Țara uitată în timp

Marie Anne-Lisa ZIBILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Țara uitată în timp jpeg

Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. Tema pentru prima etapă a fost „Țara mea“. Am primit cîteva sute de eseuri, care mai de care mai interesante și le mulțumim tuturor celor care au intrat în concurs. Dintre ei, au fost selectați 25 de autori care au fost invitați să intre în finală. Vom publica în paginile revistei cîteva dintre eseurile cîștigătoare. Pe pagina noastră de Internet le veți putea găsi pe toate. (Redacția)

„Faceți tot posibilul să plecați din România către Occident, căci nu aveți nici un viitor aici.“ Fraza aceasta mi-a fost repetată mai des decît „Fă-ți curat în cameră“ pe vremea cînd încă eram un copil ce avea un caracter maleabil. Părinți, învățători, profesori, jurnaliști, toată societatea românească mi-a pus în față o pereche de ochelari ciobiți prin care să privesc lumea înconjurătoare. Astfel am copilărit și m-am dezvoltat, într-o lume imaginară în care, dacă săream granițele țării mele, ajungeam într-un tărîm idilic, al oportunităților, unde toți mă așteptau cu brațele deschise.

Totuși, am aruncat lentilele distorsio­nate pe aleile întunecate ale trecutului și am fost lăsată ca, de una singură, să îmi fabric propriile opinii despre universul în care mă aflam. Dar chiar și atunci, într un mod straniu, nimic nu părea schimbat. Cerșetorii de la colț de stradă încă erau acolo, cu aceeași umilință reflectată în ochi sticloși. Monumentele uitate, ascunse în spatele buruienilor, stăteau să cadă peste trecătorii cu ochii ațintiți în ecranele minuscule din palmele lor. Oameni înfometați ieșeau în stradă, protestînd, căci nu își mai puteau întreține familiile, în timp ce alții fugeau peste hotare în căutarea unui nou început.

Trăim într-o țară în care strigăm că sîntem mîndri de originile noastre numai cînd ne bucurăm de succesul unui alt român, ca mai apoi să revenim la realitate, unde mulți nu au cu ce să își hrănească copiii, unde autostrăzile sînt numai promisiuni deșarte, iar istoria și cultura sînt uitate.

Fiind doar un copil al cărui contact cu aceste realități era înfăptuit numai prin imaginile de la televizor și vorbele celor dimprejur, m-am întrebat: „De ce? De ce nu ne putem mîndri și noi cu țara noastră, asemeni altora? De ce nu pot să rămîn aici și să duc o viață în care grija zilei de mîine să nu existe?“

Ascultînd spusele celor din jur, am găsit mulți inculpați, de la politicieni pînă la abstractul „sistem“. Ne luptăm cu o conducere coruptă din cauza căreia numărul de analfabeți crește și pacienții rămîn fără tratamente, la mila unor doctori care de-abia își pot asigura existența.

Toate acestea, în opinia mea, se petrec din cauză că am rămas prinși în trecut. Am auzit pe cineva spunînd recent: „Cultura ne oferă un spirit național, o identitate de care să fim cu adevărat mîndri și care să ne unească“. Din păcate, în decursul istoriei, țara mea a fost una dezbinată, împărțită între marile puteri ce o înconjurau. Anul acesta se împlinesc o sută de ani de cînd putem vorbi cu adevărat de statul român, o sută de ani în care generațiile trecute s-ar fi putut uita înapoi la ceea ce ne-a motivat să ne unim, în ciuda influențelor distincte ce acționau asupra fiecărei provincii, pentru ca astăzi să avem un motiv pentru a fi mîndri de rădăcinile noastre.

Acest lucru aproape că s-ar fi înfăptuit grație perioadei interbelice cînd, în sfîrșit, ajungeam din urmă, atît cultural, cît și economic, restul Europei, dacă nu am fi căzut pradă regimului comunist, ale cărui efecte, deși a dispărut în urmă cu aproape treizeci de ani, încă se mai văd și astăzi în concepțiile de viață ale persoanelor care îl doresc înapoi, dar și în evoluția noastră culturală și economică.

