Despre zbor și pămînt

Teodora Silvia MODOI
Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Despre zbor și pămînt jpeg

Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. Tema pentru prima etapă a fost „Țara mea“. Am primit cîteva sute de eseuri, care mai de care mai interesante și le mulțumim tuturor celor care au intrat în concurs. Dintre ei, au fost selectați 25 de autori care au fost invitați să intre în finală. Vom publica în paginile revistei cîteva dintre eseurile cîștigătoare. Pe pagina noastră de Internet le veți putea găsi pe toate. (Redacția)

În urmă cu cîteva zile, la o coadă într-un aeroport, am ajuns la o discuție cu tatăl meu, una puțin nepotrivită în perspectivă imediatei mele desprinderi de pămînt. Vorbeam despre diferența dintre semn și simbol, încercînd să determinăm căreia dintre cele două categorii i se substituie cuvîntul. Semnul este văzut ca o convenție, un element arbitrar care poate fi inventat de două persoane și neînțeles de restul lumii, în timp ce simbolul înglobează în forma sa ceva din semnificația sa. Termenul symbolon desemnează tocmai această punere împreună a obiectului cu semnificația sa. Ca om creat din pămînt, urma să mă despart tocmai de pămîntul pe care îl numesc țara mea, fără să fiu sigură dacă ea îmi aparține mie în vreun fel sau dacă eu îi aparțin ei. Urma să zbor. Astfel, cum zborul reprezintă pentru ființa umană ruperea de pămînt, el nu poate fi pus decît sub semnul diabolicului.

Interesantă atît prin prisma concluziilor la care am fi putut ajunge dacă terminam discuția, cît și prin ipotezele pe care le pot naște aceste concluzii, discuția a fost abandonată prematur pentru că am ajuns la ghișeul pentru check-in. Am recuperat povestea cu ajutorul memoriei, concentrîndu-mă însă pe alt aspect: contextul. Adesea am senzația că oamenii au tendința de a exagera într-o direcție: aleg fie să își concentreze toată existența într-o lume materială, a palpabilului și a contextului lipsit de conținut, fie – într-o încercare disperată de regăsire a spiritualității – ignoră contextul. Și totuși contextul are atît de multe de oferit, dacă este văzut ca un element care să fuzioneze cu conținutul. Dialogul nostru s-a născut în așteptarea zborului, la despărțirea (temporară) de ceea ce numim țara noastră. Cuvîntul patrie, latin, cu o rezonanță elegantă, pare să aibă o puternică legătură cu cei care au crescut din pămîntul ei. Pentru mine, țara atribuie un spațiu unor oameni care au cel puțin una dintre componentele alcătuirii lor spirituale similară. Este un simbol.

Zborul, fantezie lucidă a omului din toate timpurile, este asociat cu visul, cu evadarea, cu o eliberare finală de tot ce încorsetează și închide și țintuiește. Totuși, zborul este și simbolul orgoliului uman care, în încercarea de a depăși limitele a ceea ce este omenesc, are ca urmare tocmai dezlipirea totală de materialul esenței sale: pămîntul. Omul stăpînește văzduhul astăzi, dar oare cît de mult îi va lua să își dorească să atingă soarele, asemenea lui Icar? Va veni oare momentul în care aripile unui Icar modern se vor topi din cauză că încercăm să accedem la inaccesibil? Azi zburăm cu ajutorul științei, ieri cele care zburau erau vrăjitoarele. Magia și știința, aceste ,,nevoi imaginare“, cum le numește Ioan Petru Culianu (în volumul său Eros și magie în Renaștere), sînt manifestările fizice ale orgoliului luciferic, ale mîndriei Meșterului Manole care, după ce a construit cea mai frumoasă mînăstire din lume, crede că mai poate construi ceva superior. E inevitabil așadar ca zborul, posibil prin știință și magie, să se soldeze cu căderea. Se prea poate ca, cel puțin la modul figurat, desprinderea de pămînt să ne fie fundamental imposibilă. Adam nu se poate sustrage termenului de adamah, pămîntul roșiatic din care a fost creat. Maimonides, filozof iudaic medieval, merge pînă la a susține că există o conotație etimologică între cei doi termeni: adam și adamah. Această idee vine în sprijinul afirmației că omul are datoria de a (se) valorifica și de a (se) îngriji pămîntul, element important pentru el atît prin prisma faptului că îi oferă subzistența, cît și prin faptul că îi oferă un anumit tip de mediu și niște condiții fundamentale în evoluția lui. Pămîntul locuit, denumit patrie printr-o coincidență istorică, reprezintă un tip de identitate umană.

