Carte

Subiectul cărţii devine, astfel, lupta scriitorului-fantomă de a inventa, în contratimp şi cît mai credibil, autobiografia unui personaj real, posibil escroc genial sau doar conjunctural, care apelează la tot felul de tertipuri doar ca să divulge cît mai puţin din propria biografie. Escrocul se dovedeşte însă nu doar un colaborator refractar (îi oferă numai detalii biogra

Se întîmplă ca unele cărți, în mod evident rezultate din lungi stagii de cercetare în bibliotecă, să capete, la apariție, nescontate efecte beletristice. Să sune, altfel spus, ca niște romane sui generis. Și nu atît pentru că s-ar parcurge, cum se spune adesea, „pe nerăsuflate“ (oricît de ample le-ar fi cunoștințele, criticii literari nu se îndeletnicesc, totuși, cu spirog

Aceste 37 de crochiuri, mici vitralii de cuvinte, creează multiplele straturi ale cărţii, ale cărei profunzimi se lasă întrevăzute, revelate sau explorate pe-ndelete în funcţie de disponibilitatea (şi credinţa) cititorului. Poţi urmări doar spectaco

Poetul american Wallace Stevens spunea că, într-o epocă a lipsei de credință, e datoria poetului sau a scriitorului să aducă satisfacția credinței. Asta am încercat să fac și eu, în stilul meu. Pentru mine, singura religie pe care o am, cam la f

Paul Celan e unul dintre poeții mei preferați, dar e cam greu să spunem că era român. Cernăuțiul mi s-a părut fascinant, e fabulos să vezi că au existat trei universități, una românească, una germană și alta de cultură ebraică, idiș. Acolo comunitățile trăiau împreună. Apoi a venit războiul cu atrocitățile sale, Shoah – cînd evreii au fost exterminați –, și asta s-a întîmplat în toate țările din Europa Centrală. Paul Celan vorbea și românește. Dar venind în Franța, limba aleasă a fost c

Ca şi alte dăţi cînd am avut ocazia să discut sau să lucrez cu tineri pasionaţi de artă şi scris, am fost foarte interesat de nivelul lor de cunoştinţe, de gusturile artistice, de obişnuinţele lor de consum cultural. Ca şi alte dăţi, am întîlnit tineri car

Cartea conține un tablou convingător al epocii istorice pe care o panoramează și care obsedează mare parte din literatura noastră de azi. Dar mi se pare că ritualurile vieții cotidiene dinainte de 1989 (defilarea de 1 Mai, spectacolele lui Păunes

M-am întors de la maternitate: soţul mă sărută noaptea, iar eu tremur toată – nu mai putem. E păcat. Mi-e groază. Am auzit că medicii vorbeau între ei: „Fetiţa nu s-a născut în cămașă, ci în armură. Ar trebui s-o arătăm la televizor, nici o mamă n-ar mai naște“. Vorbeau despre fetiţa noastră. Cum să mai facem dragoste după aceea?!…

Așa cum a existat o repetiție basarabeană pentru sovietizarea României, a existat însă și o repetiție transnistreană pentru sovietizarea Basarabiei. Am pomenit mai sus de laboratorul transnistrean unde sovieticii au preparat o parte din instru

Această dificultate a transpunerii „sălbăticiei“ vieţii în cuvinte este cuprinsă în însăşi situaţia declanşatoare: rămas fără slujbă şi nereuşind să-şi găsească una nouă, bărbatul decide să se înroleze într-o echipă de pompieri voluntari pentru a lupta cu un incendiu devastator pe care numai venirea zăpezii pare că-l mai poată stinge. Plecarea intempestivă a bărbatului în această misiune cvasi-sinucigaşă conţine aceeaşi doză de iraţional ca şi adulterul femeii. Un foc inexplicabil îi cupri

