O posibilă schimbare în mentalitatea religioasă

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
O posibilă schimbare în mentalitatea religioasă jpeg

Mai multe ziare au relatat cuvintele stropşite în biserică de un înalt preot, la Constanţa: „Dacă cineva crede că nu merge la referendum… şi după aceea crede că e creştin ortodox se înşală amarnic“. Adeziunea la credinţă şi adeziunea la referendum sînt una: iată verdictul unui preot, care e şi profesor universitar. 80% din alegători n-au găsit de cuviinţă să ia în seamă nici „referendumul pentru familia tradiţională“, nici verdictul cu pricina. Cei care, între ei, sînt ortodocşi se află aşadar „excomunicaţi“. Ce subţirime duhovnicească! Cîtă rigoare academică! Ce ton poruncitor, de decident în judecata de aici şi de apoi, de „stăpîn“ asupra conştiinţelor. Potrivit acestui preot şi nu numai lui, credinciosul trebuie să se supună scurt la ordin, fără să se mai încurce şi cu glasul propriei minţi.

Chiar dacă BOR nu a adoptat în genere asemenea stridenţe, ea şi a mobilizat aparatul persuasiv în lupta împotriva unui pericol neverosimil. Nici legislativ, nici concret, căsătoriile LGBT nu ameninţă ceea ce CpF, BOR şi politicieni oportunişti numesc „familia tradiţională“. Nu există în România o invazie organizată a grupărilor şi a propagandei gay. Iar a dezincrimina homosexualitatea şi a introduce parteneriatul civil nu înseamnă a promova o mişcare pornită să dezagrege comunitatea. Înseamnă a lărgi libertăţile individuale, a aplica într un caz comportamental aparte (care ar fi de dorit să-şi asume „diferenţa“ ca diferenţă) principiul de toleranţă propriu societăţii liberale. Spiritual vorbind, BOR nu a fost sensibilă nici la tema libertăţii persoanei, nici la atenţia compătimitoare faţă de excepţie. A fost sensibilă la retorica pericolului, a unui improbabil asediu.

Sigur, grija pentru familie, pentru creşterea copiilor într-un mediu normal face parte dintre preocupările sociale ale religiei. Şi nu numai ale ei. Dar nu un referendum va face această grijă lucrătoare. Pe de altă parte, corupţia care pretinde „să schimbe de gen“ şi să devină „lege“ nu pare să îngrijoreze BOR. Nici faptul că sănătatea societăţii e minată de venalitatea guvernanţilor, de dispreţul lor faţă de cei pe care trebuie să-i slujească. La acestea Biserica să nu aibă nimic de spus?

După părerea mea, eşecul referendumului nu indică o subită pierdere de influenţă a Bisericii în societatea românească. Nici o scădere a credinţei, o secularizare care a luat brusc viteză. Indică în schimb, după mine, o posibilă schimbare în mentalitatea credincioasă. S-a văzut că o însemnată parte dintre creştini nu urmează instituţia bisericească atunci cînd ea merge pe linii dur tradiţionaliste, pe încruntări antieuropene, pe spaime naţionaliste. Pe teme care nu răspund căutărilor şi sensibilităţii spirituale ale omului de astăzi. O mulţime de creştini par să nu (mai) urmeze modelul supunerii necondiţionate faţă de retorica instituţiei, faţă de ceea ce e convenţional, bombastic în discursul unor preoţi. Vor să aibă responsabilitatea credinţei lor, să judece în dialog cu slujitorii Bisericii, să-şi facă auzite întrebările, criticile, sugestiile, necesităţile spirituale. Reflectarea referendumului în media a fost în această privinţă sugestivă. Mai degrabă cîţiva laici au pus problema credinţei vii, cercetătoare, au aplicat lecţia christică situaţiei din teren. Nu pledoaria grandilocventă, neatentă la realităţi a oficialilor Bisericii.

Iată un indiciu că, în credinţă, libertatea conştiinţei, căutările, responsabilitatea persoanei capătă o sporită greutate. Biserica Catolică, mai sensibilă la semnele vremii, dă astăzi acestei teme o deosebită importanţă. De curînd, cardinalul Stella, prefect al congregaţiei pentru cler, a adresat preoţilor un avertisment împotriva „abuzului spiritual“: „Sîntem victimele unei tradiţii potrivit căreia preotul este conducătorul, el dirijează comunitatea şi, mai ales, el are o putere asupra conştiinţelor. Iată un punct foarte delicat. Fiindcă puterea asupra conştiinţelor trebuie să respecte întotdeauna libertatea persoanei“ (cf. Le Monde des religions, 20.10.2018).

