România unui nemulțumit

Alin MOCANU
Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
România unui nemulțumit jpeg

Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. Tema pentru prima etapă a fost „Țara mea“. Am primit cîteva sute de eseuri, care mai de care mai interesante și le mulțumim tuturor celor care au intrat în concurs. Dintre ei, au fost selectați 25 de autori care au fost invitați să intre în finală. Vom publica în paginile revistei cîteva dintre eseurile cîștigătoare. Pe pagina noastră de Internet le veți putea găsi pe toate. (Redacția)

Sînt elev de liceu. Pe lîngă asta, sînt unul dintre olimpicii naționali la istorie din acest an. Nu vreau să fac din asta un motiv de laudă sau prea mult tam-tam.

Încă nu am 18 ani, sînt blazat și nemulțumit de tot ce mă înconjoară. Conștiința istorică pe care o am, în formare, ce-i drept, m-a aruncat într-un post-șoc, așa cum unui copil i se expune brusc realitatea și dă nas în nas cu adevărul, pentru că ăsta e farmecul istoriei, obiectivitatea, relatarea evenimentelor așa cum ele s-au întîmplat.

Și ajungi să te întrebi: „Stai, asta au făcut ai noștri?“ Plus că ești scos din visul frumos al primilor ani de istorie în școală, cînd ești atras cu eroism infantil și supraîncărcat cu date, în loc să-ți fie formată gîndirea, astfel încît să învățăm din greșeli. Am deschis subiectul cu istoria pentru că, din punctul meu de vedere, așa cum la angajare CV-ul te caracterizează ca om, așa și istoria te prezintă ca popor, ca națiune, ca țară.

Fiecare dintre noi are multe de spus despre țara sa, șuvoaie de gînduri, de păreri, de satisfacții ori nemulțumiri, de indignări sau împliniri. România e asemenea unui cub Rubik, cu diverse fețe, care mai de care mai complexe ori mai simple. Așa cum administrația publică e formată din funcționari, așa cum poliția e formată din polițiști, țara mea e constituită din cetățenii ei. Buni sau răi, medici, avocați sau șomeri, ieșeni sau craioveni, toți sînt ai țării și țara e a lor.

Sînt originar din Vaslui. Nu mi-e rușine cu asta. La 15 ani, cînd am plecat de acasă în alt județ, pentru a urma un liceu pe care contextul regional nu mi-l aducea la îndemînă, m-am confruntat cu prima formă de discriminare. „Ah. Ești din Vaslui.“ Evident că pe atunci nu conștientizam că acțiunile din interior ale unui mediu social se oglindesc asupra lucirii sale. Și-atunci am realizat că în țara asta poți fi catalogat într un anume fel, fără a fi vina ta. Că doar n-am ales eu să mă nasc acolo. Dar și dacă alegeam, tot acolo m-aș fi născut. Și așa am învățat să nu discriminez.

Am învățat multe în cei aproape 18 ani de cînd sînt, cu sau fără voia mea, român. Am învățat că cel mai important la vîrsta asta e tocmai să înveți, ori dacă nu vrei, viața te trage de mînecă și te împinge spre a pricepe. Am învățat că nu e bine să furi, că e destul de important să fii cinstit, să respecți și să nu urăști. Am învățat că cel mai important la vîrsta asta e să citești. Orice. Chiar și bilete de tren, cum spunea Andrei Gheorghe. Am învățat să spun nu manipulării. Am învățat că nu e bine să fii egoist și să faci lucruri din interes personal, chiar dacă viața te constrînge uneori la asemenea metode.

Am învățat să critic, orice, chiar și pe mine. Numai din critică înveți. Trebuie să mă critic pe mine, să îmi critic colegul, să îmi critic profesoara, să critic aleșii, chiar dacă încă nu am drept de vot. Critică atunci cînd e cazul. Caută modele. Ca apoi să le critici și să înveți ceva benefic. Impune-te cînd ai dreptate și fă-te auzit. Dacă ai cu ce, fii bun. Și fără doar și poate, dacă ești bun, o să ieși din mulțime. Și ieșind din mulțime vei deveni un model, care la rîndul său va fi criticat. Și astfel vei învăța mereu. România e asemenea unei enciclopedii. Odată ce o deschizi, tot rămîi cu ceva.

Nu sînt mulțumit de țara mea. Nu sînt mulțumit de conducătorii ei. Nu sînt mulțumit de mine. Nici de tine nu sînt mulțumit, că pierzi timpul să citești asta cînd poți face ceva pentru țară, ca să fim mulțumiți la un moment dat. Cum să fiu mulțumit cînd școala produce analfabeți funcțional? Aici mulți ar da vina pe sistemul de educație, că așa e la noi. Că sistemul e corupt, ar zice unii, că sîntem conduși de neprofesionaliști, ar puncta alții, sau se mai trezesc cîțiva care pomenesc de „interese străine“, de Soros, că e la modă. Haideți totuși să învățăm să ne asumăm. Să fim demni. Cînd dăm de o problemă, gata, sistemul e de vină. Nu i așa.