M-a emoționat întîlnirea cu publicul, însă m-a și înfricoșat, fiind prima carte. Am devenit conștientă de viața cărții dincolo de actul scriiturii, și de faptul că un roman se creează, în bună parte, prin recepția lui, acolo unde nu mai este al meu. Am trăit mult timp cu o altă neliniște: că ceea ce am scris este ilizibil, că nimic nu are sens. Senzația a dispărut în momentul în care oameni în carne și oase mi-au spus ce cred, ce proiectează, ce îi inspiră în Trilogie. M-a surprins faptul

Nu doar Ion Barbu va trece prin el, ci și Simion Stolnicu, Sanda Movilă, Camil Baltazar sau Dan Petrașincu. Cu toată bonomia lui solitară, căci se recunoștea un om fără prieteni, Lovinescu e, în realitate, un excelent scenograf al autorității. L

Un fenoment aparte este biblioteca Bookster, care a cîștigat anul trecut peste 18.500 de noi abonați, care au citit în medie cu 17% mai multe cărți față de anul precedent, conform spuselor Alexandrei Stroe, co-fondator și co-CEO Bo

Dacă am trăi într-o lume normală, atît Sistemul periodic, cît și Mai este oare acesta un om ar fi lecturi obligatorii în liceu. Cum lumea nu e normală, nu pot decît să atrag atenția asupra acestei apariții, mai ales că și traducerea lui Vlad Russo e excepțională.

În ajunul morţii sale, tatăl lui umpluse şase caiete de şcoală, fiecare de cîte o sută de pagini. În cîteva ocazii rare, Mahmoud s-a uitat pe unele pagini. Dar apoi mama făcuse inimaginabilul: le băgase pe toate adînc în cuptor, turnase parafină

Jimmy e povestea unui licean care, la sfîrșitul anilor ’80, se îndrăgostește de o colegă, dominatoarea Bristena, fiica unui securist, și rămîne îndrăgostit de ea pînă în zilele noastre, în ciuda faptului că fata e o scorpie narcisistă și manipulatoare. Ca să o cucerească, el participă la jocurile de prestigiu dintre liceeni, iar mai tîrziu, ca să supraviețuiască mizeriilor tranziției, intră într-o mulțime de îndeletniciri și ocupații, de la bișnițar în Turcia și Polonia la hoț sau comp

Lamento existenţial de gen („unde-i frumuseţea mea, cînd au prins să mi se stingă ochii? unde s-a fărîmat tinereţea?“), poem dramatic cu caracter etnografic, prin descrierea riturilor de trecere sau a celor gospodăreşti domestice, atins uneo

În toamna anului 1932, scrie Anne Applebaum, Stalin și-a dat seama că Ucraina nu va produce cantitatea de cereale stabilită de plan. A acceptat realitatea, dar a dispus ca diferența să fie acoperită de rechiziționările de la țărani. A intervenit din nou pe 1 ianuarie 1933, cînd a semnat personal o telegramă către conducerea de partid din capitala Harkov, căreia i-a cerut să aplice legea care îi pedepsea pe cei ce „fură proprietatea statului, îngropînd grînele“. Aproape trei săptă

Guvernele prezente și viitoare ar trebui să recunoască „efectiv, pragmatic, și nu declarativ, importanța sistemului și a infrastructurii culturale pentru binele social“, ar trebui să recunoască în cultură o resursă și un „sistem de producție“, nu

Discretul erudit Constantin Georgian face tacit oficiul unui dispecer cu pedigree al forfotitoarei și gureșei lumi literare bucureștene din epocă. Ceea ce, pentru istoricii literari de azi e, adeseori, de neprețuit. Cuvîntul e exact și am să explic în

În copilărie avusese encefalită, boala somnului. O împărțise pe din două, ca un atac cerebral. Brațul stîng era aproape inutil. Putea să meargă, dar își tîra piciorul stîng, trăgîndu-l după ea la fiecare pas. Cînd era entuziasmată, ceea ce s

