Brexit, repriza finală

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png

În Marea Britanie, „Remainers“ – adepții rămînerii în Uniunea Europeană, care încă speră să răstoarne decizia Angliei de a părăsi UE – au afișat în toate orașele englezești panouri cu o întrebare simplă: „Brexit – oare chiar merită?“ Ei bine, merită?

Răspunsul dat de economie este clar: cu siguranță, nu. În termeni de costuri și beneficii ale ieșirii din UE, rezultatul referendumului Brexit din 2016 a fost pur și simplu irațional.

Dar factorul economic e totodată și cel care a dus la această decizie. Propagandiștii Brexit au convertit în mod strălucit un resentiment economic palpabil, mai ales împotriva imigrației, în ostilitate față de UE. Acest resentiment era însă față de daunele de proveniență internă, aduse economiei britanice prin neglijența liderilor săi. După cum cu acuratețe au remarcat Will Hutton și Andrew Adonis în recenta lor carte Saving Britain, „problemele noastre sînt made in Britain; și ele nu pot fi rezolvate decît în Marea Britanie. Europa nu stă în calea acestei misiuni…“

Dar Hutton și Adonis au omis dimensiunea esențială, non-economică, a Brexit. Ei evocă pe bună dreptate relația strînsă și de lungă durată dintre Anglia și continentul european. Dar Anglia nu a fost niciodată parte a unui stat european. Chiar dacă Uniunea Europeană este departe de a fi „superstatul“ din coșmarul lui Margaret Thatcher, aspirațiilor sale de guvernare le lipsește legitimitatea – nu doar în Anglia, dar și în rîndul multor state membre. Căci, în ciuda discursului despre cetățenia europeană, politica se obstinează să rămînă națională. Campania „Leave“, de părăsire a UE, din Marea Britanie a fost o revoltă nu doar împotriva unui management economic defectuos, dar și împotriva pretenției vane a unei guvernări supranaționale.

Rezultatul Brexit ar putea fi astfel un indicator al modului în care dialectica dintre supranaționalism și naționalism – o constantă a politicii actuale – va evolua și în alte părți ale lumii.

Finala Brexit este departe de a fi concludentă. Există patru posibilități.

Una dintre ele ar fi ca Anglia să nu mai părăsească, în cele din urmă, UE. Organizatorii campaniei „People’s vote“ – un al doilea referendum despre condițiile finale ale ieșirii din UE – sînt de părere că, dacă oamenii ar cunoaște adevăratul cost al părăsirii Uniunii, își vor schimba decizia luată în 2016. Un al doilea vot ar putea fi declanșat de eșecul guvernării de a obține aprobarea Parlamentului în ceea ce privește acordul de „divorț“ negociat cu UE.

O a doua posibilitate este ca Marea Britanie să se „catapulteze“ din UE pe 9 martie 2019, fără un acord de divorț. În acest caz, previziunile anunță un scenariu apocaliptic de colaps economic, cu blocaje rutiere și feroviare, penurie de alimente, de medicamente și de combustibil: un nou 1940, dar nu tocmai The Finest Hour a Marii Britanii.

Guvernul prim-ministrului britanic Theresa May promovează o a treia posibilitate: jumătate în UE, jumătate afară. Așa-numitul plan Chequers, aprobat de Cabinet în iulie, la reședința de la țară a prim-ministrului, propune ca atunci cînd Anglia părăsește UE, cele două părți să demareze un acord comercial de liber schimb care să acopere bunuri și produse agricole, dar nu și servicii. Planul, pus la cale de Oliver Robbins, consilierul Theresei May, este o încercare eroică de a rezolva problema frontierei irlandeze.

Această problemă pornește de la angajamentul pe care Anglia și Republica Irlanda l-au luat împreună, de a menține o frontieră fără fricțiuni între Republica Irlanda, care rămîne în UE, și Irlanda de Nord care, ca parte a Mari Britanii, o părăsește. Menținerea unei frontiere deschise în Irlanda ar însemna însă înființarea unei frontiere între două regiuni ale Marii Britanii.

Așa s-a ajuns la planul Chequers de continuare a schimbului liber de bunuri între Anglia și UE. Anglia va trebui să se asigure că bunurile care ajung în Irlanda de Nord, dar sînt destinate să ajungă în Europa via Republica Irlanda, au taxele vamale europene plătite și sînt în conformitate cu normele de sănătate și de siguranță ale UE.

