Nașterea ideii ortodoxe

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Nașterea ideii ortodoxe jpeg

O caracteristică surprinzătoare a ideii ortodoxe, din punctul de vedere al unei teleologii hegeliene, este separarea sferei politicului de sfera spiritualului, care a condus la o precoce desacralizare a monarhiei. Această separare este un proces inițiat în ultimele două secole ale Bizanțului și continuat în perioada post-bizantină. Transformările sociale din structura de putere bizantină care au permis o scădere a autorității centrale în favoare unor elite locale, combinate cu expansiunea occidentală sub haină cruciată sau sub forma republicilor comerciale, au produs în cele din urmă fărîmițarea teritorială a Imperiului Bizantin. Astfel, în secolul al XIII-lea, singurul element de unitate pe ceea ce fusese încă teritoriul Imperiului în secolul al XII lea a fost Biserica. Prin coagularea ei instituțională în cursul deceniilor trei și patru ale secolului al XIII-lea, ea a căpătat un aspect pe care l-am putea numi pan-bizantin. Aceasta a trebuit însă să se adapteze noilor puteri teritoriale, fie cruciate, genoveze sau venețiene, fie musulmane. Biserica ortodoxă a supraviețuit în toate aceste teritorii, chiar și acolo unde uniatismul de primă generație a produs un puternic concurent. În a doua jumătate a secolului al ­XIII-lea se suie pe tronul patriarhal Grigore, un localnic din Ciprul ocupat deja de un secol de către familia cruciată Lusignan. Din acest exemplu și din traiectoria altor intelectuali bizantini provenind din fostele provincii bizantine înțelegem puterea de atracție pe care începe să o exercite Constantinopolul recucerit de către Imperiul de la Niceea, dar mai ales rolul de rețea socială și politică al Bisericii pan-bizantine, care reușește să mențină solidaritatea corpului social format de Biserică în teritoriile desprinse de imperiu.

Cauza cea mai puternică însă a despărțirii politico-ideologice dintre imperiul constantinopolitan și Biserica pan-bizantină o reprezintă tema uniatismului utilizată ca instrument politic de către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul. Utilizarea cinică a „schismei“ de către occidentali, papalitatea în conjuncție cu puterile cruciate, pentru a justifica acțiunile militare împotriva Imperiului Bizantin, apoi uniatismele fragmentare din teritoriile ocupate de cruciați sau desprinse din Imperiul Bizantin cu susținere cruciată, cum ar fi statul vlaho-bulgar al Asăneștilor, regatul armean al Ciliciei, regatul sîrbilor, au transformat prin reacție ideea reunirii Bisericilor occidentală și orientală într-un instrument politic și în mîna împăraților de la Constantinopol. Începînd cu sinodul de la Lyon din 1274, tema unirii Bisericilor a devenit principalul instrument al politicii externe bizantine, „unirea“ fiind prețul cu care împăratul bizantin intervenea în jocul dintre papalitate și puterile cruciate, obținînd succesul diplomatic denumit de Steven Runciman „vecerniile siciliene“, adică acțiunea papalității pentru delegitimarea cruciadelor antischismatice. Într-o fază ulterioară, unirea a devenit prețul pentru ajutorul militar al papalității și aliaților ei împotriva otomanilor. Consecința acestei politici externe este transformarea uniatismului în cel mai fierbinte subiect de politică internă. Totuși, simultan cu acest uniatism politic apare și o dezbatere teologică autentică despre cauzele schismei și modalitățile de depășire teologică a acesteia. Cel mai important pas din acest proces a fost contactul intelectual și cunoașterea reciprocă, formulată inițial prin așa numitele liste ale diferențelor dintre creștinismul oriental și cel occidental.