Bîntuirile lui Patrick prin New York avînd în vene destulă cocaină și heroină cît să omoare un elefant sînt cea mai bună replică pe care am citit-o pînă acum la maratonul alcoolic al lui John Self din romanul legendar lui Martin Amis amintit ma

Ce se-ntîmplă cînd un cărturar septuagenar – care şi-a petrecut adolescenţa citindu-i lui Borges şi care apoi a devenit, la fel ca Umberto Eco, deopotrivă hermeneut şi romancier, trăi

Defilarea de personaje de pe toate meridianele, bărbați și femei, talentați sau impostori, placizi sau aventuroși, afemeiați și feminiști, bețivi și abstinenți, monștri morali și îngeri autodistructivi, are hazul ei considerabil și sînt convins că Octavian Perpelea ar face figură bună ca prozator. Dar printre haiku-urile la mișto și poantele-șoc se desenează o figură convin

Dintr-o societate în care politicul prima, am devenit o societate în care domnește banul, cu probleme tot mai mari de corupție, degradarea mediului și inegalitate economică. Ideologia de extremă stînga pe care o credeam dispărută a rea

În mic, și la noi există povești similare de la instalarea comunismului la București, cum ar fi cea a muzeului Zambaccian. În acest caz, fondatorul colecției a ajuns la o înțelegere cu statul român așa încît așezămîntul lui să supraviețuiască. Dar p

Ne întîlnim zilnic la cafea dimineața, ne împărțim sarcinile, povestim, e o anumită fervoare. Orașul capătă o aură pentru noi, deși stăm în aceleași cafenele. Cred că la a noua sau la a zecea ediție ne-am dat seama că la un moment dat

azurile de corupţie şi de scandaluri legate de moravuri din sînul BOR (dar şi al altor culte religioase) sînt investigate, în mod regulat, de platforma jurnalistică independentă online Să fie lumină (https://safielumina.ro), dar e suficient să asculţi d

Se prea poate ca vîna aceasta tragică să se fi accentuat în timp, se prea poate, altfel spus, ca totul să fie o chestiune de metabolism. La urma urmelor, nimeni nu păstrează, sexagenar, temperatura emoțională de la douăzeci de ani. Dar mi se pare c

Prima antologie a prozei erotice exclusiv feminine din literatura noastră este, din păcate, un demers care te lasă confuz. Volumul are, în primul rînd, o problemă de concept. Poetul şi ese

În cazul mamei, o femeie mai puternică decît Parker, crescută fără tată, îndepărtată de o mamă tînără, care mai tîrziu o prezenta drept „sora ei mai mică“, narațiunea eseistică devine

Un tezaur ambulant de istorii, de data asta de rock și folk, este și Florin-Silviu Ursulescu (n. 1945), jurnalist muzical debutat în 1964, cu o amplă activitate publicistică (reviste și almanahuri), pe măsura celei live (organizator și preze

Elekes visează teritorii ale ocrotirii și revanșei. Frustrările dureroase, autocenzura, se transformă în elocvență și artă: „undeva copii avortați / mîngîie toate pisicile / care au fost înecate în saci, / și din toate postările social media / șterse

Cartea pune în context unele informații inedite nu doar pentru istoriografia germanilor din România, cît și pentru istoria în ansamblu a României.

Cei care l-au catalogat, de la debutul din 2002 încoace, drept mizerabilist, minimalist, biografist ș.a.m.d., conferindu-i grăbit etichete sărăcăcioase, vor fi nevoiți să se împace astăzi cu evidența că, în cele 128 de pagini ale sale, Uau e de-a drept

Reviste multe și doar literare (nu culturale, în sensul larg), deci „de breaslă“, de opinie de grup și nu de jurnalism cultural, interesate de micile conflicte scriitoricești și nu de marile schimbări culturale, subvenționate preferențial de

