Societate

Dacă 36% din elevii de clasa a opta nu reușesc să ia nota 5 la evaluare, înseamnă că avem o problemă în sistem, cu programele școlare, cu nivelul de pregătire al profesorilor, problemă care nu va fi rezolvată nici cu ore suplimentare, nici cu

Aproape nimic nu se arunca. Eu, din fericire, îl aveam pe bunicul meu, Tache, ca pe un soi de Gepetto personal. El îmi lipea și cîrpea tot ce era stricat, de la păpuși la perne și haine. Mi-a făcut, de pildă, o pernă din burete, de pus pe scaunul meu

Am aranjat casa și am făcut curățenie ca în acceleratorul de particule. Apoi am făcut ordine, cu ruleta în mînă. După care am făcut puțină dezordine, pentru că garsoniera mea începuse să semene cu o scenografie de filmat reclame,

Tentativa de a-l scoate din condiția de homeless mîndru pe care o afișa cu aplomb a venit din partea mamei. L-a abordat într-o dimineață și a vrut să îi dea ceva de mîncare, pe care omul a refuzat-o ferm, dar a acceptat niște bani după ce mama l-a asigurat că îi poate lua. I-a primit ca pe o concesie și asta a fost tot. Un asistent social cu care a vorbit maică-mea îl știa de ani buni drept „tipul cu pungile“, a zis că avea familie, dar că era un boschetar incorigibil pe care nu îl putea dezlipi

Pe vremea mea era greu de imaginat „hedonismul“. Majoritatea și-au trăit pur și simplu viața, încercînd să se bucure de ea atît cît s-a putut, în timp ce o minoritate și-a asumat responsabilitatea – și, de regulă, a plătit pentru aceasta.

Valea Prahovei a devenit un amestec de kitsch, snobism și mitocănie. Nici nu mă mir, Bucureștiul distruge cam tot ce e în jur pe o rază de vreo două sute de kilometri, comuna Voluntari se prelungește pînă la Mamaia, iar Pipera se mută constant și p

Am plîns în minte cînd am văzut cum un kaki era storcit, uitat în coșul de fructe, imposibil de mîncat. Am plîns pentru toată istoria împreună pe care am avut o cu acest fruct. Plecasem în Obor pe la 7. Bre, s-o deschide. Nu era deschis. Boierii de tîrgoveți abia la 8 mișcă în piață. Unde este viața falnicei piețe care începe în zori? Ce prostie spun! Păi, ora 8 și un pic sînt zorile, la șapte e negura. Așa că juma’ de oră, cel mult, m-am plimbat într-un zvîc invizibil al oamenilor. Erau acolo,

Un grup de din ăștia de douăzeci și ceva de ani (cel mult) dansează cu niște shot-uri în mînă. Se bîțîie și țopăie cu mîinile ridicate pe sus, chirăie, dau peste cap shot-urile alea și apar imediat cu altele, e atîta energie în spațiul lor că am impr

Credincioşi ai religiei şi credincioşi ai secularului, toţi invocăm acest „An Nou“, toţi îl dorim fast. Să însemne asta că individul religios, ca şi cel nereligios, creditează – fie şi indirect, aluziv – un altfel de timp, de calitate diferită decît cea a timpul

Marguerite Yourcenar reprezintă una dintre pasiunile vieții mele intelectuale. Nu a fost o creștină explicit asumată (ceea ce mi-ar fi apropiat-o și mai intens), dar s-a dovedit, în felul ei, desăvîrșită, și anume prin căutarea adevărului ca exactita

Pare o glumă nerușinată să o auzi pe doamna Dancilă cerînd Europei să ne considere egali și afirmînd că vorbește în numele românilor, cînd de un an guvernează disprețuind românii, Justiția, educația, economia țării. Mesajul transmis de

Dacă reușești să treci cu bine de toate astea și să menții echilibrul despre care vorbeam, fără să cazi în depresia care pîndește uneori, în momentele cele mai pline de glamour, și nici în sindromul „prizonieratului“ (în sensul în care ești, într-un fel, prizonier în propria-ți oază de confort și afecțiune, care poate deveni, pe alocuri, sufocantă dacă e non-stop), atunci de poți bucura mai destins de întîmplări precum: să te duci în noaptea de 31 decembrie în Cimitirul Bellu, unde ai

Atacurile la BNR, în contextul dezechilibrelor pe care Guvernul României le-a creat, nu sînt întîmplătoare. Tiparnița cu bani este visul lor de aur. Cum ar fi să ajungă și acolo? Există o poftă insațiabilă în modul în care acești oameni exercit

Povestea cu avizele mi se pare desprinsă dintr-un alt timp, pierdut în negură – oare cum înțelege generația asta nouă, digitală, pentru care totul se petrece online, la un click distanță, că poți obține ceva, de pildă o scrisoare (dar ce e aia scrisoare?!

