România. Încă un proces de/pe conștiință

Costin GHIBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
România  Încă un proces de/pe conștiință jpeg

Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. Tema pentru prima etapă a fost „Țara mea“. Am primit cîteva sute de eseuri, care mai de care mai interesante și le mulțumim tuturor celor care au intrat în concurs. Dintre ei, au fost selectați 25 de autori care au fost invitați să intre în finală. Vom publica în paginile revistei cîteva dintre eseurile cîștigătoare. Pe pagina noastră de Internet le veți putea găsi pe toate. (Redacția)

Acuzație. Românul s-a născut poet (și, se vede bine, iubitor de clișee). Faptul că a făcut-o atît de tîrziu, ratînd cîteva secole de literatură „mare“, nu l-a împiedicat să-și dezvolte, mai ales în ultima vreme, propriile genuri literare. Ceea ce ar fi, după mine, cu adevărat admirabil dacă această nouă beletristică nu ar semăna atît de mult cu un documentar sau cu o autobiografie colectivă. Iată doar cîteva exemple:

Proba 1. Literatura băncilor goale. Doisprezece ani în care populația lor crește exponențial și în care, se înțelege, elevul este vinovat, pentru că nu vrea. Nu vrea să joace rolul unui sac fără fund în care se pot strînge toate ideile care au primit acceptul istoriei, dar numai ale lui, nu. De parcă istoria ar fi un club exclusivist din care el, un ocupant de scaun și posesor de nume în catalog, nu va putea nicicînd face parte. „Forme fără fond!“, ar striga T.M. Ar avea, pe jumătate, dreptate: școala românească pare a fi substituit forma fondului, banca elevului și, pînă la urmă, pare a fi transformat o piesă de „teatru al absurdului“ într-o stare de fapt. E de ajuns să privim în oglinda acestor bănci goale și să observăm o catedră la fel de golită de conținut (în 89% din cazuri), ca să înțelegem de ce tinerii, văzîndu-se înconjurați de atîtea nuduri, ajung să se prostitueze intelectual.

Proba 2. Literatura gîndăceilor cîntători sau a Beatlesilor mioritici. Nu mă refer prin asta la diversele specii prodigioase care mișună fluierînd prin spitalele de stat, deși aș putea, ci la acele căpușe guralive care se strecoară pînă la vîrful instituțiilor și care, grupuri-grupuri, se susțin și se răstoarnă cu picioarele în sus după cum le dictează interesul. Degeaba ai învățat și te-ai pregătit și ai sperat în bula ta de autan dacă nu ai înțeles că trebuie să cînți după cum ți se arată.

Proba 3. Literatura becului mesianic. Legenda spune că fiecare român are în subsol un bec pe care îl urmează orbește și în care își pune toate speranțele, găsind în el soluția comodă la toate problemele lui. Cine încearcă să îi deschidă ochii și să-i arate pîlpîiala jalnică a păstorului său este, fără îndoială, vîndut, paralel, înveninat, tînăr, frumos etc., etc. Ce omite legenda, dar pot eu să adaug, este că orice bec, la un moment dat, se sparge și este, în cazul cel mai fericit, înlocuit cu unul ecologic.

Proba 4. Literatura mașinii de spălat. După ce am epuizat dramaticul, epicul și liricul, ne putem ocupa de puțină filozofie. Mașina de spălat este un electrocasnic de mare consum energetic și ideologic și îmbracă două forme: nivelatoare, atunci cînd rufe de culori diferite sînt albite și curățate, și revelatoare, cînd o haină albă sau neagră își descoperă nuanțele prin spălare. Dacă mașinile de spălat din prima categorie se găsesc peste tot pe internet și la televizor, cele din a doua categorie trebuie construite manual, necesitînd un efort susținut și, de multe ori, condamnat în emisiunile de teleshopping.

Verdict. „One thing I can tell you is you got to be free. Come together...“ – la o sută de ani de cînd am lăsat armele și orgoliile politice deoparte, țara mea este suma tuturor acestor literaturi. 

Costin Ghiban are 19 ani și este elev la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu“ din Bucureşti.

Foto: Ștefan Jurcă, flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.