Relația cu pămîntul s-a dovedit însă, pe parcursul anilor, a fi destul de dificilă. După accederea la cunoaștere și cădere, primilor oameni le-a fost dat să muncească pămîntul „cu sudoarea frunții“ pentru a-și cîștiga „pîinea“ (Vechiul Testament, Facerea, capitolul 3, versetul 19). Țara a fost mereu văzută ca întoarcerea la o ordine pe care omul a pierdut-o. Însuși termenul de „tărîmul făgăduinței“ implică promisiunea unei reîntoarceri. Totuși, țara este o formă de organizare umană, lipsindu-i caracterul divin. Această împărțire statală nu a respectat mereu nevoile și drepturile celor ce locuiesc într-un spațiu trasat cu liniarul, nici nu a pledat pentru virtuți sau valori. Nevoia de delimitare a teritoriului a apărut ca o reacție de apărare în fața unui nou dușman. Noul factor care intră în discuție este timpul care, îmblînzit și ordonat omenește, devine istorie. Timpul este o noțiune relativă în sensul în care perceperea lui ține de subiect, deși obiectul e același. Consemnarea istoriei, făcută prin cuvînt, implică o imitație de gradul al III-lea, pentru că evenimentele pe care le trăiește o entitate colectivă sînt redate de un singur individ care încearcă să le organizeze dintr-o perspectivă colectivă. Astfel, spațiului pe care omul îl domesticește îi corespunde un timp, domesticit de asemenea. Într-o manieră generalistă, patria devine entitatea cea mai vastă care îi poate fi intimă omului prin îmblînzirea dimensiunilor spațiale și temporale. Această apropiere este posibilă doar prin organizarea lor, chiar dacă rezultatul este stabilirea unor granițe nefavorabile.

Există o barieră, al cărei loc poate fi delimitat prin limbaj, între intim și îndepărtat. Pronumele de persoana a III-a sînt folosite pentru a desemna ceea ce e cît se poate de departe de cel care efectuează această clasificare prin vorbire. „El“, „ea“ sînt elemente îndepărtate, admirate sau urîte sau ignorate. Orice tip de legătură afectivă între cel care vorbește pare să-și piardă din intensitate, datorită sugestiei de distanță obținută prin folosirea termenilor. La capătul opus, în spațiul meu cel mai intim sînt eu. Undeva într-o zonă intermediară se găsește acel „tu“ folosit retoric, ca „Tu, patrie!“, „Tu, prietene!“, „Tu, mamă!“. Acest mod de adresare directă prin folosirea persoanei a II-a, întîlnit în poezia naționalistă, pare definitoriu pentru relația unui om cu țara sa. În ceea ce mă privește, observ cu o oarecare ironie că îmi dau seama de substanțialitatea frazei „Tu, țara mea!“ doar dintr-o poziție externă față de elementul invocării, patria mea aflîndu-se la o oarecare depărtare. Mă adresez astfel din afara țării, persoana a II-a fiind complet separată de persoana I.

La întoarcerea în țară, după o călătorie frumoasă, am încercat din nou să îmi definesc relația cu spațiul acesta. În drum spre casă, prin oraș, am realizat că sînt cumva conținută de această țară, că există o oarecare nepotrivire în adresarea la persoana a II a față de o entitate căreia nu mă pot sustrage. Într-un mod poetic, se poate spune că am fost „plămădită“ din adamah-ul acestei țări și că problema de apartenență (pe care mi-o puneam la plecare) nu are sens. „Tu, țara mea!“ se transforma încet în „Noi, țara mea!“. Din acest punct, ultima revelație este aceea de „Eu, țara mea!“. Patria este simbolul ce leagă ființa de mediul în care s-a născut, care îi definește relația cu timpul și îi dă o istorie înainte de existența fizică. Eul personal devine patria spirituală a fiecăruia. Relația cu țara nu mai are nevoie de termeni care să exprime posesia. Eu nu am nici o nevoie și nici un drept să susțin că eu îmi aparțin în întregime mie însămi. 

Teodora Silvia Modoi are 18 ani și este elevă la Colegiul Național „Emil Racoviță“ din Cluj.

Foto: L. Muntean

IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.

Adevarul.ro

image
O mamă obsedată de eclipsă și-a ucis partenerul și și-a aruncat copiii din mașină pe o autostradă din Los Angeles
O mamă și-a înjunghiat mortal partenerul, luni, în apartamentul lor din Los Angeles, apoi și-a aruncat cele două fetițe dintr-un SUV în mișcare, pe autostradă. Cu câteva zile înainte, într-o postare online, femeia, care este astrolog, numise eclipsa de soare „simbolul războiului spiritual”.
image
Moartea stranie a unei tinere de 22 de ani: a pornit în căutare de stafii și a fost găsită într-o biserică abandonată
O căutare de stafii s-a terminat tragic pentru o tânără de doar 22 de ani din Franța, care a fost găsită moartă weekendul trecut într-o biserică părăsită din Valle d' Aosta, situată în nordul Italiei.
image
Surori siameze, dezvăluiri despre viața amoroasă. Ce se întâmplă dacă una dintre ele moare VIDEO
Deși la naștere cadrele medicale au spus că vor trăi doar câteva zile, două surori siameze, Carmen și Lupita Andrade, au sfidat șansele de supraviețuire și se bucură de tot ce le oferă viața la cei 23 de ani ai lor, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.