„Orice bibliotecă este autobiografică“

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
„Orice bibliotecă este autobiografică“ jpeg

● Alberto Manguel, Sfîrşitul bibliotecii mele, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Nemira, 2019. 

Ce se-ntîmplă cînd un cărturar septuagenar – care şi-a petrecut adolescenţa citindu-i lui Borges şi care apoi a devenit, la fel ca Umberto Eco, deopotrivă hermeneut şi romancier, trăind şi scriind din mijlocul mai multor culturi – este nevoit să se mute şi să-şi împacheteze biblioteca de 35.000 de cărţi? Scrie o carte, evident.

Purtînd titlul în original Packing My Library, cea de-a 19-a carte de non-ficţiune a lui Alberto Manguel (n. 1948) este un memoir eseistic literar despre această experienţă a strîngerii şi mutării cărţilor vastei biblioteci personale amenajate într-un prezbiteriu din piatră medieval de pe Valea Loarei (găsiţi pe Internet fotografii cu biblioteca) şi e curios cum, în ciuda nenumăratelor referinţe livreşti şi citări din autorii antichităţii romano-greceşti pînă la cei contemporani, lipseşte tocmai fraza lui Borges, care spunea că aranjarea cărţilor unei biblioteci este o formă de critică literară. E-adevărat însă că, de-a lungul celor zece digresiuni, cum şi-a numit eseurile de faţă, Alberto Manguel nu face tocmai critică literară, căci procesul „dezasamblării“ bibliotecii îi prilejuieşte o suită de meditaţii despre prezenţa, importanţa şi semnificaţia bibliotecii şi a ideii de bibliotecă, pe de o parte, în viaţa sa („biblioteca este un fel de autobiografie multietajată“, iar „împachetarea ei are ceva din scrierea propriului necrolog“, aşa cum „superstiţiile şi arta de a aranja bibliotecile sînt strîns legate între ele“), pe de altă parte, în istoria umanităţii („o bibliotecă este custodele faptelor şi arhivelor experienţei noastre legate de lume“).

Din vasta operă a lui Alberto Manguel s-au tradus şi la noi volumele Biblioteca nopţii, Istoria lecturii şi Un cititor în pădurea din oglindă (la Nemira), plus Jurnal de lectură şi romanul Toți oamenii sînt mincinoși (la Baroque Books & Arts), aşa că cei familiari cu scrisul lui ştiu deja cît de borgesiană îi este perspectiva asupra cărţilor şi a literaturii. De asemenea, pasionaţii cărţilor vor fi încîntaţi să găsească în aceste pagini nenumărate fraze memorabile, ca nişte versuri dintr-un amplu poem livresc despre lumea ca o carte.

În digresiunile sale pline de idei (nu toate originale, dar nu mai puţin adevărate şi fascinante), Alberto Manguel sare de la una la alta cu graţie, scriind despre vîrstele cititului („fiecare experienţă de lectură este unică în spaţiu şi în timp şi nu poate fi duplicată“) şi bibliotecile publice („fără acestea, o societate a cuvîntului scris poartă blestemul uitării“), despre imposibilitatea explicării creaţiei şi a creaţiei în sine prin limbaj („creaţiile noastre se apropie cel mai mult de starea de copie aproximativă după intuiţia noastră ceţoasă asupra realităţii, care la rîndul ei e o imitaţie imperfectă a unui arhetip inefabil“), despre mitul nefericirii ca necesitate a creaţiei („o credinţă greşită care implică două corolare, chiar mai periculoase: prima ar presupune o stare existenţială în care noi nu sîntem nefericiţi, a doua ar fi că arta este, într-un fel, responsabilă pentru nefericirea noastră“), despre cunoaşterea prin imaginaţie şi repetiţie („în repetiţie se află alinarea“), prin vis şi realitate, prin intuiţie şi raţiune („ficţiunea cuvintelor susţine ficţiunea viselor raţiunii“, „minciunile spuse de scriitor nu sînt neadevăruri, doar că nu sînt reale“), despre Biblioteca din Alexandria, Don Quijote, Dante, Kafka şi Borges (acestea fiind cele mai frecvente referinţe literare presărate de a lungul digresiunilor), despre identitatea prin limbă („spre deosebire de alte instrumente, limba pe care o vorbim ne defineşte“) şi însemnătatea dicţionarelor (vezi şi fragmentul de mai jos), despre exploratorii şi cuceritorii Lumii Noi şi cărţile aduse cu ei („poate că toate oraşele sînt întemeiate cu gîndul la o bibliotecă“), în fine, despre semnificaţia deopotrivă culturală şi civică a bibliotecilor publice („toată literatura e un act civic: pentru că e memorie; a acţiona în calitate de cetăţeni, în vremuri de pace, ca şi în vremuri de război, este oarecum o extensie a cititului, din moment ce cărţile conţin posibilitatea de a ne călăuzi, cu experienţa şi ştiinţa altora, îngăduindu-ne să avem intuiţia viitorului nesigur şi predîndu-ne lecţia unui trecut imuabil“).