Visez noaptea mirosuri, dimineața mă trezesc cu mirosurile frigiderului plin de la Crăciun pînă în Anul Nou. Mirosul de caltaboș cu cel de cîrnat, cel de tobă cu cel de piftie. Mă apasă, îmi dau greutate. Mă dezechilibrează. Am coșmar. Așa cu

Iarna la Constanța e bizară, probabil că sînt prima oară aici cînd nu e vară. Totul pare dezbrăcat de carne, de moliciune, de strălucirea albastră în care știam că e învăluit orașul. A rămas un schelet dur, rece, străin, în care văd lucruri familiare, dar extraordinar de ostile, ca într-un vis urît.

Iisus se lasă căutat, așa cum făceau esenienii sau alte grupări mistice din sînul iudiasmului, și în cele din urmă chiar descoperitorul adevăratului Mesia, Ioan Botezătorul. Hristos se lasă întrevăzut de ascultătorul sau cititorul care începe să potrivească semnele Scripturilor. El nu se arată în aglomerarea de informație istorică, adică venită de la un observator exterior, ci în trăirea emoțională a unei comunicări care apelează numai tranzitoriu la un suport verbal. Identificarea lui Iisus cu

Tema evocată în articolul precedent nu era alta decît cea a îngerilor păzitori ai popoarelor. O întîlnim în Deuteronom 32, 8-9 – referință rituală despre relația dintre Israel ca „parte“ a lui Dumnezeu și popoarele date în grijă îngerilor – și, așa cum am

În ultimii zece-cincisprezece ani, Revoluția română din 1989 capătă, în discursul public și în comentariile de televizor, culori din ce în ce mai ponosite. Marele moment istoric este poluat de plictiseala doctă a „analiștilor“, de aerul lor „obiectiv“, de băieți care le știu pe toate: revoluția a fost o conspirație, procesul lui Ceaușescu a fost incorect, las’ că știm noi ce-a fost și cu revoluția asta, pardon, lovitură de stat, nu revoluție etc. De douăzeci de ani se fac, pe acest subiect, lun

M-am trezit într-o lume diferită de cea a prietenilor mei din copilărie, și ei citiți și la curent cu toate cele, dar mai toleranți, într-o lume destul de crudă. În care, dacă voiai un loc mai în față sau, pur și simplu, un loc, trebuia să te zbați, c

Anul Nou în care am intrat este 2019, adică 2772 ab urbe condita, sau 5779-5880, după calendarul ebraic. Pentru creştini, şi nu numai, punctul de referinţă este Iisus Hristos, prin naşterea sa. Îi datorăm asta călugărului Dionisie cel Mic, dobrogeanul. De

A fugi de tine e un act masochist – frica de sinele individual duce la căutarea unei relații simbiotice, asemănătoare cu relația conținătoare dintre mamă și copilul mic. Așadar, relațiile pe care le dezvoltăm la vîrsta adultă sînt căutarea noastră inconștientă a modelulu

Deși n-am învățat s-o înfrunt, în zilele bune reușesc s-o ignor. La sfîrșitul unei zile lungi de călătorie, ajunsă într-un guest-house sau hostel, mă trîntesc pe un scaun de terasă, fac rost de ceva de mîncare și-mi deschid o bere. Și mă gîndesc doar la mîine.

Nu ne permitem vinuri mai scumpe de 30 de lei. Ce găsim special în jur de 30, transmitem mai departe. „Anton, am găsit un trapiche, argentinian, foarte bun… știu că e sec și că tu n-ai încredere în vinurile străine, dar merită să-l încerci!

Pulpe superioare pui, 8,99 lei. Vin sărbătorile! Zahăr, 1,99 lei. Vin sărbătorile! Roșii, 4,39 lei. Vin sărbătorile! Prestige Mix 14,99 lei. Vin sărbătorile! Băutură Aloe Vera, 14,99 lei. Vin sărbătorile! Vin sărbătorile! Vin sărbătorile! Vin sărbăto

Păpușa mea a fost apoi tunsă, coafată și fardată în fel și chip. Cu o carioca roșie i-am făcut buzele pline. Cu o carioca albastră i-am codat ochii și cu negru i-am conturat dramatic. Apoi am șters și am luat-o de la capăt. Am îmbrăcat-o și am dezbrăcat-o.

