mașini pentru că au un defect din fabrică. Poate dacă am mai avea Dacii ca în anii ’80 ne-am băga sub capotă și ne-am putea convinge cu ochii noștri că plăcuțele de frînă sînt OK. Dar azi mașinile sînt atît de complicate că nu mai știm nici unde să ne uităm.

Și iaurtul ’cela dulce, cremos, răcoros, cu gust bun de fructe. Îl știți, nu? Hai, că i tare bun. Dar de unde știu eu exact ce e pus în el? Pînă la urmă, am auzit chiar și comisari europeni vorbind despre probleme cu siguranța alimentară și calitatea acestor produse aduse în estul Europei. Cine poate știi cît e iaurt pe bune și cît sînt chimicale acolo? Măcar iaurt aș putea învăța eu singur să fac în cîteva luni, că pentru fabricat vaccinuri sau mașini îți trebuie ani mulți de școală. Sigur, nu mi-ar ieși la fel de dulce, cremos, răcoros, cu gust bun de fructe, dar măcar aș putea jura că în el e iaurt, nu altceva.

Să știi că nu ești un ciudat dacă ai o anume frică de vaccinare. Toți avem fricile noastre iraționale, ilogice, nefundamentate. Cît timp reușim să le ni le controlăm și nu le lăsăm să tulbure cursul normal al vieților noastre, e bine. Pe de altă parte, ești cam ciudat/ciudată dacă nu ai fost niciodată vaccinat sau dacă nu ți-ai vaccinat deloc copilul. Pentru că faci parte dintr-o minoritate mondială: astăzi, 88% din copiii din toată lumea au fost vaccinați cel puțin o dată pînă la împlinirea vîrstei de un an (sursa: Organizația Mondială a Sănătății). Numărul părinților care sînt sceptici în privința vaccinării e și el scăzut – 13% la nivel mondial –, dar variază foarte mult între țări: 35% în Franța, 4% în Statele Unite sau 0% în Arabia Saudită (sursa: „The State of Vaccine Confidence 2016: A 67-Country Survey“).

Dar să lăsăm cifrele și să revenim la frică. De ce lăsăm cifrele? Pentru că, atunci cînd ne e frică de ceva, gîndirea noastră critică devine foarte slabă și, practic, faptele, cifrele nu mai contează. Cei care spun că putem lupta împotriva fricii cu cifre sau cu fapte fac o greșeală veche de la apariția mitului că noi, oamenii, am fi niște ființe raționale, capabile de decizii corecte și de judecăți lucide. Cercetările științifice din domeniul științelor comportamentale ne-au demonstrat contrariul și continuă să o facă. Probabil cel mai la modă, dar totodată cel mai puțin citit psiholog comportamental, Daniel Kahneman, a cîștigat și un premiul Nobel pentru aceste descoperiri. Cartea lui principală, Gîndire rapidă, gîndire lentă, nu e o lectură facilă și nici confortabilă. Ni se prezintă o colecție de scurtături și trucuri pe care creierul nostru le folosește inconștient atunci cînd luăm decizii și, în special, cînd cîntărim riscurile diferitelor evenimente. Nu e facilă pentru că scriitura lui Kahneman e a unui om de știință care descrie experimente, folosește termeni statistici. Nu e confortabilă pentru că nimănui nu-i convine să i se pune o oglindă în față, mai ales cînd în ea descoperă, de altfel, un personaj ușor de păcălit.

Dar psihologul cu Nobel nu e singurul care a scris despre asta. A făcut-o și un alt celebru om de știință, medicul Hans Rosling, care a descris chiar un așa-numit „instinct al fricii“ și a oferit un antidot pentru controlarea acestui instinct. Rosling subliniază ceva foarte important: lucrurile de care ne temem cel mai tare nu sînt neapărat și cele mai riscante pentru noi. Ne e mult mai frică de accidentele de mașină decît de diabet, deși realitatea statistică ne spune că mor de patru ori mai mulți oameni din cauza diabetului decît din cauza unui accident în trafic. Credem că fulgerele sînt mult mai periculoase decît botulismul (o boală gravă cauzată de o bacterie care ajunge în conserve), deși moartea din cauza botulismului e de 52 de ori mai frecventă decît cea provocată de fulgere. „Lumea din capetele noastre nu este o copie precisă a realității: așteptările noastre cu privire la frecvența unui eveniment sînt distorsionate de prevalența și intensitatea emoțională a mesajelor la care sîntem expuși“ – această remarcă îi aparține lui Kahneman și este probabil cea mai relevantă și concisă explicație a ezitărilor unor părinți în a se vaccina și în a-și vaccina copiii.

Pentru creierul nostru este foarte nenatural și greu să gîndească statistic. Chiar și cei cu o solidă pregătire statistică estimează greșit riscuri și iau deciziile eronate atunci cînd se bazează pe ce le spune intuiția și nu pe rezultatele calculelor. Tocmai de aceea, informația nudă că, astăzi, doar 1% din decesele copiilor la nivel mondial sînt cauzate de rujeolă, un procent de aproape zece ori mai scăzut decît în 1990 datorită vaccinării, este o informație care nu are mari șanse să se lipească de memoria noastră. În schimb, există șanse considerabil mai mari să rețineți faptul că, în România, numărul copiilor morți din cauza epidemiei de rujeolă a ajuns la 59 – jumătate din acești copii neavînd nici o altă boală anterioară și toți, cu o singură excepție, fiind nevaccinați (sursa: Institutul Național de Sănătate Publică).

Dar reținerea unei informații nu echivalează și cu schimbarea comportamentului atunci cînd el deja există – refuzul vaccinării, de exemplu. Pentru schimbarea comportamentului este nevoie de ceva mai simplu și, în același timp, mai complicat: povestea. E un paradox că, în epoca în care științele medicale salvează mai multe vieți decît oricînd altcîndva, mulți dintre noi acordăm o pondere mai mare poveștilor personale decît sfaturilor sau datelor medicale. Oricît de cinic ar suna: un reportaj televizat despre tragedia uneia din cele 59 de familii în care un copil a murit din cauza rujeolei ar avea un efect mult mai mare asupra părinților decît o sută de cifre și statistici prezentate de medici, oameni de știință sau de universități. Asta se întîmplă din cauza felului în care circuitele noastre neuronale au fost create. Dar mai e ceva…

Încrederea! Cu cît complexitatea unei societăți crește, cu atît încrederea între componenții acelei societăți devine mai importantă. Încrederea nu e nimic altceva decît lipiciul care ține împreună o familie, o echipă sau, pînă la urmă, un popor. Încrederea că cel pe care l-ai ales nu te minte. Că medicul la care te tratezi este bine pregătit. Că profesorul care-ți vorbește la televizor despre vaccinuri și-a luat doctoratul pe bune. Că fabrica de unde ți-ai cumpărat mașina are un control al calității excelent. Că iaurtul pe care-l bei respectă regulile alimentare și ingredientele de pe etichetă. Și că, întotdeauna, există o organizație solidă și serioasă care veghează la respectarea tuturor acestor reguli esențiale.

Iar cînd această încredere dispare… apare frica! 

Vlad Mixich este medic, publicist și cercetător asociat al Facultății de Medicină King’s College, Londra.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.