ţara mea

Generația mea a fost educată să abandoneze România, în ideea că ea nu ne va oferi nimic. Dar noi ce i-am oferit? Care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut pentru țară? Cu o floare nu se face primăvară, însă dacă toți ne-am lua inima în dinți și, în ciuda greutăților, am contribui

De ce trebuie să învăț pe de rost părerea lui George Călinescu despre Harap Alb sau să rețin cum este realizat comicul în operele lui Caragiale? Pentru cei care ați ales o carieră în care aceste informații sînt utile, puteți lesne înlocui exemp

Zborul, fantezie lucidă a omului din toate timpurile, este asociat cu visul, cu evadarea, cu o eliberare finală de tot ce încorsetează și închide și țintuiește. Totuși, zborul este și simbolul orgoliului uman care, în încercarea de a depăși limitele a ceea

Reportaje în care sistemul de învățămînt românesc este comparat cu cel din țările nordice, mai rîdem de „perlele“ de la bacalaureat și de la evaluările naționale, iar apoi ne punem din nou ochelarii de cal, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat

Literatura băncilor goale. Doisprezece ani în care populația lor crește exponențial și în care, se înțelege, elevul este vinovat, pentru că nu vrea. Nu vrea să joace rolul unui sac fără fund în care se pot strînge toate ideile care au primit acceptul istoriei, dar numai ale lui, nu.

Nimeni nu vrea să se nască într-o țară coruptă, într-o țară ale cărei interese politice vizează doar interesele personale ale politicienilor. Nimeni nu vrea să trăiască în sărăcie, muncind pe un salariu care ar speria orice străin venit să viziteze splendorile țării

„Cu cît cresc copiii, cu atît devin mai răi.“ Oare de ce copiii mari își băteau joc de cei mici, așa cum eram eu? Pe măsură ce-am schimbat vîrstele, am încercat să evit acest lucru.

Asta ne-a oferit ţara noastră. Părinţilor mei – un motiv de plecare. Mie,  ţara mea mi-a „furat“ cinci ani din copilărie şi alți cîțiva pentru acomodare. Ţara mea e locul unde am făcut primii paşi, dar care m-a făcut să mărşăluiesc spre necunoscut pe meleaguri străine.

Ce modele pot găsi eu, cînd unii de la conducerea țării sînt infractori? Voi vrea și eu să ajung la conducerea țării și, spre deosebire de ei, conștiința mă va oblige să fiu onest. Dar mă tem că pentru asta vor trece zeci de ani.

Mi-aş dori ca toți cetățenii să aibă parte de experiența pe care am trăit-o la protestele din iarna lui 2017. A fost cea mai frumoasă seară a vieții mele, cu tot gerul aspru care se strecura prin geaca mea trendy. Cred că a avut un impact atît de mare

Cîteodată o iubești, cîteodată o disprețuiești și dacă alegi să rămîi aici e pentru că ai găsit senzația de echilibru. Iubesc vînzătoarele de la ABC-uri care, atunci cînd intri, te salută cu căldură, ca și cum ai fi intrat la ele în casă și care, în modul lor atît de uman, stau la țigară și la o cafea la plic în pauză și vorbesc, urăsc în schimb că în supermarket-uri nu mai găsești nimic românesc și țăranii noștri mor de foame cu roșiile pe tarabe în piețe sau cu legături de leuștean la colț de

Țara mea e o infracțiune pe care nimeni n-o săvîrșește și pe care nimeni nu o pedepsește. Țara mea e un cotor de măr. Țara mea e un kilogram de cireșe la 30 de lei. Țara mea e țara mea. „Declar pierdută țară“, mi s-au rupt blugii și n-o mai găsesc în buzunar

Unii conaționali detestă liniștea și țin să o acopere cu orice preț. De aici se nasc monologurile superficiale care ajung să servească drept zgomot de fundal. Și cît de enervant poate fi zgomotul de fundal pentru o țară care nu își găsește dopurile de urechi cînd vrea să lucreze la lucruri care chiar contează…

Cît mai durează, oare, pînă vom acționa? Anul „douăzeci-douăzeci“ va aduce schimbarea. Glumele, ei bine, ne amuză în aceeași măsură în care ne și frustrează. După părerea mea, important este să nu ne oprim la rîs, la a face haz de necaz, dar fără a mișca un deget spre a îndrepta ceva… Mă tem că vocea noastră va amuți la maturitate, exuberanța visurilor și furia ambiției de a „salva România“ vor fi potolite. Și ne va rămîne adunată-n suflete, ca un cheag amar, frustrarea.