Și intervine întrebarea: Care sistem? Cine e sistemul? Sistemul sîntem noi. Toți. Sistemul sînteți și voi, cei care votați, cei care sînteți sceptici, majoritatea. Ce-ar fi, totuși, să luăm atitudine și să ne implicăm? Că, evident, e mai ușor să dai vina pe sistem decît să iei atitudine și să faci ceva. Încă o lecție pe care cei aproape 18 ani de a fi român mi au dat-o: Nu aștepta nimic de la nimeni, exemplul personal e pe primul loc. Și uite așa, am ajuns de unde am plecat, că sînt nemulțumit, de mine.

O problemă este, în țara asta, că nu merge totul strună. Dar oare problema nu e la noi? Poate că așa sîntem noi, românii, mereu dăm vina pe ceva, numai să fugim noi de responsabilitate. Ar mai fi multe de făcut în țara noastră.

Acum sînt la modă dezbaterile pe tema familiei tradiționale. Păreri pro și contra, pledoarii în stînga și în dreapta cu argumente care mai de care mai pătrunzătoare. Cred că această problemă va reprezenta un adevărat test al momentului pentru țara noastră. Rămîne de văzut: vom intra în rîndul țărilor care au acceptat acest fenomen, printre care Canada, SUA, Olanda, Franța, sau conservatorismul românesc, născut și bătătorit în satul tradițional, se va impune?

Cam asta e țara noastră și adevărul trebuie scos la iveală. România nu e doar un plai cu flori, România nu se rezumă doar la Transfăgărășan, Delta Dunării sau Vama Veche. România e și a celor un milion de avorturi făcute în primul an după Revoluție. Și că tot am ajuns la Revoluție, de altfel, un alt subiect dezbătut și întors pe toate părțile, se tot aude în mass-media: „S-a redeschis dosarul Revoluției“. Oameni buni, se vrea dreptate. Cine nu vrea dreptate e nătîng. Pare un adevărat serial. Un popor care vrea justiție într-o chestiune destul de sensibilă în istoria sa ar trebui să tragă un semnal de alarmă, să arate un exemplu pentru generațiile ce vor veni, nu să închidem dosare pentru ca mai apoi să le redeschidem.

Sînt la vîrsta la care caut modele. Și caut, de dimineață pînă seara, de luni pînă duminică, de sus în jos și invers. Ce modele pot găsi eu, cînd specialiștii într-un anumit domeniu au ajuns sus pentru că au plecat din țară, în contextul în care statul român nu i-a ajutat? Cum pot eu crede în viitorul acestei țări cînd fratele meu a plecat să-și cîștige fericirea în alte locuri? Și, de 1 decembrie, televiziunile se întrec să prezinte români „de succes“. Au fost și ei oameni tineri, ca mine, de altfel, dar au ales drumul exodului pentru a se realiza pe plan profesional. Eu nu voi pleca. Voi rămîne aici, indiferent de context. România nu e doar a celor care își pun fotografie de profil temporară de ziua națională pe rețelele de socializare.

Ce modele pot găsi eu, cînd unii de la conducerea țării sînt infractori? Voi vrea și eu să ajung la conducerea țării și, spre deosebire de ei, conștiința mă va oblige să fiu onest. Dar mă tem că pentru asta vor trece zeci de ani.

Ce modele pot găsi cînd tinerii ca mine ies în stradă să protesteze? Ce e de făcut? Să ies și eu? Cine mă ascultă?

De multe ori am auzit că am pierdut trenul spre Europa. Tot ce vreau de la mine și de la generația mea e să alergăm după el. Putem, că sîntem tineri. Și îl vom prinde într-o bună zi. Și atunci vom pune punct unei etape, nu virgulă, că virgule tot s-au pus. Atunci vom spune „Stop! Și de la capăt!“ sau vor veni alții să ordone „La loc comanda!“

România e și despre ce am men-ționat în acest articol. Avem și bune, și rele. Nu am regrete. Nu e articolul unuia care se lasă bătut de „sistem“.  E articolul unuia care se va lua la trîntă cu „sistemul“ ori de cîte ori cinstea acestui popor va fi pusă sub semnul întrebării. Voi, „decrețeii“, printre care se află și părinții mei, sînteți generația de sacrificiu, dar va veni și ziua noastră. Va veni și rîndul generației 2000.

Timpul le va rezolva pe toate. 

Alin Mocanu are 18 ani și este elev la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare“ din Cîmpulung Moldovenesc.

Foto: flickr

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.