În urmă cu cîţiva ani publicam în Dilema veche un articol cu acest titlu, care a stîrnit şi discuţii aplicate, şi reacţii de tipul „I-auzi brîul cum trece rîul!“, dar şi altele în nota „Slavă Domnului, nu sînt singurul nebun care observase lucrurile astea“. 

Între timp, lucrurile au luat-o razna mult mai rău decît scriam atunci. Statele Unite ale Americii sînt la un pas de a interzice oficial expresia „Christmas Tree“, pe motiv că lezează sensibilităţile non-creştinilor (inclusiv ale celor fără Dumnezeu, presupun), propunîndu-se formula „Holiday tree“. Avem noi, din acest colţ de lume, o propunere în completare. Sigur „Santa Claus“ nu cade bine unora, să-l înlocuiască şi ei cu Moş Gerilă, nimeni nu poate contesta că iarna e ger, iar soluţia s-a verificat deja vreme de vreo 50 de ani. 

Doamnă, domnişoară, madame, mademoiselle 

În martie 2009, în Parlamentul European s-a distribuit o broşură prin care se cerea interzicerea utilizării termenilor doamnă, domnişoară, madame, mademoiselle, frau, fräulein, señora, señorita etc., pe motiv că pot ofensa persoanele de sex feminin. În ce fel? Păi, subliniind că sînt gagici. Mie mi se pare că tocmai propunerea e ofensatoare, dar ce contează părerea mea? În plus, trebuie înlocuite cuvintele care includ referinţa la sex: sportsman, stateman, man-made, self-made-man, fireman, policeman etc., dar şi air hostess. Asta cu înlocuirea termenilor domn-doamnă sper că mai sună un clopoţel prin România. Din nou, Consiliul Europei are de învăţat de la noi: să folosească termenul „tovarăş“, complet asexuat şi lipsit de aluzii religioase. După cum ne sînt binecunoscute atît uniformizarea, cît şi asigurarea procentelor echilibrate de femei şi „alte naţionalităţi“ în orice organism. 

În septembrie 2011, BBC – modelul absolut în materie de jurnalism TV şi nu numai – a început să înlocuiască formulele „înainte/după Hristos“ cu „înainte de era noastră/în era noastră“. Şi aici am fost pionieri, devansînd cu mult lumea liberă, democrată şi capitalistă! După cum au explicat oficialii trustului, nu e vorba de o obligaţie, ci mai mult, aşa, o sugestie... Iar motivaţia e aceeaşi ca la bradul de Crăciun: menajarea sensibilităţilor celor care nu cred că a existat Iisus Hristos (sau, adaug eu cu maliţiozitate asumată, nu cred nimic). Aşa cum s-a observat imediat – dar degeaba – măsura e absolut inutilă, din moment ce 2011 e numărat oricum (greşit cu patru ani, în treacăt fie spus) de la naşterea lui Iisus, de-ar fi să-i zicem şi „înainte/după nu ştiu ce“. 

All-inclusive 

În aceeaşi lună, conform unui ziar bulgăresc, în Comisia Europeană a început să se discute ideea de a interzice sistemul all-inclusive, pe motiv că se aruncă enorm de multă mîncare (50%, spun statisticile), care ar putea hrăni milioane de oameni din ţările sărace. Sper că e o ştire falsă sau o glumă. Dacă e adevărat, nici iniţiatorii, dar nici comentatorii ştirii nu par să fi sesizat un mic detaliu: mîncarea aruncată e plătită. Produsă de entităţi private, cumpărată de hoteluri private, plătită de persoane private. Care, după ce o plătesc – cu toate taxele, impozitele, accizele, comisioanele şi adaosurile comerciale aferente –, pot să facă absolut ce vor cu ea, de pildă s-o ducă acasă la pisică. Felul în care s-a pus problema este exact în logica mustrării păunesciene „Voi, ce-n Lună zburaţi cu-ale voastre izbînzi, / Nu uitaţi c-aveţi fraţi, pe planetă, flămînzi“. Adică, tu, NASA, fă bine şi nu mai da bani pe rachete, ia de cumpără nişte pîine. Ideea ca un organism suprastatal să stabilească oferta unui agent privat este pur comunistă, mai exact internaţionalist-comunistă. Mai lipseşte doar ca UE (sau ONU) să ceară hotelierilor să interzică prezenţa pe plajă a turiştilor în costume de baie, pentru că asta în mod evident lezează sensibilitatea unor culte religioase! 

The Soviet Story 

Imediat după ce am aflat şi această ultimă (deocamdată) gogomănie, am revăzut zguduitorul film The Soviet Story. E vreo legătură cu cele de mai sus? Categoric! Tragedia poporului ucrainean, unde au fost ucişi prin înfometare şapte milioane de oameni într-o iarnă, s-a aflat pe prima pagină a ziarelor occidentale, dar... atît. Exterminarea stalinistă a unui total de 20 de milioane de oameni era, evident, cunoscută în Vest, ca şi înfrăţirea comunismului cu nazismul, ca şi colaborarea NKVD cu SS, ca şi veselia cu care Armata Roşie şi cea brună au atacat Polonia din două părţi, împărţind-o amical, ca şi ororile naziste (bombardarea ori sabotarea liniilor de tren care duceau spre lagăre ar fi stopat sau măcar redus semnificativ Holocaustul), dar... atît. După care, vreme de o jumătate de secol, Occidentul a plîns pe umărul nostru că nu putem călători în străinătate (s-au mai răzgîndit după ce ne-am luat acest drept...) şi că nu găsim parizer, dar n-a vorbit aproape deloc despre pogromurile şi comportamentele animalice din The Soviet Story. Un prieten mi-a pus o întrebare tulburătoare: Unde sînt filmele artistice occidentale despre ororile comunismului? Că despre cele ale nazismului am văzut destule! Hai, nu acum, cînd Vestul depinde de gazul rusesc (deşi filmele nu sînt făcute, orişicît, de către stat), dar o jumătate de veac s-au aflat în Război Rece! Americanii au făcut, autocritic, filme despre orori (de ordinul zecilor sau sutelor de civili) comise chiar de americani, în schimb n-au considerat că ar merita vorbit despre un genocid de 20 de milioane, cu „cote“ de copii omorîţi şi femei torturate zile la rînd! 

În schimb, fireşte, în mai toată Europa de Vest, ba şi în America, continuă să înflorească ideile comuniste şi credinţa că, „în intenţie“, comunismul a fost generos, doar că a fost „greşit aplicat“. Peste tot! Ei, poate găsim acum oameni luminaţi care să-l aplice bine. Speranţe sînt! Şi semne sînt.  

P.S. Occidentul care le spune azi grecilor cum trebuie să trăiască este acelaşi Occident care nu le-a spus ucrainenilor cum să supravieţuiască.  

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.