Distanța crescîndă dintre imperiu și Biserică capătă însă note tragice prin disputa isihastă. Susținerea pe care văduva împăratului Andronic al III-lea, Anna de Savoia (1341 1347 – regentă pentru fiul ei minor Ioan), a acordat-o Varlaamiților (discipoli și continuatori ai criticii anti-isihaste formulate de călugărul Varlaam din Calabria) în disputa isihastă, continuînd cu uniatismul politic practicat de Ioan al V-lea Paleologul, a produs de-a dreptul o ruptură între curtea imperială și instituția patriarhală. Această ruptură, care a atins cote maxime în perioada 1367 1380 prin ștergerea numelui împăratului din dipticele Marii Biserici de la Constantinopol, este la originea unei noi doctrine despre libertatea Bisericii, pe care o regăsim în actele patriarhale și sinodale din vremea patriarhului Filotei Kokkinos. Acesta redefinește canonic Biserica anulînd tradiția milenară a ceea ce istoricii contemporani au numit „simfonia bizantină“ și proclamînd că patriarhul de Constantiopol este de acum căpetenia creștinătății orientale. Imperiul îmbracă forma unei instituții subordonate obiectivelor Bisericii și legitimă numai în măsura în care vine în întîmpinarea acestora. Uniatismul politic este astfel păcatul de moarte al imperiului. Ioan al V-lea, constatînd că nu ar putea constrînge Biserica nici măcar cît străbunicul său Mihail al VIII-lea, recurge la convertirea personală la catolicism în 1369 la Roma. Aceasta însă nu a produs nici un beneficiu politic. Dimpotrivă, pentru a se putea întoarce la Constantinopol, se vede nevoit să-și amaneteze coroana imperială către Veneția în schimbul unei corabii și al altor cheltuieli. Ioan al V-lea se va despărți el însuși în mod tacit de acest uniatism atît de păgubos pe plan intern și ineficace în plan extern. Moartea patriarhului Filotei, apoi experiența amară a uzurpării tronului constantinopolitan de către fiul cel mare al lui Ioan al V-lea, Andronic al IV-lea (1376-1379), care și-a arestat întreaga familie, inclusiv pe bătrînul bunic imperial Ioan al VI-lea Cantacuzino, deschide o epocă nouă în relația dintre împărat și Biserică. Experiența tiraniei lui Andronic al IV-lea semnalează necesitatea unei colaborări între Biserică și imperiu, și astfel, printr-un document al sinodului permanent al patriarhiei ecumenice, este consfințită revenirea lui Ioan al V-lea pe tron ca împărat ortodox, și sînt definiți termenii colaborării. Rezultatul constă în reducerea rolului tradițional al împăratului în Biserică la cîteva prerogative ceremoniale și administrative. Astfel, limitele puterii imperiale sînt de acum dictate de Biserică.

Din acest context politic și ideologic își trage seva teoria celei de a treia Rome. Este expresia unui nou aranjament între Biserică și stat. Roma nu mai este simbolul unui centru al puterii lumești, ci este un principiu de fidelitate față de adevărata credință, ortodoxia. Episodul unirii eșuate de la Ferrara-Florența se înscrie și el pe această linie. Căderea celor două Rome se referă la căderea în schismă și erezie, nu la pierderea unor bătălii și cucerirea unor ziduri. Puterea lumească are doar misiunea de a sluji Bisericii. Această nouă teologie politică se exprimă și în scrisoarea patriarhului Antonie al IV-lea către marele cneaz al Moscovei Vasile I, din 1393. Imperiul există atîta timp cît este învestit de Biserică cu slujirea aceasteia. Neacceptarea acestui rol subaltern este în sine un act de erezie.

Pe această linie de interpretare se înscriu Relatarea lui Nestor Iskander despre căderea Constantinopolului, Scrierile lui Ivan Peresvetov și, în cele din urmă, Scrisorile lui Filotei din Pskov. Relatarea lui Nestor Iskander, care a circulat atît sub acest nume de autor poate imaginar, cît și ca o cronică anonimă, atașată și de Peresvetov Scrierilor sale, despre cucerirea Constantinopolului, în limba slavonă, iar de la mijlocul secolului al XVII-lea și într-o traducere românească, ne pune în fața unui paradox istoriografic din punctul de vedere al unui istoric creștin: cucerirea nu este văzută ca un dezastru, intrarea sultanului Mohamed în Constantinopol este triumfală, mărinimia sa este lăudată, rezultatul se datorează proniei divine. Pentru Nestor Iskander și pentru cititorii săi din secolul al XVI-lea, printre care se numără și voievodul moldovean Petru Rareș, Țarigradul este un ideal mistic, la care se ajunge prin credință, nu prin acțiuni militare. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: Sf. Gheorghe, frecă Școala Bunești

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.