Brexit-erii din Partidul Conservator al Theresei May se opun planului Chequers, reproșîndu-i un grad prea ridicat de conformitate cu UE. Nici liderii europeni nu sînt mulțumiți cu acest plan, fiindcă Angliei nu ar trebui să i se permită să fie în anumite privințe în UE, iar în altele, în afara ei.

Ultima posibilitate este tot un scenariu „jumătate în UE, jumătate afară“. Anglia va părăsi uniunea vamală, dar va rămîne în Spațiul Economic European, care include cele 28 de state membre UE, plus Norvegia, Liechtenstein și Islanda. Țările membre SEE, chiar dacă libere să-și stabilească propriile taxe, respectă aproape toate reglementările UE și contribuie la bugetul ei. Opțiunea SEE va fi, așadar, mai criticată chiar decît planul Chequers de către brexit-erii radicali.

Așadar, ce se va întîmpla? Cei mai mulți mizează pe o ieșire formală a Angliei din Uniune, în martie 2019, cu rămînerea ei însă „temporară“ în uniunea vamală, care îi va da un răgaz de doi trei ani pentru a negocia un acord final de divorț. Brexi­­t erii vor fi înfuriați de o ieșire atît de „soft“ din UE, dar acest scenariu ar fi, probabil, suficient pentru a obține aprobarea Parlamentului. Decizia referendumului de a părăsi UE va fi onorată, dar consecințele ei economice drastice vor fi temporizate: un triumf al pragmatismului asupra ideologiei.

Dacă traiectoria Brexit ia acest curs, ea va fi o bună ilustrare a dublului caracter – și a dublei funcții – al politicii. John Maynard Keynes a spus-o foarte bine: „Cuvintele trebuie să fie puțin mai slobode, căci ele reprezintă asaltul gîndurilor asupra nechibzuirii“, scria el în 1933. „Dar odată ce fotoliul puterii și al autorității a fost ocupat, licențele poetice trebuie să înceteze. Va trebui, dimpotrivă, să ținem cont de fiecare mărunțiș pe care retorica noastră l-a disprețuit.“

Politicienii există pentru a da glas resentimentelor refulate de conservatorismul „nechibzuit“. Ei dau frîu liber unor emoții care nu ne priesc, dar care, înăbușite, riscă să provoace explozii politice. E însă de datoria lor să se asigure că astfel de izbucniri nu au consecințe extreme. Din cînd în cînd, echilibrul balanței scapă de sub control, așa cum s-a întîmplat în 1914, cînd forța evenimentelor a zădărnicit încercările tardive de compromis. Și s-a întîmplat din nou în 1930, deoarece fascismul și comunismul erau iremediabil extremiste. De cele mai multe ori însă, politicienii își exercită dubla funcție care este, în ultimă instanță, păstrarea păcii pe plan intern și internațional.

Așadar, dacă va avea loc, compromisul Brexit ar putea fi o anticipare relativ optimistă a destinului populismului din secolul nostru. Reînvierea naționalismului economic care unește Brexit, trumpismul și extrema dreaptă europeană nu va duce la prăbușirea comerțului, la războaie convenționale, la dictaturi sau la o deglobalizare rapidă. Este mai degrabă un avertisment sonor destinat centrului politic – un avertisment care va determina chiar și grupul actual de extremiști să se încovoaie în fața consecințelor cuvintelor pe care le rostesc. 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick. 

© Project Syndicate, 2018
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Marea iubire a actorului Traian Stănescu. S-a stins la trei ani după soția sa: „Acum dansează în ceruri amândoi”
Traian Stănescu nu a mai rezistat fără iubita lui soție, cu care a împărțit mai bine de 4 decenii de viață. Actrița Ilinca Tomoroveanu, nepoata marelui poet şi om politic Octavian Goga, a fost dragostea vieții lui.
image
Iarna se întoarce în forță: România, lovită de fenomene extreme. Când scăpăm de valul de aer polar
Iarna se întoarce în forță în România. Se face tot mai frig, iar la munte, pe culmi, va fi viscol puternic. Schimbarea vremii aduce fenomene extreme, în special furtuni violente.
image
Mărturii șocante: Trenurile CFR Călători sunt adevărate bombe cu ceas
Trei locomotive din patru și mare parte dintre vagoanele CFR Călători au durata de exploatare depășită, iar reparațiile industriale ale materialului rulat lipsesc.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.