O galerie pestriţă, dar foarte „umană“, de personaje populează străzile de cartier şi scările de bloc „documentate“ în paginile acestei cărţi, de la micii biletari, bişniţari, contrabandişti de aparatură electronică şi de casete video sau jucători de alba-n

Eseurile-interviu ale Elenei Ferrante (nu sînt niciodată simple interviuri, autoarea cerîndu-și mai mereu scuze pentru că nu a reușit să respecte tipicul unui interviu de revistă, ci a alunecat în zona mult mai nișată a eseului literar) coboară m

„Una dintre primele noastre provocări este să ne cunoaştem părinţii cu totul“, scrie în cartea sa de amintiri Richard Ford (n. 1944), acest extraordinar scriitor american, a cărui operă a început în ultimii ani să prindă contur şi în limba român

Cu Thanato Hotel, Livia Ștefan se află la a treia carte de poezii, după re.volver (2012) și Lolita.32 (2016). E o carte puternică, în care se aude ceea ce se cheamă o voce individuală, adică, dincolo de timbrul recognoscibil printr-o anumită fra

Copiii trec „din viața din carte în viața din vis“, punîndu-și cu candidă gravitate întrebările fundamentale ale ființei: „Cine era? propriul său chip în oglindă nu-i spunea destul“, „«Sînt singur», spuse deodată copilul, fără să se gîndească“, „De ce era

URSS a contribuit semnificativ la succesele militare ale Germaniei naziste din anul 1940. Kremlinul a trimis Germaniei – pe bani frumoși, se înțelege – cantități impresionante de combustibil, materii prime și cereale în baza cooperării deschise prin

La roman, aş începe cu debuturile, ambele remarcabile: Cristina Vremeş, Trilogia sexului rătăcitor (Humanitas) şi Mih-nea Mihalache-Fiastru, Expres (Curtea Veche), şi aş continua cu Dian

Adevărul e că, în chip organic, distanța dintre Melancolia și tot ce a publicat pînă acum Mircea Cărtărescu e uriașă. Iar asta nu din rațiuni stilistice. Cei dotați cu (ca să zic așa) ureche litera

Ca să supravieţuiască în atîtea habitate diferite, cele aproximativ zece mii de specii de păsări ale lumii au evoluat într-o diversitate spectaculoasă de forme şi nici comportamental păsările nu sînt mai puţin diverse. Unele sînt foarte sociabile, al

Samanta Schweblin este una dintre vocile tinere ale literaturii argentiniene, inclusă de Granta în lista celor mai promițători scriitori de limbă spaniolă care nu au împlinit 35 de ani (asta se în-tîmpla în 2010). A scris pînă acum un singur roman, acest Vis febril, nominalizat la Man Booker International Prize. Cel mai recent volum al său de proză scurtă, Pájaros en la boca, i-a adus o a doua nominalizare, pentru traducerea în limba engleză, la același premiu, lucru cu care

Violenta proză care deschide cartea, „Celula Unu“, surprinde într-o cheie kafkiană horror represiunile sîngeroase ale unui guvern african corupt, dar celelalte unsprezece proze, plasate în Nigeria sau în State, surprind cu fineţe şi cu multă culoare conflictele culturale deopotrivă la nivel personal şi social ale unor femei nigeriene tinere care încearcă să-şi facă o viaţă departe de continentul african. Toate relaţiile din carte evoluează pe marginea unor rupturi, personajele confrun

Dacă romanul conține o questă de tip Făt-Frumos, țara din care pleacă eroul seamănă cu împărăția din Tinerețe fără bătrînețe, în care revii doar ca să mori. Întîlnirile peste Ocean cu românii evocă mereu un neajuns dureros: „e ceva în nereg

Da, se apropie Tîrgul de Carte Bookfest şi va exista, din nou, o ofertă copleşitoare de cărţi traduse din zeci de limbi, premiate cu premii celebre, vîndute în milioane de exemplare, ecranizate în filme de succes, situate în topuri faimoase