Există, în rîndul preoţilor catolici tineri, chiar voci care sînt de părere că „directorul spiritual“ ar trebui înţeles ca un „însoţitor spiritual“. El ar trebui să susţină efortul şi traseul credinciosului asemenea unui prieten, nu să comande, să dea verdicte asemenea unui „şef“. Evident că aici e nevoie de un fin echilibru între colegialitate şi autoritate, între înţelegere şi exigenţă.

Să fie accentul pe libertatea conştiinţei o invenţie a modernităţii tîrzii? Îmbinarea autorităţii preotului cu colegialitatea lui faţă de credincios să mineze oare substanţa credinţei? Credincioşii să-şi fi luat nasul la purtare, răzgîiaţi de atmosfera libertară a zilelor noastre? Sau munca liberă a conştiinţei, reflecţia, strădania pe calea proprie, „însoţirea“ cu un maestru, nu „supunerea“ faţă de el, să fie teme perene?

Ce ne spune experienţa îndrumării spirituale? Desigur, maestrul lucrează asupra discipolului ca asupra unei materii plastice, ascultătoare. Sigur că, prin clarviziune, experienţă, discernămînt, îl modelează, îl limpezeşte, îl conduce pe ucenic. Sigur că îi poate preda acestuia o învăţătură, o metodă. Totuşi, nu postura de dominus face din el un maestru. Ceea ce face din el un maestru este intensitatea cu care asumă el însuşi postura ucenicului faţă de Logosul divin, este priceperea lui de călător spre/împreună cu ţinta care îl cheamă. Aceasta e excelenţa maestrului spiritual: asumarea intensă a condiţiei de ucenic şi de călător.

În cazul că s-ar limita la rolul de dominus, cerînd discipolilor numai ascultare faţă de persoana sa, el ar risca să devină o mască pe chipul fără margini al Adevărului. Ar refuza ucenicilor intimitatea cu Învăţătorul ultim, l-ar „uzurpa“ pe acesta.

Christos însuşi, în calitate de învăţător divin, se prezintă pe sine nu numai drept dominus (Ioan 13, 13), ci mai ales drept itinerant care trebuie urmat. Se califică pe sine drept „uşă“ (Ioan, 10, 7 şi 10, 9), drept cale (Ioan 14, 6). „Transparentul Cuvînt“ îl numeşte Clement Alexandrinul pentru a-i arăta caracterul vectorial, faptul că El trimite către adîncul dumnezeirii. Iar la Marea Cină, El îşi predă cuvintele unora pe care i-a transformat în prieteni (Ioan 15, 15).

Portretul maestrului spiritual se construieşte pe tensiunea dintre autoritate şi colaborare. Origen, de pildă, nu se consideră un deţinător de adevăr în privinţa sensului Scripturii. E un om cu ştiinţa cercetării, nu un posesor de certitudini pe care să le impună celorlalţi. Are mereu grijă să se păstreze ca „transparenţă“ între discipoli şi Cuvîntul pe care îl interpretează. Ceea ce le oferă, prin comentariile sale, sînt doar „prilejuri de contemplaţie“, care să-i stîrnească să se confrunte direct, intim cu Cel care dă sens Scripturii.

De-a lungul secolelor şi în prezentul credinţei, maestrul spiritual se străduieşte să-şi conducă cu autoritate elevii către condiţia de colaboratori. Se străduieşte să facă din ei însoţitori pe un drum care nu îi aparţine lui, ci care îi atrage pe toţi spre aceeaşi ţintă. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

copii batuti caldarasti (1) jpeg
Doi frați, bătuți și sechestrați de un fost pușcăriaș. Copiii erau puși cu forța la muncă
Doi frați, de 13 și 16 ani, au fost obligați de un consătean să-i muncească o zi întreagă la câmp, iar când au vrut să plece acasă, au fost sechestrați și bătuți.
cutit jpeg
Oameni înjunghiați în plină stradă, în Galați. Atacul recidivistului, sub ochii unor copii
Un bărbat cunoscut cu antecedente penale a provocat panică într-o localitate din județul Galați. Pe fondul unui conflict spontan, a atacat cu un cuțit doi consăteni, provocându-le răni grave.
Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE
Reacția lui Erdogan după ce un politician german l-a numit „şobolan de canalizare”
Avocatul Mustafa Kaplan a informat dpa că a depus plângere penală în numele lui Erdogan către Parchetul din Hildesheim, pentru insultă şi defăimare.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.