Şcoala de presă

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În noiembrie 1989, eram student la engleză şi, prin jocul întîmplării, devenisem şi redactor-şef la publicaţia culturală Dialog (fosta Alma Mater, creaţia unui grup strălucit de intelectuali ieşeni din anii ’70). Lucrasem din "bobocie", în paralel, la Dialog şi la cealaltă gazetă prestigioasă a studenţimii ieşene, Opinia studenţească, aşa încît atunci, spre sfîrşitul studiilor, aveam ceva experienţă jurnalistică, mişcîndu-mă cu oarecare lejeritate printre reportofoane, maşini de scris şi tiparniţe. Noua postură însă îmi impunea responsabilităţi suplimentare şi, pînă la un punct, delicate. Pe de o parte, trebuia să păstrez standardul elitist al Dialogului, avînd o datorie morală faţă de cei care luptaseră, cu riscuri mari, să-l conserve ca pe un bastion al culturii înalte (implicit, anticomuniste) şi fuseseră, ca atare, îndepărtaţi din redacţia revistei unul cîte unul. Pe de alta, eram obligat să rezist la presiunile instituţiilor UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, în traducere liberă) şi să evit "ceauşescizarea" discursului. În sfîrşit, după Congresul al XIV-lea al PCR, aşteptat într-o stare de isterie latentă de întreaga ţară (se zvonise, absolut neverosimil, că tovarăşul Ceauşescu îşi va da demisia, în marele for bolşevic, din toate funcţiile deţinute, desemnîndu-şi un succesor!), am pregătit un număr cu noua echipă redacţională. Ulterior, plini de entuziasm, am luat calea Bucureştiului, întrucît protocolul prevedea ca redactorul-şef şi secretarul general de redacţie să meargă, cu sumarul fiecărei apariţii, la consiliul prim al UASCR (la tovarăşa Diaconescu, dacă nu mă înşală cumva memoria numelor), pentru a fi aprobat. Prin urmare, împreună cu prietenul şi colegul meu Laurenţiu Constantin, înarmaţi cu ordine de deplasare (de la " numita pe atunci " Casa Tineretului), diurne şi legitimaţii maro pe care scria, impozant, cu majuscule roşii, Presa, am sărit în rapidul de 6 dimineaţa şi am ajuns, cu emoţii, pe la orele prînzului, în Gara de Nord. Tracul nostru era indubitabil justificat. Alcătuisem un număr inedit (ca structură) al Dialogului, cu suficiente "şopîrliţe" ideologice şi estetice, şi ne temeam că vigilenţa tovarăşei Diaconescu nu ar fi putut fi păcălită. Ea nu vedea, desigur, textele, dar, chiar şi titlurile articolelor ar fi reuşit, la rigoare, să stîrnească reacţii. Printr-un mic aranjament, complet inocent, ne-am cazat pentru o noapte la Hotelul Dorobanţi, colosul de lîngă Piaţa Romană, actualmente supermodernizat. Laurenţiu insistase să ne arătăm, în orice împrejurare, fără complexe, legitimaţiile de presă. Exersase el însuşi în trecut procedeul şi nu dăduse niciodată greş. Într-adevăr, trucul funcţiona ca o "iarbă a fiarelor", deschidea toate uşile, indiferent de numărul lacătelor. La vederea magicelor litere roşii, feţele (anterior severe) se umpleau de zîmbet respectuos, iar gesturile deveneau afabile şi elaborate. Singura condiţie rămînea tăria psihologică de a scoate carneţelul fantastic din buzunar şi de a-l arăta. Nu conta dinspre ce tip de presă veneai, important era faptul că reprezentai presa. În ciuda aerului inevitabil imberb (aveam douăzeci şi unu de ani fiecare), lumea ne trata cu o stimă neobişnuită, aproape disproporţionată, imediat ce zărea legitimaţiile maro. Păream, paradoxal, doi ştabi din Capitală descinşi în inspecţie " din pură plictiseală " prin tîrgurile provinciei, şi nu nişte amărîţi de studenţaşi sosiţi la Bucureşti, cu ordinele de deplasare bine împăturite la piept, doar pentru a cerşi o semnătură de la potentaţii zilei. Pe acest fond triumfal, temerile vizavi de tovarăşa Diaconescu au început să dispară. După vreo două ore de la sosire, am intrat imperial în sediul central al UTC-UASCR, cu aceleaşi cartonaşe-talisman, şi am fost primiţi, neîntîrziat, într-un birou luxos, de şefa noastră supremă. Era o doamnă tînără, frumuşică şi " am avut senzaţia, în cele cîteva minute cît am conversat cu ea " binecrescută. A semnat sumarul fără nici o întrebare şi ne-a urat succes pe un ton protocolar. Am ieşit apoi, fericiţi, în minunata zi de toamnă bucureşteană. Copoul pălise (în memoria mea) în faţa luminozităţii de pe Magheru ori Calea Victoriei. Bucuria era întreruptă numai de fluierul ascuţit al vreunui agent de circulaţie care oprea traficul pentru accesul coloanelor oficiale (am avut impresia, la un moment dat, că-l zăresc pe Ceauşescu într-o maşină neagră, dar, aşa cum se credea acasă, putea fi foarte bine o sosie de-a lui). Am pătruns cu Laurenţiu " fluturîndu-ne legitimaţiile " în toate locurile posibile şi imposibile. Începuserăm chiar să ne jucăm cu cartonaşele, inventînd situaţii-limită din care, tehnic, n-am fi ieşit decît cu ajutorul lor. În final, în dimineaţa dinaintea plecării, la micul dejun de la Dorobanţi, ne-a venit ideea unui ultim experiment: să lăsăm legitimaţiile, ca din greşeală, pe masă şi să urmărim atent reacţiile chelneriţei. Femeia se apropie şi ne informă neutru că avea omletă şi cîrnaţi polonezi. "Omlete", am spus noi cu surîsuri enigmatice. Zărise literele stacojii de pe legitimaţii încă de cînd nota comanda. Am observat-o cum ezită timp de două-trei secunde. Apoi zise brusc: "Au venit şi ruşii". Am tresărit violent, crezînd că face o ironie, că, pentru prima dată de la debutul micului nostru joc bucureştean, vom fi deconspiraţi. Nu înţelegeam unde sînt ruşii şi, mai ales, de ce veniseră şi ei. Laurenţiu mă privea cu blîndeţe, neînţelegînd, aparent, deruta mea. Mă trezi din dilemă cu o întrebare directă: "Ei, bătrîne, vrei roşii la omletă ori ba?". Roşii?! La sfîrşit de noiembrie (pe vremea lui Ceauşescu, n.m.)?! Dumnezeule! Cum să nu? Voiam. Chelneriţa scrise agitată comanda şi dispăru cu viteză în bucătărie. Biata de ea spusese, în accentul inefabil al sudului, plină de serviabilitate faţă de "presă", "au venit şi roşii", nu "au venit şi ruşii"! Oricum, pricepusem în mod absolut, la nivelul anului 1989, că presa funcţiona (deja) ca o mare putere. Un singur aspect îmi rămăsese obscur pe parcursul abuliei mele tomnatic-bucureştene: mai erau aproximativ patru săptămîni pînă la finalul aventurii comuniste!

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.