Părinții mei obișnuiau să spună că, înainte de a hoinări pe alte meleaguri, trebuie mai întîi să le cunosc pe ale mele. Așa se face că, valorificînd fiecare ocazie, am plecat să descopăr ceea ce avea de oferit țara mea de baștină. De la cascadele din inima pădurii la mînăstiri ascunse în peșteri și cetăți care au trecut testul timpului, am încercat să vizitez cît mai multe obiective cu putință. Totuși, în călătoriile mele prin România, mereu m-am lovit de un sentiment straniu. Anxietatea, urmată de un dor de evadare, mă cuprindea de fiecare dată cînd intram într-un oraș, în care mă loveam de aceleași elemente ce inspirau conformitate și delăsare. „Ce urît e locul ăsta! Și noi ne plîngem că nu avem destui turiști.“ Inițial am dat vina pe lipsa de modernizare, de zgîrie-nori, pasaje rutiere și blocuri din beton și sticlă. Percepția mi s-a schimbat totuși, cînd am trecut și eu granița pentru prima oară în Occident. Bîntuind aleile unei capitale europene, nu îmi doream să fug în zonele rurale sau după zidurile unei cetăți medievale, ci să îmi continui pribegirea printre intersecții necunoscute, dar primitoare. Clădirile cu estetică aparte, reflectînd istoria locului, mă hipnotizau și îmi doream să explorez mai departe, în ciuda trecerii orelor sau a oboselii, ceea ce la mine în țară nu se întîmpla decît în locuri pe care și cel mai excentric turist le-ar considera deosebite.

Orașele din Europa de Vest, pe care noi încercăm cu disperare să o imităm, au personalitate, care nu e dată de giganți de sticlă și beton, ci de locuințele scunde, cu fațete ornate cu gargui, coloane și detalii fine. La noi, acestea sînt înlocuite de coloși uniformi, construiți în timpul regimului comunist, pe care noi încă îi reproducem. București a fost cîndva numit Micul Paris. Acum, mulți încă îi mai spun așa ca să atragă vreun turist, dar, în realitate, este numai o umbră a fostei sale identități. Cartierele cu importanță culturală sînt marcate cu bulina roșie, în timp ce o nouă serie de blocuri pe care cei din Occident le-ar considera o insultă la adresa arhitecturii este inaugurată. Astfel, identitatea orașelor este eclipsată de construcții inestetice, care în timp nu vor avea nici o însemnătate.

Din păcate, acesta este numai unul dintre simptomele unei probleme omniprezente, și anume lipsa culturii. Arta, pentru țara noastră, nu are valoare. Monumente precum casa lui Brâncuși sînt abandonate în bătaia vîntului, iar pictorii sînt forțați să plece pentru că un alt stat dorește să îi valorifice, cînd noi nu le dăm importanță. Visele unui scriitor, care ar fi putut cîștiga premiul Nobel, sînt spulberate de un sistem de învățămînt arhaic, iar următorul geniu este obligat să își formeze un viitor în Germania.

O altă problemă cauzată de evenimentele ce precedă momentul decembrie 1989 este lipsa culturii antreprenoriale. După revoluție, cetățeni familiarizați numai cu industria grea au fost lăsați să se descurce singuri într-o lume condusă de concepte străine lor. Fabricile au fost scoase din proprietatea statului, lăsate să se sfărîme fără proprietari, în grija unor oameni fără abilitățile necesare. Pe parcursul călătoriilor mele am văzut hectare de teren, uzine și chiar monumente pe care sînt atîrnate numele unor companii străine. Dacă noi nu am știut să ne folosim de propriile pămînturi, au fost vîndute investitorilor străini. Din munca lor, nouă ne revine un venit minuscul față de ceea ce am fi putut obține dacă investeam noi. Sîntem atît de inerți economic încît am devenit dependenți de ajutorul celor din afară. Spre deosebire de alte state dezvoltate, unde domină companiile autohtone, în cazul nostru cel mai mare angajator este Kaufland.

Aceasta este realitatea de care mulți fug: a unui stat în care arta e ignorată, a unui stat care a fost vîndut străinilor. Vrem o țară ca afară, dar nu realizăm că Germania și Marea Britanie au fost consolidate de către guverne competente și de cetățeni care, deși le-a fost dificil la început, au contribuit la schimbarea pe care au dorit să o vadă. Dar la noi, pentru aceasta, te lovești prea des de teancuri birocratice de hîrtii. De cîte ori ați auzit că trebuie să atragem investitori străini de la economiști sau oameni politici? Dacă vrem o Românie care să poată concura cu vecinii săi, trebuie să investim în propriii noștri oameni, fie că e vorba de bătrîna care vinde roșii la piață sau de un nou scriitor.

Generația mea a fost educată să abandoneze România, în ideea că ea nu ne va oferi nimic. Dar noi ce i-am oferit? Care a fost ultimul lucru pe care l-ai făcut pentru țară? Cu o floare nu se face primăvară, însă dacă toți ne-am lua inima în dinți și, în ciuda greutăților, am contribui puțin cîte puțin, am reuși să creăm o Românie despre care să spunem cu mîndrie că este țara noastră. 

Marie Anne-Lisa Zibileanu are 18 ani și este elevă la Liceul Teoretic „Grigore Moi­sil“ din Tulcea.

Foto: flickr

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.