Din septembrie 2001 încoace, am auzit de cîteva ori oameni destul de cultivaţi spunînd că terorismul îşi găseşte în chiar doctrina islamului o anume justificare. Că, în Coran, războiul şi virtuţile combatante sînt lăudate şi, ca atare, islamul incită la luptă, în

Au fost, practic, înlocuite prin mitocănia preventiv-ostilă și mutismul unor solilocvii paranoice. Firește că există excepții insulare, firește că refuzăm această disoluție a schimbului ideatic, pentru că îi resimțim carnal negativitatea! La fe

În România, peste 75% dintre copii au carii la dinții temporari. În cîteva județe nu mai există nici un cabinet stomatologic de stat. Cele mai multe sate nu mai au medici școlari. Asociația „Zîna Merciluță“ a înființat un cabinet stomatologic mobil, un van echipat cu instrumente stomatologice, care face vizite în zone rurale defavorizate, pentru a face profilaxie dentară și tratament copiilor care nu au acces la un astfel de serviciu. Opt medici voluntari (Asma Battah, Diana

Slavomir are mereu probleme cu cenzura, multe dintre filmele lui trec greu, în cazul unora ajungînd chiar să i se impute costurile de producție. Așa s-a întîmplat, de pildă, cu Uzina (1963) sau cu Romanțe aspre (1965). Versiunile finale ale celor două filme nu îl reprezintă în totalitate. După aceste aventuri cu filmele din realitate, Slavomir hotărăște să facă numai filme de artă și etnografice. Dar și aici, în cazul unora dintre ele, i s-a reproșat că nu sînt gen „Cîntarea României“.

Nici Robi, nici Leo nu învățau carte. La fiecare sesiune se plasau strategic lîngă altruiștii care învățau, adică lîngă fraierii care se chinuiau să aibă ca mai apoi să împartă și altora. Te și anunțau: „Mîine, la examen, stau lîngă tine!“

Orice soț bețiv, care-și bate frecvent soția, visează o situație ideală în care vecinii și poliția să nu intervină. Că doar este „familia lui“, „casa lui“ și, pînă la urmă, „soția lui“. Din această cauză, conform principiului neamestecului în treburile interne, face ce vrea cu ele. Dacă este un pic mai dus de acasă, situația pe care o descriem poate fi chiar susținută cu voce tare în piața publică, unde va mai găsi cîțiva stăpîni de familie turmentați asemenea lui care să-i dea dreptate. Ba mai

Patronul de la Palio Liotrivi, Yorgu Mina, era și pictor, așa încît taverna se dovedise a fi, de fapt, inclusiv un spațiu de expunere a tablourilor. Scoici uriașe plutind deasupra țărmului din Galaxidi sau scoici gigantice în care se găsea culcușit Gal

Prima mea călătorie la Paris, în urmă cu mulți ani, a fost fragmentată de multiple pahare de vin. De fapt, era prima mea ieșire în Occident și eram copleșită de Paris, de oameni, de diferențe. Orice s-ar spune, Parisul este peste așteptările tuturor celor care își im

Am lăsat geamul deschis la balcon ca să-mi scot mirosul de pește mort din slip și din șlapi și, ce crezi, am omorît plante nevinovate. Păi, dacă n-am gîndit? Nu am gîndit. Mi-am spus să nu mai miros a pește mort și, cînd colo, nu m-am uitat la plantele de pe balcon.

M-am pornit așadar pe drumul spre dentist. Nu era nici o filozofie. Iei metroul două stații, te dai jos și mergi în sens opus spre ieșirea din dreapta și apoi ții bulevardul. Mi se explicase de-a fir a păr cum să fac. Am făcut cum am crezut că e bine, am ieșit în bulevard și am început să merg cu ochii după clădire. Îngrozitor, trebuia să ajung la un număr mare, iar în direcția în care o luasem, numerele se micșorau. M-am întors, dar nu era simplu. Al naibii bulevard se bifurca la un sens gir

Conferințele organizate în memoria Ruxandrei Beldiman de către un grup de prieteni în jurul Fundației Secolul XXI și dedicate dimensiunii cultural-artistice a făuririi României Mari au pus în lumină cît de serios a tratat regalitatea românească rolul culturii în definirea conștiinței naționale. Din mijlocul dinastiei a răsărit impulsul pentru definirea unui stil cultural național și tot ei i se datorează reconectarea mișcării sociale modernizatoare cu trecutul inevitabil premodern al Ț

Imaginea noastră despre îngeri nu include, de obicei, referințe la conflict, luptă, război. Ea a devenit, de-a lungul timpului, un reflex al dorinței de pace și armonie, legitimă în sine, dar care amputează configurația lumii angelice transmisă de tradițiile religioa

Ne prind bine cîteva zile libere: ne mai scade un pic „febra cumpărăturilor“, mai lăsăm deoparte „magia“ și ne așezăm pe la casele noastre cît se poate de reale, ne reîntoarcem la măsură și reflecție și le mai dăm liber „îngerașilor păzitori“. ­Măcar pînă la anul.

Jucată aproximativ de curînd la Teatrul „Tudor Vianu“ din Giurgiu, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrelor Dunărene (FiTeD) 2018. Pentru că mi s-a apărut actuală și fiindcă este novatoare: spectacolul experimentează ideea de tragicommedia dell’arte.