După împachetarea bibliotecii şi mutarea din Franţa, Alberto Manguel a devenit directorul Bibliotecii Naţionale a Argentinei, unde a început o amplă reformă, deopotrivă de structură şi de menire (apropo, a zecea digresiune ar trebui citită de orice ministru al Educaţiei/Culturii şi Identităţii Naţionale, dar pentru asta respectivul ministru ar trebui să nu fie analfabet funcţional) şi povesteşte cum a găsit în arhiva bibliotecii mult material legat de victimele dictaturii militare din anii ’70 (cînd oamenii îşi riscau viaţa citind anumite cărţi), dar aproape nimic despre comunităţile de indigeni, de gay şi lesbiene, nimic pentru istoria transsexualităţii sau a mişcării feministe argentiniene. Tatăl a trei copii dintr-o primă căsătorie, Alberto Manguel are acum un partener bărbat, căruia îi şi dedică cartea de faţă. A şasea digresiune, cea construită în jurul ideii de Dumnezeu şi de Creaţie, ar trebui citită de orice preot ale cărui lecturi s-au oprit la cele medievale legate de sexualitate.

*****

Alberto MANGUEL
Sfîrşitul bibliotecii mele (fragment) 

Autorii de dicţionare sînt creaturi uimitoare, care-şi găsesc bucuria, mai presus de orice, în cuvinte. În ciuda definiţiei lexicografului dată de Dr. Johnson, drept un „sclav inofensiv“, autorii de dicţionare sînt celebri pentru pasiunea lor şi nu cred în amabilităţile de societate atunci cînd vine vorba despre măreaţa lor misiune. Gîndiţi-vă la James Murray, creierul din spatele marelui Oxford English Dictionary, care ani la rînd a primit mii de variante vechi de cuvinte din limba engleză de la un chirurg american care trăia în Anglia, pe care nu l-a întîlnit niciodată, pînă cînd a descoperit, cu splendidă indiferenţă, că acest colaborator, pe lîngă faptul că era un foarte talentat cercetător, era şi un criminal declarat nebun, a cărui casă era azilul de nebuni de la Broadmoor.

Gîndiţi-vă la Noah Webster, care a fost prins de soţie în braţele servitoarei. „Doctore Webster“, a exclamat soţia, „mă declar surprinsă!“ „Nu, doamnă“, a corectat-o el. „Eu sînt surprins, dumneata eşti uimită!“ Gîndiţi-vă la Thomas Cooper, învăţatul de secol al XVI-lea, care mulţi ani a compilat un important dicţionar latin-englez. Cînd ajunsese pe la jumătate, soţia lui, enervată că el stătea treaz nopţile, s-a furişat în biblioteca lui, a înhăţat toate notiţele şi le-a pus pe foc. „Cu toate acestea“, notează bîrfitorul anticar John Aubrey, „bunul nostru om avea atîta zel întru progresul ştiinţei, că a luat-o de la început şi a dus-o la o asemenea perfecţiune, încît ne-a lăsat o operă extrem de folositoare.“

Cititorii de dicţionare sînt la fel de pasionaţi. Flaubert, el însuşi un mare cititor de dicţionare, nota cu ironie în al său Dicţionar de idei primite de-a gata: „Dicţionar – e bun numai pentru ignorant“. Gabriel García Márquez, pe cînd scria la Un veac de singurătate, îşi începea fiecare zi citind din Diccionario de la Real Academia Española, „a cărui fiecare nouă ediţie te face nostalgic după cea precedentă“, cum observa criticul argentinian Paul Groussac. Ralph Waldo Emerson citea dicţionarul pentru plăcerea literară: „Nu există ipocrizie în el, nu există exces de explicaţie şi este plin de sugestii, de material brut pentru posibile poveşti şi poeme.“ Vladimir Nabokov a găsit la Cambridge o ediţie veche, în patru volume, a Interpretative Dictionary of Living Great Russian Language a lui Vladimir Dahl şi a hotărît să citească zece pagini pe zi, dat fiind că, departe de ţara sa natală, „teama de a pierde sau de a strica, prin influenţe străine, singurul lucrur pe care-l aveam din Rusia – limba ei – devenise aproape morbidă“.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.