În bătaia vîntului, în taverna sîrbului

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am intrat în presă, în 1992, la Zig zag, publicaţie patronată de un omuleţ agitat, pe nume Octavian Mitu. Era greu să-l suporţi, să te înţelegi cu el, şi toate zvonurile privind trecutul şi anturajul său duceau într-o anumită direcţie. În plus, ne-a făcut mult rău, neplătind dările către stat şi provocînd o gaură neagră în cărţile noastre de muncă. "Această perioadă nu se ia în calcul la vechime." Dar, ce-i drept, nu se băga niciodată în conţinutul revistei. Nu-i prea plăcea ce scriam noi, tovarăşilor săi nici atît, însă ne lăsa în durerea noastră. O singură dată ne-a cerut ceva. După catastrofa aviatică de la Baloteşti, a vrut să tragem pe ideea că se profită de nenorocire pentru a se încerca scoaterea TAROM-ului de pe piaţă! Înclin să cred că nu avea nici un interes în companie, ci era doar o inflamare naţionalistă. Ni s-a părut benign şi, în definitiv, nu era un scenariu exclus, aşa că am marşat. Ulterior, Mitu a ajuns deputat PSD, apoi a emigrat în SUA, unde aud că ar fi masterand în ceva. Orice e posibil. Erau acele vremuri romantice în care cele vreo mie de publicaţii româneşti şi doar cîteva zeci de posturi de radio şi TV însemnau cam tot atîtea firme şi, implicit, patroni. Mai buni sau mai răi. Astăzi, a fi ziarist în Bucureşti - şi poate nu numai - înseamnă, în linii mari, a-ţi răspunde la întrebarea tranşantă: Vîntu, Sîrbu sau Voiculescu? Patriciu încă tatonează. Trustul media al fraţilor Micula e subţire. Ar mai fi elveţienii, adică mai mult Evenimentul zilei, că în rest - doar dacă vrei să faci presă de scandal sau de nişă! În provincie nu ştiu exact cum stau lucrurile, dar am impresia că în cam fiecare judeţ se bat între ele cîte două mici trusturi de baroni locali - unul mai de dreapta, altul mai de stînga. Oricum, e limpede că îi ajunge şi pe ei din urmă "trustizarea". N-ar fi de mirare ca în cîţiva ani să nu mai existe în România decît trei-patru patroni de presă. După care nu le mai rămîne decît să facă un cartel, că şi-aşa concurenţa e de ochii lumii. O fi bine, o fi rău că am ajuns aici? Prima problemă este că marii magnaţi români de presă - cum să spun mai pe ocolite, să nu mă pască vreun proces de calomnie? - au oarece probleme de imagine. Bunăoară, Sorin Ovidiu Vîntu tocmai ce-a fost condamnat la închisoare. Sigur, în primă instanţă, cu drept de apel, recurs, CEDO, tribunal intergalactic, între timp se prescrie şi mama faptei, mor toţi cei implicaţi etc. Dar, orişicît, măcar teoretic, puşcăriabil. Or, cînd te gîndeşti că tatăl FNI-ului plăteşte oameni precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Mircea Dinescu, Stelian Tănase, Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu - parcă simţi, aşa, un fior. Ultimul dintre cei numiţi, preşedinte al Clubului Român de Presă şi number one across the nation de ani buni încoace, a explicat cum a ales între Sîrbu şi Vîntu atunci cînd s-a consolat că ziarul său nu mai poate supravieţui fără o umbrelă mare: mogulul din Pache Protopopescu (vorba vine, că e mai mult în cele străinătăţuri) măcar e om de presă. Mă rog! Şi Vîntu a făcut un ziar la Roman încă din 1990. Şi-apoi, e chiar aşa de mare diferenţa între a fi asociat, salariat, respectiv, colaborator? Se schimbă originea banilor pe care-i iei? Să ne înţelegem: vorbesc despre noi toţi. Sîntem toţi în aceeaşi oală. E drept, pe oricare dintre noi îl vei întreba, îţi va spune că nu are nici o problemă de conştiinţă, s-ar prea putea ca prin ziarul lui să se rezolve unele chestiuni mai necurate, dar nu prin el personal, el personal e liber să spună ce vrea, nimeni nu-i taie şi nu-i adaugă nimic, cel mult un cuvînt-două, de pildă, în loc de "A minţit", propoziţia e stilizată la forma "Nu a minţit". De altfel, a avut grijă să semneze un contract-beton, n-are voie nimeni să-i ceară să scrie, ori să nu scrie ceva. Dar să-l dea afară? Marea majoritate a ziariştilor, pe care îi cunosc, au lucrat în cel puţin cinci locuri în ultimii zece ani. Ca loc de bază - nu vorbesc despre colaborări! În multe cazuri au fost plecări voluntare, la mai bine, şi-au găsit oamenii un loc superior, ca leafă şi/sau din oricare alt punct de vedere. Dar nu puţine sînt situaţiile în care oamenii au fost siliţi să plece din - să zicem cu delicateţe - nepotrivire de caracter. Inclusiv jurnalişti de top. Inclusiv oameni aflaţi pe poziţii de conducere. De pildă, Corina Drăgotescu, ex-Adevărul. A rămas cînd a ajuns patron fata lui Dumitru Tinu (dacă doamna aceea va fi fost vreodată adevăratul patron), dar nu a rezistat şi sub Dinu Patriciu. Şi a plecat fără să aibă ceva aranjat! Îndeobşte, cînd se vorbeşte despre (ne)independenţa presei şi, implicit, despre posibila cenzură, ne gîndim la subordonări politice. Care, surprinzător, în destule cazuri s-ar putea chiar să nu existe. Dar economice? Poţi să "dai" în patronul tău? Absurd. Doar plecînd imediat după aceea. Dar în partenerii lui de afaceri? Nu. Dar în Băncile - de regulă nu numai una - prin care îşi rulează banii? Nu. Dar în societatea lui de asigurare? Nţ. Firma de leasing? Ei, aş! Firmele care deservesc în vreun fel trustul - de la curăţenie şi catering pînă la sejururi turistice? Cam greu. Cele care plătesc publicitate în ziarul/pe postul respectiv? Imoral. Cele cu care aveţi felurite bartere? Inelegant. Rudele, prietenii, vecinii tuturor celor de mai sus? Mai rar. Şcolile unde învaţă copiii lor? Ei, uite, ăsta chiar ar fi un gest urît! Păi, cam asta-i treaba. Or, cîtă vreme eşti sub o umbrelă mică, ai de închis ochii la puţine lucruri. Dar dacă ai deasupra capului ditamai "cupola" - sînt mult mai multe subiecte, persoane şi entităţi de ocolit. Sînt trusturi în care există liste de nume tabu. E un preţ. Că şi salariul e mai mare, nu?, başca acţiuni, maşină, căsuţă, vacanţe exotice, telefon cu bluetooth, vorba reclamei. P.S. Fireşte, cele de mai sus îi privesc mai puţin pe cei care asigură cronici artistice - exceptînd cazul în care vreo amantă de-a patronului are veleităţi de pictoriţă -, care scriu horoscoape ori semnează rubrici de tipul "Grădina mea", "Cum să devii fericit?", "Curierul inimilor frînte". Dar - să fiu iertat - jurnalismul fierbinte, jurnalismul pe bune e cel de investigaţie. Afaceri, politică, infracţiuni. Care se scrie foarte greu, dacă îţi dă tot timpul cineva peste mînă.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.